R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1025

Ședința publică din data de 17 Martie 2014.

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: P___ A_____ C______

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul V____ P______ D__ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, se prezintă martora V____ B_____, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se procedează la audierea martorei prezente, declarația dată de aceasta, sub prestare de jurământ fiind atașată la dosarul cauzei, după care:

Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând judecarea cererii sale.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă părții prezente cuvântul asupra fondului cauzei.

Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat precum și restituirea sumei achitată de el cu titlu de amendă. Arată că nu mai insistă în capătul de cerere privind măsura complementară a suspendării permisului de conducere pentru motivele expuse în precizarea scrisă. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 29 ianuarie 2013, petentul V____ P______ D__ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.01.2013 în ceea ce privește sancțiunea amenzii și a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii sale, petentul a învederat faptul că la data de 24 ianuarie 2013, circulând din direcția A___ spre Sibiu, a ajuns cu autoturismul pe șoseaua de centură a Municipiului D___ intenționând împreună cu soția sa și ceilalți pasageri să oprească la restaurantul Mc Donalds aflat în apropierea gării din D___. A arătat petentul că aflându-se pe Calea Zarandului din D___ s-a încadrat stânga și a semnalizat, oprind la intersecție și virând spre gară, fără a conduce autoturismul pe sensul opus de mers cum în mod eronat s-a reținut în procesul verbal contestat. S-a mai susținut de către petent că în intersecția respectivă nu funcționa semaforul, neexistând marcaj pe carosabil iar din locul în care se afla nu putea fi sesizat indicatorul ocolire ce era rotit și vizibil doar din sens opus. S-a mai precizat de către petent că acest aspect a fost adus la cunoștința agentului constatator, care de altfel a sesizat și el acest lucru după încheierea procesului verbal de contravenție, efectuând în susținerea poziției față și un set de fotografii de la locul respectiv.

Un motiv de nulitate invocat de petent este reprezentat de nerespectarea prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 privind modul de constatare al contravențiilor, lipsa mijloacelor tehnice omologate, certificate și verificate metrologic, atrăgând nulitatea procesului verbal de contravenție. De asemenea, un alt motiv de nulitate invocat este reprezentat de nerespectarea prevederilor legale privind modul de descriere a faptei contravenționale, respectiv neconsemnarea mențiunilor privind lipsa marcajelor, nefuncționarea semaforului, imposibilitatea observării semnului ocolire. În aceste condiții petentul a arătat că nici nu putea fi sancționat câtă vreme nu poate fi reținută existența vreunei vinovății în sarcina sa în condițiile în care pe carosabil nu existau marcaje, semaforul nu funcționa iar indicatorul de ocolire nu era vizibil din direcția sa de deplasare, fiind rotit și vizibil doar din sens opus.

Cu privire la capătul subsidiar de cerere a arătat că dacă se reține vreo vină în sarcina sa, raportat la faptul că deține permis de conducere pentru toate categoriile de autovehicule, fără a mai avea alte abateri la legislația rutieră în ultimii zece ani anterior faptei, precum și raportat la lipsa pericolului social a faptei, gradul redus de circulație la acel moment, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

În drept, a invocat prevederile OG 2/2001, art. 274 Cod procedură civilă.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri precum și a probei testimoniale, urmând a se depune de către intimat mijloacele tehnice de filmare și verificarea metrologică a aparatului radar.

Intimatul a formulat întâmpinare (fila 11), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, față de disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.

Prin Sentința civilă nr. 2029 pronunțată de Judecătoria Sibiu la data de 19 martie 2013, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D___, unde cauza a fost reînregistrată la data de 07 mai 2013.

În fața acestei instanțe, la data de 19 iunie 2013 intimatul a formulat întâmpinare (fila 23), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea actului de sancționare ca fiind legal și temeinic încheiat. În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, a arătat faptul că acesta respectă condițiile de fond și formă anume prevăzute de OG 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din același act normativ. În ceea ce privește temeinicia lui, a precizat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției are forța probantă a unui act administrativ, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind încheiat de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, fiind astfel necesar să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dovada netemeiniciei revenind petentului de vreme ce sarcina probei incumbă celui care contestă potrivit disp. art. 1169 din vechiul Cod civil, sarcină a probei ce nu a fost făcută de petentă în prezenta cauză.

Cu privire la capătul subsidiar de cerere, raportat la pericolul social al faptei și necesitatea protejării siguranței circulației pe drumurile publice, se impune respingerea cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 Cod de procedură civilă și disp. OG 2/2001.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: raport agent constatator; proces verbal de contravenție și dovadă înregistrare video.

Prin Sentința civilă nr. 3413/12.07.2013, Judecătoria D___ a admis în parte plângerea contravențională formulată dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 420 lei aplicată cu sancțiunea avertismentului precum și exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare dispuse.

Pentru aplicarea acestei soluții, s-a reținut conduita și persoana contravenientului, unicitatea faptei contravenționale, pericolul social scăzut și condițiile de săvârșire a faptei precum și necesitatea dozării sancțiunii pentru a asigura respectarea îmbinării caracterului punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul solicitând modificarea hotărârii judecătorești în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit de către agentul constatator, arătând totodată că dispozițiile OG 2/2001 permit înlocuirea doar a sancțiunii principale a amenzii cu avertismentul, fără ca sancțiunea complementară să poată fi înlăturată, lucru posibil a fi realizat doar în situația anulării sancțiunii principale.

Prin Decizia nr. 1408/R/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis recursul formulat de intimatul recurent cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că sentința primei instanțe este deficitară atât din punctul de vedere al considerentelor cât și al administrării probelor ce pot duce la aflarea adevărului, contrar celor statuate prin disp. art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedură civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 09 decembrie 2013.

Pentru termenul de judecată din data de 17 februarie 2014, petentul și-a precizat cererea formulată în sensul renunțării la soluționarea petitului 1 din plângerea contravențională privind anularea sancțiunii complementare.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei precum și proba testimonială cu martora V____ B_____.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24 ianuarie 2013, petentul V____ P______ D__ a fost sancționat contravențional cu avertisment și amendă în cuantum de 420 lei reprezentând echivalentul a 6 puncte precum și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 60 zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de HG 1391/2006 și art. 41 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 1 pct. 3 și art. 101 alin. 3 lit. d din același act normativ.

În lumina jurisprudenței CEDO, se reține că în cauza A_____ contra României, instanța europeană a statuat faptul că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale fapt pentru care trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, în speță ale procesului verbal de constatare.

Nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validitatea sa. Conform art. 17 din O.G. 2/2001: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. În condițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.

Cât privește motivul de nulitate constând în nerespectarea prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, instanța reține că acesta este neîntemeiat. Potrivit acestui text de lege: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției. Totodată, instanța reține și prevederile art. 109 alin. 1 din același act normativ ce prevăd că: constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trece a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Ori, din analiza textelor de lege ce incriminează și sancționează fapta imputată petentei instanța nu reține cerința ca aceasta să fi fost constatată cu vreun mijloc tehnic certificat și omologat, pentru a putea interveni o eventuală nulitate a actului constatator în ipoteza neîndeplinirii acestei cerințe.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de nulitate invocat de petent instanța reține că și acesta este neîntemeiat. Aceasta câtă vreme din analiza celor inserate în cuprinsul procesului verbal instanța reține că agentul constatator a procedat la o descriere corespunzătoare a faptelor comise, de natură a permite o analiză concretă a împrejurărilor în care au fost comise, pentru a putea aprecia asupra gravității acestora.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Instanța europeană a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, astfel cum este prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în deplină siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Față de aceste principii sus arătate, instanța apreciază că în ceea ce privește contravențiile reținute în sarcina sa, prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, petentul limitându-se să expună o simplă situație de fapt, diferită de cea reținută prin actul contestat. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv proces verbal de contravenție, raport agent constatator și înregistrare video (fila 24), instanța reține că la data de 24 ianuarie 2013, orele 20:46:21 petentul a pătruns pe sensul opus de mers fără a respecta indicatorul cu semnificația ocolire prin partea dreaptă, vizibil a fi fost montat într-o poziție ce permitea conducătorilor auto de pe ambele sensuri de circulație să efectueze virajul corespunzător (timpul 20:46:16), susținerea petentului și a martorei audiate în sens contrar necorespunzând realității sub acest aspect. De asemenea nici susținerea privind lipsa de vizibilitate în locul respectiv nu va fi luată în considerare, intersecția beneficiind de un iluminat suficient pentru a putea permite vizualizarea corectă a sensului de mers destinat petentului, cu atât mai mult cu cât conducătorul auto ce îl urma pe acesta a avut posibilitatea de a face o încadrare corespunzătoare pe sensul destinat, cu respectarea semnificației indicatorului ocolire (timpul 20:46:21-20:46:28).

Potrivit art. 109 din HG 1391/2006: dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate în caz contrar fapta constituind contravenție și fiind sancționată potrivit art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002. Totodată, instanța reține că potrivit disp. art. 41 din OUG 195/2002: vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație în caz contrar, fapta constituind contravenție și fiind sancționată potrivit art. 101 alin. 3 lit. d privind circulația pe sensul opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.

Din cuprinsul procesului verbal contestat, instanța reține că în cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru prima contravenție reținută în sarcina sa și cea a amenzii contravenționale raportat la minimul prevăzut de lege pentru cea de a doua faptă, respectiv 6 puncte amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, sancțiune însoțită și de cea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, sancțiuni apreciate ca fiind legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, dacă circumstanțe de ordin personal sau real impun aceasta, instanța de judecată poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Însă, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, pe timp de noapte, de natură a prezenta un pericol relativ ridicat pentru ceilalți participanți la trafic, precum și raportat la circumstanțele personale ale petentului în materia contravențiilor rutiere-fila 70 (contrar celor afirmate de acesta în susținerea capătului subsidiar de cerere) instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului nu este în măsură a contribui la formarea unei atitudini în persoana petentului de natură a contribui pe viitor la respectarea valorilor sociale protejate prin normele legale încălcate.

Față de cele mai sus arătate, raportat la probele administrate în prezenta cauză, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca fiind în totul neîntemeiată, urmând a menține actul contestat, ca fiind legal și temeinic încheiat.

Totodată, va lua act de renunțarea petentului la capătul de cerere privind sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.

Instanța nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de intimat, la data soluționării prezentei dispozițiile art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 fiind modificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul V____ P______ D__, cu domiciliul în Ș____ M___, nr. 693, județ Sibiu, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în D___, _________________________. 130, județ Hunedoara, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24 ianuarie 2013.

Menține, ca legal și temeinic încheiat, procesul verbal contestat.

Ia act de renunțarea la capătul de cerere privind sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2014.

Președinte, Grefier,

P___ A_____ C______, D_________ R_____,

Red. P.A.C.

Tehnored. D.R.

01.04.2014.

Ex. 5.

Exp. 2 ___________________________________>