DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.04.2014

PREȘEDINTE: L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR:D______ M__________

JUDECĂTOR:L_____ C_______

GREFIER:D______ R____

.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-petent B______ I_____ I__ împotriva sentinței civile nr. 8428/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J G_____, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura completă

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise din partea recurentului-petent.

Tribunalul constată dosarul în stare de judecată și-l reține spre soluționare.

T R I B U NA L U L

Având nevoie de timp pentru deliberare;

D I S P U N E

Amână pronunțarea cauzei la data de 17.04.2014.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.379

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2014

PREȘEDINTE: L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR:D______ M__________

JUDECĂTOR:L_____ C_______

GREFIER:D______ R____

.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul-petent B______ I_____ I__ împotriva sentinței civile nr. 8428/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J G_____, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.04.2014.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele ;

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2012 pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. XXXXXXXXX, petentul B______ I_____ – I__, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G_____, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 20.10.2012, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.

În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a susținut că procesul verbal este nelegal întocmit deoarece nu s-a menționat ocupația contravenientului, locul său de muncă, nu a fost descrisă în mod corespunzător fapta săvârșită. Totodată a pretins că între modul de descriere a faptei și încadrarea sa juridică nu există o corespondență suficientă, aspect care atrage nulitate absolută a procesului verbal. Sub aspectul temeiniciei, s-a arătat că situația de fapt reținută de intimat nu e conformă realității, vehiculul condus de petent la data săvârșirii faptei neavând geamuri laterale. În plus, s-a susținut că foliile au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor legale.

În dovedirea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile O.G. 2/2001, petentul a depus procesul verbal contestat, în copie (fila 5) și planșe foto (f. 4).

Legal citată, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus raportul agentului constatator (f.27).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 8428/23.09.2013 Judecătoria G_____ a respins plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 30.10.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 1.050 lei, 630 lei pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și 420 lei pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 30.10.2012, ora 12²⁸, petentul a condus autoutilitara înmatriculată sub nr.XXXXXXXX pe bld-ul Marea Unire din G_____, tractând remorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare a remorcii. S-a mai reținut că pe geamurile din spate și din laterale ale autoutilitarei erau aplicate folii neomologate.

Sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat că procesul verbal respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

S-a constatat că faptele reținute în procesul verbal, astfel cum au fost consemnate, corespund conținutului constitutiv al contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 35 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, contravenții ce au fost reținute în sarcina petentului.

Contrar susținerilor contestatorului, s-a apreciat că faptele săvârșite au fost în mod corespunzător descrise, permițând astfel instanței să exercite controlul specific. Privitor la celelalte critici ale contravenientului legate de nemenționarea ocupației și a locul său de muncă, instanța de fond a apreciat că nerespectarea cerințelor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului-verbal, nulitate care pentru a produce efecte juridice trebuie să fi produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, or petentul nu a dovedit vătămarea produsă prin neconsemnarea acestor date.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, din economia textului art. 34 din O.G. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H______ și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, paragraf 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

În analiza respectării principiului proporționalității, s-a reținut ca dispozițiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore atât asupra garantării dreptului la viața și la integritate al persoanelor și bunurilor, cât și pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, faptele reținută în sarcina petentului nefăcând parte din categoria contravențiilor care se constată obligatoriu cu mijloace tehnice, instanța a apreciat că aceste constatări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Potrivit art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) din același act normativ, iar conform art. 35 alin. 2 participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

În cauză, din probele administrate, nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrară cele reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv nu s-a dovedit că petentul a prezentat agentului intimatei certificatul de înmatriculare a remorcii. De altfel constată instanța că în plângerea formulată petentul nu a contestat temeinicia situației de fapt consemnate de agentul constatator cu privire la reținerea săvârșirii contravenției prevăzute de art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002. Prin urmare s-a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții.

Referitor la ce-a de-a doua faptă descrisă în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/30.10.2012, conform art. 101 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.

Cu privire la această faptă, instanța a constatat că din planșele foto depuse de petent rezultă că autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX are aplicate folii atât pe geamurile din spate, cât și pe cele din laterală, susținerea petentului, în sensul că autovehiculul nu este prevăzut cu geamuri laterale, fiind contrazisă chiar de planșele foto depuse de acesta la dosar. Totodată are în vedere instanța că deși petentul a afirmat că foliile fuseseră aplicate cu respectarea dispozițiilor legale, acesta nu a depus dovada în acest sens, respectiv nu a depus autorizația emisă de Registru Auto Român, singura autoritate competentă în această materie.

S-a apreciat de către instanța de fond că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, astfel că petentul se face vinovat și de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că pentru contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 petentului i s-a aplicat amenda contravențională în minimul prevăzut de lege, respectiv suma de 420 lei – echivalent a 6 puncte amendă, iar pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 i s-a aplicat petentului tot sancțiunea amenzii în cuantum minim, respectiv suma de 630 lei – echivalentul a 9 puncte amendă, sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din istoricul abaterilor rutiere ale petentului.

Cu privire la sancțiunea complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, instanța de fond a constatat că această sancțiune a fost aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/, aplicarea ei fiind obligatorie, iar nu lăsată la aprecierea agentului constatator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B______ I_____ - I__, apreciind că soluția pronunțată este nelegală.

În motivarea recursului formulat s-a invocat că procesul verbal de constatare a contravenției este nul absolut întrucât între descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia nu există precizie maximă. Recurentul a precizat că a semnat procesul verbal contestat sub presiunea psihică exercitată de agentul constatator care nu a consemnat obiecțiunile menționate la acel moment de recurent. S-a invocat faptul că procesul verbal contestat nu se întemeiază pe mijloace de probă care să releve vinovăția recurentului, simplele mențiuni ale agentului constatator nefiind apte să constituie temei al sancționării contravenționale.

Recurentul a mai precizat că autoutilitara marca Mercedes este înmatriculată pe numele unei persoane juridice, aspect care nu s-a reținut în procesul verbal contestat. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile administrate, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă,Tribunalul constată că recursul este nefondat , hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală pentru considerentele ce se succed:

În sarcina contravenientului s-a reținut că, la data de 30.10.2012, ora 12.28 , a condus pe b.dul Marea Unire din mun. G_____, autoutilitara tip furgon marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX tractând remorca înmatriculată sub nr. XXXXXXXX, fără să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare al remorcii. S-a constatat de asemenea, că pe geamurile spate și laterale ale furgonului avea aplicate folii neomologate.

Faptele astfel cum au fost descrise mai sus constituie contravențiile prevăzute de art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 și de art. 102 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că nu există contradicții între situația de fapt reținută și încadrarea juridică stabilită pentru faptele constatate.

Se constată că la rubrica „alte mențiuni” din procesul verbal contestat, este relevat faptul că petentul recunoaște abaterea și că nu are obiecțiuni, actul sancționator fiind semnat atât de agentul constatator cât și de contravenient, manifestare de voință echivalentă unei mărturisiri extrajudiciare.

Este evident că semnarea procesului-verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă recurentul - persoana sancționată avea obligația de a dovedi eventuala contrângere morală exercitată de agentul constatator în prezența căreia și-ar fi exprimat astfel voința.

În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că recurentul petent s-a aflat în eroare sau a fost constrâns să recunoască abaterea reținută și să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.

Față de motivele de recurs invocate , Tribunalul apreciază că , în mod corect instanța de fond a reținut veridicitatea celor consemnate în procesul verbal contestat în condițiile în care petentul – recurent nu a făcut dovada existenței unei situații contrare.

Astfel, cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că potrivit practicii CEDO (Cauza A_____ împotriva României - Hotărârea din 04.10.2007, definitivă la 31.03.2008), Curtea Europeană admite că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă trebuie recunoscute celui acuzat de săvârșirea unei contravenții garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 par. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Esențial este așadar ca, atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate , motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urmă.

Prin plângerea inițială se constată că recurentul petent a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a oricărei alte probe necesare soluționării cauzei, însă nu s-a prezentat în fața instanței pentru a le indica.

Din planșele fotografice existente în cauză se poate observa că pe geamurile din spate ale utilitarei sunt aplicate folii, pentru care recurentul nu a prezentat dovada omologării.

În mod corect instanța de fond a apreciat că recurentul - petent nu a reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în înscrisul contestat și că faptele reținute nu fac parte din categoria contravențiilor care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice.

Cu privire la sancțiunile contravenționale aplicate, Tribunalul apreciază că acestea au fost corect individualizate de către organul constatator, petentului fiindu-i aplicat de altfel minimul prevăzut de lege, fiind lipsit de relevanță faptul că recurentul petent, subiect activ al contravențiilor reținute nu este aceeași persoană cu deținătorul autovehiculului.

De asemenea examinând cauza de față sub toate aspectele în baza dispozițiilor art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, instanța nu constată motive de nelegalitate care să determine modificarea sau casarea sentinței civile recurate conform dispozițiilor art. 304 pct. 1- 9 Codul de procedură civilă.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate , recursul declarat de petent apare ca fiind nefondat, cu consecința respingerii acestuia și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 8428/23.09.2013 a Judecătoriei G_____ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent B______ I_____-I__, împotriva sentinței civile nr.8428/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria G_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

L______ A_______ O_____ D______ M__________ L_____ C_______ D______ R____

Red.LO

Tehnored.DR/2exp/08.05.2014

Fond- A______ S____