DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1794

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelantul – petent N______ V_____ N______, cu domiciliul în Tulcea, _______________________, ____________, ____________________, în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ C________, cu sediul în C________, _________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 900/3.02.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspundepentru intimat avocat Tudoruș C_______, în baza împuternicirii avocațiale existente la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatului, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al intimatului formulează concluzii de respingere a apelului, de menținere ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele dezvoltate prin întâmpinare. Solicită ca instanța să aibă în vedere că drumul pe care era staționat autovehicolul este un drum public. Din cuprinsul actului de sancționare rezultă că s-a aplicat o singură amendă contravențională, iar blocarea autovehicolului este o măsură administrativă prin care organul de control s-a asigurat că petentul nu se sustrage de la constatarea și aplicarea sancțiunii. Totodată solicită înlătuarea declarației martorului audiat la fondul cauzei, apreciind că instanța de fond în mod corect a înlăturat această probă.De asemenea solicită obligarea apelantului-petent la plata cheltuielilor de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului contencios contracvențional de față:

Prin sentința civilă nr./29.12.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în ds.XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N______ V_____ N______ în contradictoriu cu intimatul P_______ Mun. C________ . A fost menținut ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxx/22.01.2014, fiind obligat petentul la plata către intimat a sumei de 379,07 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul N______ V_____ N______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria mun. C________ - Direcția Poliția Locală, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxx din 22.01.2014.

În motivare, petentul a arătat că în ziua de 22.01.2014 a mers la centrul Euromedica de lângă Spitalul Județean C________ pentru a face un tratament și întrucât tratamentul dura peste 5 ore, autoturismul său a fost luat de un prieten pentru a-și rezolva unele treburi personale și adus apoi la centrul medical în jurul orelor 11,00.

Petentul arată că în jurul orelor 14,30 când a ieșit de la tratament, a găsit mașina blocată la o roată.

Petentul arată că actul întocmit nu are acoperire legală, întrucât OUG nr. 195/2002 nu are art. 143 lit. a, OUG nr. 195/2002 nu se poate aplica în curtea unei instituții ci numai pe drumurile publice, măsura blocării autoturismului este nelegală și neconstituțională îngrădindu-i dreptul la libera circulație, precum și faptul că a fost sancționat de 2 ori pentru aceeași faptă.

Petentul a mai arătat că organul constatator nu face în nici un mod dovada că acesta este persoana care a săvârșit contravenția.

În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în original, procesul-verbal __________ nr.xxxxx/22.01.2014 și dovada achitării taxei pentru deblocarea roții.

Acțiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție contestat, transcrierea mecanică a acestuia și o planșă foto iar la termenul la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii că neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și pentru petent proba testimonială, fiind audiat martorul B_____ Marcello C_________.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxx/22.01.2014, petentul N______ V_____ N______ a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și 3 puncte de penalizare în temeiul art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi staționat voluntar la data de 22.01.2014, ora 1131 autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________ Spitalului Județean C________, în dreptul rampei de acces a „Euromedica”, pe un sector de drum pe care acționează indicatorului rutier „drum îngustat”.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța va trece la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentului conform cărora actul întocmit nu are acoperire legală, întrucât OUG nr. 195/2002 nu are art. 143 lit. a, întrucât din cuprinsul procesului verbal contestat se poate observa faptul că actul care prevede contravenția este Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002, scris prescurtat „RA OUG 195/2002 rep.”.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1394/2006: „Se interzice stationarea voluntara a vehiculelor: a)în toate cazurile în care este interzisa oprirea voluntara;”, iar conform prevederilor art. 142 lit. j din același act normativ „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificatiile "Drum îngustat”.”

De asemenea, conform prevederilor art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”, iar conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b)3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 7.staționarea neregulamentară.”

În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri, precum și planșa foto depusă la dosar de intimat. Astfel, sub aspectul temeiniciei, în condițiile în care fapta este percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.

Prin probele administrate în cauză, petentul nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal, iar declarația martorului audiat de instanță nu se coroborează cu susținerile petentului din plângerea contravențională, motiv pentru care va fi înlăturată din probatoriu.

Astfel, prin plângerea formulată, petentul a arătat că autoturismul său a fost luat de un prieten pentru a-și rezolva unele treburi personale și adus apoi la centrul medical în jurul orelor 11,00, în timp ce martorul a declarat faptul că petentul l-a sunat pentru a o ajuta pe soția lui să meargă în C________ pentru niște cumpărături.

Instanța reține că petentul avea posibilitatea să arate agentului constatator cine a fost conducătorul auto care a staționat în locul interzis, la momentul încheierii procesului – verbal, însă petentul nu a făcut acest lucru și nici nu a făcut obiecțiuni în acest sens în cuprinsul procesului-verbal.

Mențiunea conform căreia nu recunoaște săvârșirea contravenției și afirmația pe parcursul procesului că de fapt soția sa a parcat mașina în locul interzis, nu reprezintă aspecte pertinente care să creeze instanței convingerea că situația de fapt învederată de petent corespunde realității.

Agentul constatator nu are cum să verifice la momentul întocmirii procesului-verbal cine a fost conducătorul auto care a staționat neregulamentar și nici data staționării, întocmirea procesului-verbal realizându-se pe baza datelor furnizate de proprietarul autoturismului la momentul la care solicită deblocarea roții.

Prin urmare, în contextul în care petentul nu a indicat la momentul întocmirii procesului-verbal cine a fost conducătorul auto care a parcat neregulamentar, precizarea acestuia făcută în timpul procesului, la data de 19.09.2014 (după expirarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale soției petentului), pe lângă faptul că denotă atitudinea nesinceră a acestuia, face imposibilă dovedirea contrariului de către intimat.

În ceea ce privește susținerile conform cărora locul unde a fost găsit staționat autoturismul său nu este drum public, nefiind aplicabile astfel dispozițiile OUG nr. 195/2002, instanța le va respinge ca neîntemeiate având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, drum public reprezintă „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.” Din cuprinsul procesului verbal de contravenție și din planșa foto depusă la dosar de petent, rezultă faptul că autoturismul petentului era staționat pe ________________ Spitalului Județean C________, în dreptul rampei de acces a „Euromedica”, deci pe un drum deschis circulației publice.

Susținerile conform cărora s-a încălcat principiul dublei incriminări, prin faptul că a fost obligat să plătească și suma de 50 de lei pentru deblocarea roții, nu sunt întemeiate, întrucât petentului i s-a aplicat o singură sancțiune principală - amendă contravențională în cuantum de 360 lei și sancțiunile complementare prevăzute de art. 96 alin. 2 lit. a și d din OUG nr. 195/2002, respectiv aplicarea a 3 puncte de penalizare și imobilizarea vehiculului.

Prin urmare, taxa datorată pentru readucerea autoturismului la starea inițială se datorează exclusiv culpei petentului, și s-a realizat la solicitarea expresă a acestuia.

Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 96 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, „Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.”, astfel că în mod legal i-au fost aplicate petentului o sancțiune principală și două sancțiuni complementare.

Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunea a fost legal și proporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.proc.civ. petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 379,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței ___________ nr. 100/24.04.2014.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.

Apelantul petent susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este cea a admiterii apelului, modificarea în tot a sentinței, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.

În cuprinsul cererii de apel sunt reiterate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în plângerea contravențională, apelantul petent menționând că:

- Incinta Spitalului Județean C________ deși este un loc public nu este și drum public în sensul art.6 pct.14 din OUG nr.195/2002; instanța de fond nu s-a pronunțat corect asupra acestui aspect, confundând o incintă cu un loc public;

- I s-a aplicat o pedeapsă și sancțiune dublă pentru aceeași pretinsă contravenție; dacă măsura imobilizării autovehiculului este sigur neconstituțională, măsura sancționării pentru staționare în acel loc este sigur un abuz; instanța de fond a reținut greșit că imobilizarea unui autovehicul este o sancțiune complementară, neobservând disp.art.96 din OUG 195/2002;

Susține apelantul petent că instanța de fond a judecat greșit și în referire la aspectul invederat – respectiv că nu el a săvârșit contravenția, ci altcineva, înlăturând în mod inexplicabil declarația martorului, fără a reține că acesta a declarat neadevărat.

Nu în ultimul rând, apreciază că instanța de fond a greșit când l-a obligat la 397 lei – cheltuieli de judecată în favoarea intimatului; consideră că era cazul să se facă aplicarea disp.art.451 alin.2 c.pr.civ.

Intimatul-organ constatator a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp. art.479 c.pr.civ., instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxx/22.01.2014, s-a constatat că dl. N______ V_____ N______, în data de 22.01.2014, h.11,31 a staționat voluntar autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________ Spitalului Județean C________, în dreptul rampei de acces a „Euromedica”, pe un sector de drum pe care acționează indicatorului rutier „drum îngustat”. S-a reținut săvârșirea contravenției prev. de art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și 3 puncte de penalizare.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.

Analiza relevă caracterul nefondat al criticilor aduse de apelantul petent hotărârii atacate.

Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului nu a confundat „ o incintă cu un drum public”, statuând corect că _________________ incinta Spitalului Județean C________ este drum public în accepțiunea art.6 pct.14 din OUG nr.195/2002.

Este adevărat că nu orice loc public este și drum public, dar în raport de conținutul normativ al dispoziției menționate se observă că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.

Ca și judecătorul fondului, Tribunalul nu își însușește punctul de vedere al apelantului petent referitor la dubla sancționare a sa pentru aceeași pretinsă contravenție, câtă vreme taxa de 50 lei nu se constituie în sancțiune contravențională, ci a fost achitată pentru deblocare a roților autoturismului staționat voluntar pe un sector de drum pe care acționează indicatorului rutier „drum îngustat”, operațiune prestată de _____________________.

Susținerile apelantului petent potrivit cu care judecătorul fondului ar fi înlăturat în mod inexplicabil declarația martorului, fără a reține că acesta a declarat neadevărat, nu se verifică.

Într-adevăr, prima instanța nu a menționat explicit că înlătură depoziția martorului ca nesinceră, dar a argumentat de ce înlătură din probatoriu acest mijloc de dovadă, surprinzând că cele relatate de martor ( a fost sunat de petent pentru a o ajuta pe soția acestuia să meargă în C________, pentru cumpărături) contrazic susținerile petentului din cuprinsul plângerii (autoturismul a fost luat de un prieten pentru a-și rezolva unele treburi personale).

Tribunalul nu poate statua asupra aspectului invocat de petent atât în fața agentului constatator, cât și în fața instanței de judecată – respectiv asupra caracterului neconstituțional al măsurii, câtă vreme verificarea conformității legii cu Constituția este atributul exclusiv al instanței de contencios constituțional.

Or, apelantul petent nu a invocat o excepție de neconstituționalitate în raport de care instanța de judecată să aprecieze asupra incidenței disp.art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 R, iar s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 47/1992 R, iar Curtea Constituțională nu a pronunțat o decizie în acest sens.

Nu-și are incidență în situația de speță, Decizia nr.9/2015 – dată în recurs în interesul legii, prin care ÎCCJ a statuat că „procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.

Se constată că hotărârea atacată - care suplinește cerințele prescrise de art.425 lit.b) c.pr.civ., este corolar al unei corecte interpretări și aplicări a legii la situația faptică, astfel cum a fost stabilită din analiza mijloacelor de dovadă administrate în cauză, fapta contravențională fiind săvârșită de apelantul petent.

Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de lege este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Cu referire la cheltuielile de judecată pe care petentul a fost obligat să le plătească , pentru judecata la fond – în care cercetarea judecătorească s-a derulat la mai multe termene, Tribunalul apreciază că onorariul avocațial în sumă de 379,09 lei nu este disproporționat față de activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatului.

Concluzionând, Tribunalul constată că nu există motive care să conducă la reformarea hotărârii supuse controlului judiciar .

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

Culpa procesuală a apelantului va fi sancționată prin obligarea sa la plata către intimat a cheltuielilor de judecată ocazionate în apel. Tribunalul va face aplicarea disp.art. 451 alin.2 c. pr.civ., reținând că în calea de atac a fost acordat un singur termen de judecată; cu referire la timpul și volumul de muncă al avocatului în activitatea de pregătire și susținere apărării nu poate fi ignorat faptul că problematica litigioasă fusese abordată cu partea pe care o reprezintă încă de la judecata în fond, prestație pentru care onorariul avocațial a fost acordat integral.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent N______ V_____ N______ cu domiciliul în Tulcea, _______________________, ____________, ____________________, în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ C________, cu sediul în C________, _________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 900/3.02.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

Obligă apelantul – petent către intimat la plata sumei de 278 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică , astăzi , 11.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond D______ D.

tehnored.jud.A___ N___

4 ex./8.01.2016

2 ______________