R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 4402/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 61/2013

Ședința publică de la 15 Februarie 2013

Completul compus din:

Președinte D______ C______

Judecător R_____ I_____ T____

Judecător E_______ P____

Grefier M____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul R___ P___ împotriva sentinței civile nr. 1461/28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 8 februarie 2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi,încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1461 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M____, s-a respins plângerea formulată de către petentul R___ P___, în contradictoriu cu intimatul M_________ Tg. M____ – Administrația Domeniului Public și s-a menținut procesul verbal de contravenție nr. xxxxx încheiat de agentul constatator la data de 28.02.2011, ca legal și temeinic.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că în fapt la data de 28.02.2011, prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxx, petentul a fost sancționat, de către un agent constatator din cadrul intimatului Municipiului Tg. M____, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 4 din Regulamentul de Exploatare în Regim de Taxare a Parcărilor aprobat prin HCL 74/2009, cu amendă în cuantum de 50 lei.

S-a reținut în sarcina petentului că la data de 28.02.2011, ora 09,14 a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________ Tg.M____, în dreptul imobilului cu nr. 1, fără a achita tariful de parcare, aspect consemnat prin Nota de constatare nr. xxxxxxx.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.

Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia dintre cele invocate de petent, sau cele ce este necesar a fi analizate din oficiu de către instanță.

Astfel, nu a putut fi reținută critica de nelegalitate decurgând din încheierea procesului verbal cu nesocotirea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, întrucât, în cuprinsul procesului verbal, nu se indică locul săvârșirii contravenției, în condițiile în care din analiza procesului verbal rezultă cu claritate acest aspect, respectiv ____________________.1. Într-adevăr, în cuprinsul procesului verbal la descrierea contravenției nu se indică și orașul, însă este evident că presupusa contravenție a fost săvârșită pe raza Municipiului Tîrgu-M____, din moment ce agenții constatatori din cadrul Municipiului Tîrgu-M____, sunt abilitați să constate contravenții săvârșite pe raza teritorială a acestuia.

Nu a putut fi primită nici critica decurgând din nesocotirea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, în condițiile în care, procesul verbal de contravenție atacat este semnat de un martor asistent. În privința acestuia este de reținut că însuși contravenientul subliniază în cuprinsul plângerii, că această persoană este angajat al Municipiului Tîrgu-M____, iar nu agent constatator, astfel că nu s-a putut reține nesocotirea dispozițiilor art. 19 alin.2 din OG 2/2001.

Nici critica de nelegalitate decurgând din faptul că, Nota de constatare nr. xxxxxxx din 13.12.2010, nu conține numărul imobilului și orașul, iar semnătura persoanei care a semnat-o nu este identică cu aceeași a agentului constatator, nu atrage nulitatea procesului verbal, aceasta fiind un element extrinsec acestuia. Întocmirea procesului verbal de către un alt agent constatator, decât cel care a întocmit nota de constatare în baza căreia s-a reținut existența unei contravenții, nu constituie motiv de nulitate dacă și persoana care a întocmit această notă are calitatea de agent constatator. Din cuprinsul Notei de constatare nr. xxxxxxx, rezultă că aceasta a fost întocmită de către un agent constatator, respectiv de acel agent constatator care are codul 25.

În privința legalității procesului verbal, s-a mai reținut că, deși în cuprinsul procesului verbal agentul constatator reține în mod eronat drept temei al contravenției art. 4 din HCLM 74/26.02.2009, iar nu art. 11 din aceiași hotărâre, această omisiune nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, fiind o simplă eroare materială, în condițiile în care descrierea contravenției permite încadrarea ei la articolul anterior menționat.

În privința temeiniciei s-a reținut că, fapta contravențională reținută în sarcina petentului există, și acesta a fost săvârșită cu vinovăție, acest lucru reieșind din cuprinsul procesului verbal atacat, a Notei de constatare nr. xxxxxxx din 13.12.2010, și din probele foto depuse la dosar.

Din cuprinsul acestei note de constatare, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost parcat la data de 12.03.2010, pe ______________________ Tîrgu-M____, aspect ce este confirmat și de proba foto depusă la dosar, și că, parcarea pe această stradă nu se putea realiza decât în condițiile achitării tarifului de parcare, întrucât, această stradă face parte din Anexa la HCLM 74/2007, prin care a fost aprobat Regulamentul de Exploatare în Regim de Autotaxare a Parcărilor aprobat prin HCLM 74/2009.

Susținerile petentului potrivit cărora în perioada constatării contravenției nu a folosit autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu au putut fi primite, în condițiile în care acesta contrar dispozițiilor art. 1169 Cod civil, nu a dovedit această împrejurare.

În privința solicitării petentului de a se înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, instanța a reținut că, nesocotirea hotărârii Consiliului Local Municipal prin care s-a aprobat Regulamentul de exploatare în regim de autotaxare a parcărilor, cu consecința lipsirii bugetului local de veniturile realizate în acest fel, reprezintă o faptă suficient de gravă, care să justifice aplicarea unei sancțiuni care să aibă o componentă pecuniară.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul R___ P___.

Acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, admiterea plângerii și anularea procesului – verbal.

Recurentul a arătat că din cuprinsul procesului – verbal lipsește localitatea în care a fost săvârșită fapta și nu este suficient ca procesul – verbal să fie întocmit de o persoană care are calitate de agent constatator dar care nu a constatat fapta.

De asemenea greșit s-a respins cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât aceasta ar avea consecința lipsirii bugetului local de venituri, câtă vreme OG nr. 2/2002 permite transformarea sancțiunii indiferent ce buget ar afectat.

S-a invocat încălcarea prevederilor art. 15, art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.

Motivele de recurs sunt neîntemeiate.

Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxx, petentul a fost sancționat, de către un agent constatator din cadrul intimatului Municipiului Tg. M____, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 4 din Regulamentul de Exploatare în Regim de Taxare a Parcărilor aprobat prin HCL 74/2009, cu amendă în cuantum de 50 lei, deoarece la data de 28.02.2011, ora 09,14 a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________ Tg.M____, în dreptul imobilului cu nr. 1, fără a achita tariful de parcare, aspect consemnat prin Nota de constatare nr. xxxxxxx.

Petentul este proprietarul autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aspect necontestat în prezenta cauză.

În primul rând, petentul nu numai că neagă o situație de fapt evidentă, dar orice argumente suplimentare duc în derizoriu demersul logic al motivării. Bine a reținut prima instanță că doar din eroare nu a fost trecut locul săvârșirii faptei ca fiind M_________ Tg. M____. Procesul – verbal este încheiat în temeiul Regulamentului Parcărilor Tg. M____ de către agenții constatatori din cadrul Serviciului de Parcări Publice Tg. M____.

Situația de fapt a fost corect reținută de judecătorie și petentul, deși afirmă că vehiculul nu a fost condus de el, nu a fost capabil să aducă în fața instanței ca martor, persoana care ar fi condus vehiculul. De altfel, petentul nici măcar nu a indicat cine a condus acest vehicul, or este greu de crezut că acesta ar fi fost condus de o persoană necunoscută și fără știrea acestuia.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect de nulitate, OG nr. 2/2001 nu prevede obligația ca procesul – verbal să fie întocmit de cel care constată fapta. Art. 17 se referă la alte cazuri de nulitate. Potrivit acestui articol, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. De altfel, petentul nu a contestat niciodată că autoturismul acestuia nu a fost parcat în locul reținut de agentul constatator.

În mod corect prima instanță a refuzat înlocuirea amenzii cu avertisment.

Într-adevăr motivarea poate apărea ușor criticabilă, însă reaua – credință a petentului nu justifică clemența instanței. În plângere acesta arată că nu a folosit autovehiculul, că a fost folosit de alte persoane, sens în care va aduce martori la instanță (lucru pe care nu l-a făcut). Petentul a încercat să inducă în eroare instanța și a arătat că nu este în stare să-și asume consecințele faptelor sale și să înțeleagă că a greșit, astfel încât tribunalul nu are convingerea că avertismentul își va atinge scopul dorit.

Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, și nici nu există motive de ordine publică în sensul art. 306 al. 2, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de recurentul R___ P___ cu sediul în Tg.M____, __________________ jud. M____ împotriva sentinței civile nr.1461/28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.02.2013.

Redactat: T.R.I

Thred: 04.03.2013/H.L

2 ex. jud. fond: F______ G_______ M______