Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 532/R/CA/2013

Ședința publică de la 20 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ T__

Judecător D____ B_____

Judecător A______ S________

Grefier M_______ M____

Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, __________________, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimații B________ P_____ SA, cu sediul procedural ales în loc.București, ________________________.10, etaj 1, sector 5, L__ I____________ BV i.o.(VOF) cu sediul procesual ales la SCPA BADILA, B______& ASOCIATII, în loc.București, ________________________.10, etaj 1, sector 5, și intervenient în nume propriu ____________________- sediul social în loc.Afumați, _________________, _______________, împotriva sentinței civile nr.6509 din 27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 13 mai 2013, când partea a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 20 mai 2013, după care:

TRIBUNALUL

DELIBERÂND,

Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele;

Prin sentința civilă nr.6509 din 27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a petentei L__ I____________ VOF.

S-a admis plângerea formulată de petentele B________ P_____ SA și L__ I____________ VOF, în contradictoriu cu intimata C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ BIHOR, și cu intervenienta ____________________.

S-a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx/24.11.2011 și în consecință:

A fost exonerată petenta B________ P_____ SA de la plata amenzii aplicate.

A fost înlăturată sancțiunea complementară a confiscării și s-a dispus restituirea către petenta L__ I____________ VOF a mărfurilor confiscate prin procesul verbal menționat, în natură.

S-a respins cererea formulată conform art. 57 C.p.c., privind pe intervenienta ____________________.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/24.11.2011 (fila 44) a fost sancționată B________ P_____ SA cu 10.000 lei amendă și sancțiunea complementară a confiscării cantității de 42.336 borcane ciuperci la 280 g., reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea 12/1990 (respectiv: „efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege”).

În concret, s-a reținut că la data de 24.11.2011, în urma unui control inopinat, a fost identificat în PTF B___ mijlocul de transport având numărul de înmatriculare WND21128/WGM9F19 aparținând _____________________, care transporta cantitatea de 42.336 borcane ciuperci la 280 g.. Pentru această marfă a fost prezentată în timpul controlului CMR din data de 22.11.2011 având ca expeditor ______________________, destinatar L__ I____________ VOF Olanda, fără a fi specificat pe CMR un destinatar valid pe teritoriul României sau un reprezentant fiscal, așa cum prevede art. 6 lit. e din Convenția CMR, și art. 150 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, ci numai locul de descărcare, respectiv ________________________________, nr. 3, jud Ilfov. Au mai fost prezentate în timpul controlului un document nr. 842/2011 și o notă de livrare, pe care erau specificate aceleași date ca și pe CMR, lipsind destinatarul valid de pe teritoriul României sau un reprezentant fiscal. În procesul verbal s-a făcut mențiunea că marfa confiscată aparține _________________________________> Analizând excepția lipsei calității procesuale active în ce o privește pe petenta L__ I____________, instanța de fond a constatat că aceasta se pretinde proprietar al mărfii confiscate și depune în acest sens o ________ înscrisuri, ceea ce este suficient pentru justificarea calității procesuale active a acesteia, respectiv pentru justificarea îndreptățirii de a participa în proces ca petentă, ceea ce nu se confundă cu însăși existența dreptului invocat, aspect care urmează a fi analizat ca o problemă ce ține de fondul litigiului. Pentru acest motiv instanța de fond a respins această excepție, în baza art. 31 alin 2 din OG 2/2001.

Cât privește excepția prescripției executării măsurii confiscării, instanța de fond a observat că art. 14 din OG 2/2001 se referă exclusiv la prescripția executării amenzii. Nu există temei pentru a interpreta extensiv acest text de lege, astfel încât să afecteze și confiscarea, deoarece această măsură era deja executată la momentul încheierii procesului verbal de contravenție, astfel încât prescripția executării a rămas fără obiect și nici nu se mai poate concepe. Totodată, cu titlu subsidiar, instanța de fond a reținut că procesul verbal nici nu trebuia comunicat petentei L__ I____________, deoarece intimata a considerat că B________ este proprietară a mărfii (ca expeditor în CMR), astfel încât, în logica procesului verbal, era suficientă comunicarea către aceasta a procesului verbal de contravenție, ceea ce s-a și întâmplat.

Contrar susținerilor petentelor, fapta este descrisă suficient de precis pentru ca instanța să aprecieze asupra acesteia și pentru ca petentele să poate formula apărări, fiind respectate prevederile 16 alin 1 din OG 2/2001. De asemenea, deși nu este indicat numărul din registrul comerțului și sediul complet al petentei B________, procesul verbal cuprinde totuși suficiente date pentru identificarea acestei societăți, iar petenta nu a învederat care este prejudiciul care i s-a produs prin insuficiența acestor mențiuni, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea nulității relative a procesului verbal, pentru acest motiv.

Pentru același motiv, inexistența unei vătămări, au fost înlăturate și criticile petentei vizând imposibilitatea de a formula obiecțiuni (obiecțiuni care, prin ipoteză, presupun că este de față contravenientul) sau necunoașterea limbii române de către șofer, obiecțiunile fiind cuprinse și exprimate în chiar cuprinsul plângerii de față.

Instanța de fond a reținut însă că sunt întemeiate criticile petentelor privind inexistența contravenției și proprietatea mărfii confiscate, astfel cum se va arăta mai jos. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că, potrivit Deciziei 1/2002 dată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a stabilit că “în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificata prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, in fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licita a bunurilor ce nu erau însoțite, in momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate si restituirea mărfii confiscate.”

Deși această soluție se referă la lit. „e” a art. 1 din Legea 12/1990, iar în speță este vorba de contravenția de la lit. „a” din același articol, instanța de fond a apreciat că raționamentul instanței supreme are aplicabilitate și în prezenta speță, chiar dacă nu cu caracter obligatoriu, în considerarea logicii sale și pentru realizarea unei jurisprudențe unitare, astfel că instanța se va raporta și la această decizie a ÎCCJ.

Sa reținut în motivarea deciziei amintite că „potrivit Codului de procedura civila, la care se face trimitere prin art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanțele de judecata nu se pot abate de la cerința de a admite ca dovada nu numai procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de Legea 12/1990, ci sunt datoare sa încuviințeze, in conformitate cu art. 167 si următoarele din acel cod, administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existentei documentelor de proveniența, cum sunt factura fiscala, factura, avizul de însoțire a mărfii si celelalte acte la care se refera art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicata, astfel cum a fost modificat si completat prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998. A nu admite luarea in considerare a unor astfel de dovezi ar însemna sa se contravină principiului aflării adevărului si sa nu se pronunțe o soluție dreapta, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte. Pe de alta parte, in condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate sa servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifica nici menținerea confiscării dispusa prin procesul-verbal de constatare a contravenției”.

Aplicând acest raționament în speța de față, mutatis mutandis, reiese că și în cazul contravenției de la lit. a - efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege – instanța de fond a analizat existența faptei nu doar prin prisma procesului verbal de contravenție și a anexelor acestuia, ci și prin prisma tuturor probelor administrate în fața sa, în baza principiului aflării adevărului.

În ce privește neindicarea unui destinatar valid pe teritoriul României, Judecătoria a reținut că, această condiție prevăzută de Convenția CMR a fost respectată în cuprinsul CMR-ului emis de L__ I____________ (vezi filele 22 – 25), în care este menționat ca destinatar _____________________ a contestat susținerile petentei privind existența acestui CMR la momentul controlului și nici nu a formulat alte apărări referitoare la cel prezentat în instanță. De altfel, locul descărcării de pe cele două CMR- uri este identic, respectiv _________________________ sediul R____.

Așa cum reiese din înscrisurile de la dosar, marfa confiscată a fost achiziționată de petenta L__ I____________ de la B________ (filele 20 – 21), fiind achitat prețul (f. 19, f. 100), iar la rândul ei L__ I____________ a vândut aceeași marfă către R____ (filele 15-18), fiind plătit și prețul (fila 100), fără însă a mai preda marfa, deoarece a fost confiscată de intimata Garda Financiară.

Fiind vorba de bunuri generice, prima instanță a statuat că, transferul proprietății este condiționat de predarea bunurilor către cumpărător, potrivit 1678 din Noul Cod Civil, aplicabil în raport de data vânzării; astfel, bunurile au rămas în proprietatea L__ la momentul confiscării, aceasta nemaiputându-și executa obligația de predare. De altfel, fiind chemată în judecată pentru că ar putea pretinde aceleași drepturi ca reclamantul, intervenienta R____, prin întâmpinare, a declarat că nu are pretenții asupra mărfii confiscate.

În ce privește cererea de chemare în judecată a ____________________ (fila 86), conform art. 57 și 58 C.p.c., față de cele arătate mai sus cu privire la proprietatea mărfii confiscate și văzând poziția exprimată de R____ prin întâmpinare, în sensul că nu are pretenții asupra mărfii confiscate, aceasta a fost respinsă, constatându-se că această societate nu are calitatea de proprietar al mărfii confiscate.

Față de cele de mai sus, în baza art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond a admis plângerea formulată, a înlăturat sancțiunea amenzii și sancțiunea confiscării și a dispus restituirea mărfii confiscate către petenta L__ I____________ VOF.

Petentele au declarat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termenul legal a declarat recurs recurenta C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARA BIHOR, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal ca legal și temeinic încheiat.

În motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept incidente în cauză, prin aceea că, nu a ținut cont de faptul că sancțiunea a fost aplicată pentru că petentul nu a putut justifica prezența bunurilor ce fac obiectul procesului verbal pe teritoriul României.

Prin urmare recurenta arată că, în lipsa unor documente justificative care să confere un caracter licit activității comerciale desfășurate pe teritoriul României se antrenează răspunderea contravențională.

Se mai arată că, societatea expeditoare a intenționat să depoziteze marfa în România urmând a găsi ulterior un cumpărător. Ori, în conformitate cu art.150 alin.6 din Cod fiscal, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal care este beneficiar al unor livrări de bunuri care au loc în România.

Totodată, recurenta mai arată că procedura de desemnare a reprezentantului fiscal este expres prevăzută de pct.66 ind.1 alin.1 din HG 44/2004.

Recurenta mai arată că, nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție are loc doar în situația nerespectării condițiilor prevăzute de art.17 din OG 2/2001, iar o eventuală nerespectare a dispozițiilor art.16 din același act normativ atrage doar nulitatea relativă care este condiționată de dovedirea unor vătămări. Recurenta mai arată că, Decizia Curții Supreme de Justiție nr.1/2002, nu este incidentă în cauză întrucât se referă la un alt text de lege.

Recurenta mai arată că, petenta, L__ I____________ BV i.o.(VOF), nu are calitate procesuală activă întrucât nu este proprietara mărfii confiscate.

În drept a invocat disp.Codului Fiscal și ale C.p.c.

Intimatele B________ P_____ SA și L__ I____________ BV i.o.(VOF), prin întâmpinarea de la dosar a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

În motivarea întâmpinării intimatele arată că, fapta reținută în procesul verbal de contravenție întocmit de recurentă nu există.

În acest sens, intimatele învederează instanței că au depus la dosarul de fond înscrisuri respectiv CMR-urile, facturi fiscale și dovezi de achitare a mărfii confiscate, declarația L__, note de livrare etc.

Totodată intimata a mai arătat că, instanța de fond în mod corect a aplicat raționamentul juridic al Deciziei nr.1/2002, reținând că și în cazul contravenției de la litera a, instanța are obligația de a analiza existența faptei prin prisma tuturor probelor administrate în fața sa, în baza principiului aflării adevărului.

Referitor la calitatea de proprietar al mărfurilor confiscate, intimatele arată că instanța de fond în mod corect a interpretat înscrisurile de la dosar reținând că bunurile au rămas în proprietatea L__ la momentul confiscării, aceasta nemaiputându-și executa obligația de predare.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele în baza art.304/1 C.p.c., Tribunalul Bihor constată că recursul formulat este nefundat și pe cale de consecință îl va respinge pentru următoarele considerente;

Obiectul dedus judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție _______ nr.xxxxxxx/24.11.2011, prin care s-a dispus sancționarea petentei B________ P_____ SA cu o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei și pedeapsa complementară a confiscării cantității de 42.336 borcane ciuperci, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.1 lit.a din L 12/1990, constând în aceea că, la data de 24.11.2011 a fost identificați în PTF B___, mijlocul de transport cu nr.de înmatriculare WND xxxxx/WGM 9 F 19 aparținând _____________________, care transporta marfa mai sus menționată în baza unui CMR care nu avea specificat un destinatar valid pe teritoriul României sau un reprezentant fiscal.

Conform art.1 lit.a din L 12/1990, constituie contravenție efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.

Potrivit Deciziei nr.1/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cadrul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prev.la art.1 lit.e din L 12/1990, prezentarea ulterioară în fața instanțelor judecătorești a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției de astfel de documente atrage anularea procesului verbal de contravenție exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

Văzând această deciziei prin raportare la contravenția reținută în sarcina petentei, Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că raționamentul instanței supreme are aplicabilitate și în prezența contravenției descrisă la lit.a a art.1 din L 12/1990.

Din verificarea CMR-ului aflate la filele 20-25 dosarul de fond, Tribunalul reține că în cuprinsul acestuia este menționat ca destinatar ___________________ descărcării consemnat în CMR este _______________________ are sediul destinatara.

De asemenea instanța de recurs, constată din înscrisurile de la filele 20-21 din dosarul de fond, că marfa confiscată a fost achiziționată de petenta L__ I____________ de la B________ P_____ SA, iar L__ I____________ a vândut marfa către __________________ a mai avea loc remiterea materială, deoarece aceasta a fost confiscată de către recurentă, astfel încât transferul proprietății către _____________ mai avut loc, marfa confiscată rămânând în proprietatea petentei L__ I____________.

Referitor, la excepția lipsei calității procesuale active invocată de către recurentă instanța de recurs constată că petenta L__ I____________, are calitate procesuală activă în a contesta măsura complementară a confiscării mărfii întrucât așa cum s-a arătat mai sus a avut calitatea de proprietar al mărfii în momentul luării acestei măsuri, transferul proprietății asupra mărfii confiscate către _______________________ ca urmare a nepredării mărfii.

De altfel, _________________ nu are nici o pretenție față de marfa confiscată nefiind proprietar al acesteia, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Văzând că, în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor antrenării răspunderii contravenționale a petentei pentru săvârșirea contravenției imputate, în speță nefiind îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.1 lit.a din L 12/1990, instanța de recurs prin prisma disp.art.312 C.p.c. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat și să mențină ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Urmează să constate că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs în acest dosar, rezervându-și dreptul de a solicita acordarea acestora pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta C___________ G______ AL GĂRZII FINANCIARE -GARDA FINANCIARA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, __________________, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimații B________ P_____ SA, cu sediul procedural ales în loc.București, ________________________.10, etaj 1, sector 5, L__ I____________ BV i.o.(VOF) cu sediul procesual ales la SCPA BADILA, B______& ASOCIATII, în loc.București, ________________________.10, etaj 1, sector 5, și intervenient în nume propriu ____________________- sediul social în loc.Afumați, _________________, _______________, împotriva sentinței civile nr.6509 din 27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013

Președinte, A_____ T__	Judecător, D____ B_____	Judecător, A______ S________
	Grefier, M_______ M____

Red.jud.fond.R.C.H.

Red.jud.recurs B.D./24.05.2013

Tehn.red.M.M. 2 ex.