Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA a II a CIVILĂ DE

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.64

Ședința publică din data de 21.01.2015

Instanța constituită din:

Președinte - C_____ I_____ D___

Judecător - C_____ E____ M_________

Grefier - R_____ M________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr.64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2392/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petenta D_______ L_____, domiciliată în comuna Mănești, __________________________________ Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat „M____ V_____”, cu sediul in Targoviste, ______________________.1, ___________, ___________, micro 3, judetul Dambovita.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură o cerere din partea apărătorului intimatei petente prin care solicită, judecata cauzei în lipsă; cererea este însoțită de împuternicirea avocațială ________ nr.xxxxxx/16.10.2014 și de chitanța nr.430/16.10.2014, privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.131, raportat la art.95, alin.2, din noul cod de procedura civila, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, după care, socotindu-se lămurit, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă în baza dispozițiilor art.223, alin.3, Cod procedură civilă.

T R I B U N A LU L

Deliberând asupra apelului de față :

Prin sentința civilă nr.2392/17.06.2014, Judecătoria Târgoviște, a admis plângerea formulata de petiționara D_______ L_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița si a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/26.05.2013, întocmit de către agentul constatator H______ G_______, din cadrul Postului de Poliție Mănești.

Totodată, a fost obligată intimata la plata de cheltuieli de judecată către petentă în sumă de 120 lei, reprezentând taxa de timbru judiciar și onorariul apărătorului ales.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca, petentei D_______ L_____, i-a fost aplicată amenda in cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.147 alin.3 din H.G. nr.1391/2006, pentru fapta constând în aceea că la plecarea în cursă nu a verificat sistemul de iluminare, având defecțiune la lampa din dreapta spate.

Această faptă contravențională, conform susținerilor intimatei, a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul acesteia, deci procesul-verbal s-a întocmit în condițiile prevăzute de art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, ceea ce înseamnă că acesta se bucură de valoarea probatorie a unui act preconstituit de un reprezentant al autorității statului, în ceea ce privește existența faptei consemnate în cuprinsul acesteia.

Observă instanța că încă de la momentul întocmirii procesului-verbal, petenta a contestat fapta reținută în sarcina sa, refuzând să semneze procesul-verbal tocmai pe acest considerent, iar în procedura judiciară de față, în exercitarea dreptului său la apărare a administrat probe cu care să înlăture constatările nemijlocite ale agentului intimatei, și anume a propus audierea martorului ocular N_____ C______ I____, dar a depus și acele planșe foto, aflate în plicul de la fila 36 din dosar, în care se fixează momente ale remedierii defecțiunii la sistemul de iluminare spate al autoturismului.

Potrivit declarației martorului ocular (fila 40 din dosar), acesta se afla în autoturismul condus de către petentă la momentul opririi acesteia în trafic de către polițistul rutier, fiind prezent la constatarea faptei contravenționale, și acesta a precizat că a însoțit-o pe petentă chiar de la momentul plecării cu autoturismul de la clubul în care fuseseră împreună și că înainte de plecare petenta a verificat autoturismul spre a vedea dacă nu este cumva zgâriat din parcarea în care îl lăsase, și dacă sistemul de iluminare era corespunzător și numai după aceea au plecat către casă, pe drum, după 5 minute au fost opriți de către un echipaj al poliției rutiere, înțelegând inițial că este vorba despre un control de rutină. A precizat martorul că după ce polițiștii i-au imputat petentei că nu funcționează stopul spate dreapta, aceasta a încercat să le explice că tocmai plecase din parcarea clubului respectiv și că la acel moment totul funcționa, dar și că poate remedia pe loc defecțiunea întrucât avea un beculeț în portbagaj, însă polițistul nu a acceptat varianta propusă de petentă și a trecut la întocmirea procesului-verbal. În acest context, martorul a coborât din autoturism și a ajutat-o pe petentă să monteze becul și a remediat astfel defecțiunea pe loc, însă polițistul a refuzat solicitarea petentei de a veni să vadă că a remediat defecțiunea și în această situație într-adevăr petenta, nefiind de acord cu sancțiunea, a refuzat semnarea procesului-verbal. A mai susținut martorul că după remedierea defecțiunii, petenta a filmat cu telefonul mobil starea autoturismului și recunoaște planșele foto care surprind aceste momente, depuse de către petentă în cauza de față.

În opinia instanței, probele administrate de petentă, respectiv depoziția acestui martor ocular, N_____ C______ I____ și planșele foto depuse, sunt suficiente în dovedirea împrejurării de fapt în care s-a aflat la momentul opririi sale în trafic, dar și cu privire la remedierea defecțiunii constatate de polițist.

Mai mult decât atât, instanța nu poate primi susținerea intimatei, cum că agentul acesteia ar fi constatat în mod direct și nemijlocit fapta, aceea a neîndeplinirii de către petentă a obligației de a verifica sistemul de iluminare la plecarea în cursă, pentru că, în mod logic și firesc, polițistul făcea parte dintr-un echipaj mobil, care nu a fost la locul de parcare al autoturismului petentei și nu era prezentă la momentul când aceasta a plecat în cursă.

Ca atare, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este netemeinic și urmează a-l anula pe acest considerent.

De asemenea, urmează ca intimata să suporte cheltuielile de judecată pe care petenta le-a făcut, în sumă totală de 120 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul apărătorului său ales, conform chitanțelor aflate la filele 12 și 39 din dosar.

Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 05.09.2014, Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, depuse la dosarul cauzei, apelanta intimată învederează faptul că, în data de 26.05.2013, în jurul orelor 03:15, a fost depistata petenta intimata, având defecțiune la lampa din dreapta spate, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art.147 alin.3 din HG nr.1391/2006, raportat la art.99 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, republicata.

Apelanta precizează că nu este de acord cu hotărârea dată de către instanța de fond din următoarele considerente:

În primul rând, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, deoarece aceasta trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției invocate de către reclamantă, fără a mai intra în discutarea fondului.

Conform art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Așadar, regula este că excepțiile procesuale se soluționează înainte de analiza fondului. Procedându-se astfel, se evită continuarea unei judecăți inutile și efectuarea de cheltuieli suplimentare.

În jurisprudența anterioară noului Cod de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție, Secția de C_________ administrativ, prin decizia nr.127/1995 a decis că, întrucât nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă și a trecut la soluționarea cauzei în fond, instanța a pronunțat o soluție nelegală.

Deasemeni, verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei, cum este acela al existenței justului titlu necesar uzucapiunii prescurtate - Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, decizia nr. 182/1998 ; lipsa calității procesuale active sau pasive a părților constituie excepții de fond care obligă instanța la respingerea cererii fără discutarea fondului - Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 2601/2000.

Faptul că nu sunt administrate toate dovezile ce au fost încuviințate pentru soluționarea fondului nu constituie un impediment în analiza excepției procesuale, iar pentru soluționarea excepției, nici nu trebuie să se revină asupra probelor propuse pentru rezolvarea fondului, în temeiul art.259 cod procedura civila.

Art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, unde se spune că trebuie soluționată excepția care face inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, va fi citit în sensul că probele a căror administrare devine inutilă prin rezolvarea excepției procesuale fuseseră încuviințate pentru soluționarea fondului, iar nu chiar pentru dovedirea excepției. Dacă probele au fost încuviințate pentru dovedirea excepției, cel mult, instanța poate să revină asupra acelora a căror administrare nu mai este necesară.

În consecință, precizarea din art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei are în vedere, generic, regula că excepția procesuală să fie rezolvată înainte de analiza fondului, indiferent de soluția ce urmează să fie dată acesteia.

La data de 08.04.2014, reclamanta, prin avocatul său ales invocă, într-o notă scrisă (adresă) depusă la dosarul cauzei, prescrierea executării sancțiunilor contravenționale, deoarece procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientei în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

De asemenea, avocatul reclamantei, având cuvântul asupra fondului cauzei, a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție contestat, pe motiv că fapta nu a fost comisă cu vinovăție și că executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii contravenționale, or procesul verbal în discuție i-a fost comunicat reclamantei în termen de 7 luni după ce a fost sancționată.

Mai mult, potrivit art.14 alin. 2 din OG nr.2/2001, prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, din oficiu.

Din conținutul sentinței civile pronunțate în cauză nu rezultă faptul că judecătorul cauzei a soluționat excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale.

Având în vedere aspectele mai sus menționate, consideră că sentința apelată nu este legală și temeinică, în sensul că instanța de fond nu trebuia să intre în fondul cauzei și să anuleze procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/26.05.2013, ci trebuia să soluționeze excepția și să admită în parte plângerea contravențională, constatând ca fiind prescrisă executarea sancțiunii contravenționale a amenzii în suma de 150 lei.

Totodată, se arată faptul că același judecător ce a judecat prezenta cauză a pronunțat sentința nr.2389/17.06.2014 (aceeași cu cea din prezenta cauză, dar pronunțată anterior), în dosarul civil cu numărul xxxxx/315/2013, în care a invocat din oficiu prescripția executării sancțiunilor contravenționale admițând în parte plângerea contravențională și constatând ca fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii aplicate reclamantului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se arată că, atâta vreme cât cererea de chemare în judecată ar fi trebuit admisă în parte, cheltuielile de judecată nu ar fi trebuit să cadă, exclusiv în sarcina instituției intimate, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art.453 alin.2 din Codul de procedură Civilă care prevede că, daca cererea a fost admisă mimai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. In acest context, solicită o diminuare a cheltuielilor de judecată ce cad în sarcina instituției intimate.

Probe: probele invocate în fața primei instanțe, sentința civilă nr.2389/17.06.2014 din dosarul civil nr.xxxxx/315/2013

In drept, au fost invocate dispozițiile art.466 Cod procedura civila.

Prin raspunsul la intimpinare, la data de 20.10.2014, petenta D_______ L_____, precizează că hotărârea atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea apelului.

Arata ca, instanța s-a pronunțat pe fond și nu pe excepție, pentru ca este ceea ce a solicitat și potrivit principiului disponibilității, instanța a și respectat.

Excepția a fost ca un subsidiar, iar intenția sa a fost de a-și dovedi nevinovăția, solicitând a se observa, față de data introducerii acțiunii și cea a intrării în vigoare a celor două Coduri civile, dacă în speță s-a uzat în termen de calea de atac.

Prin întâmpinarea formulată, la data de 07.11.2014, apelanta intimată, precizează următoarele :

Atâta vreme cât intimata-reclamantă a invocat și excepția prescripției sancțiunilor contravenționale, consideră că potrivit art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Așadar, regula este că excepțiile procesuale se soluționează înainte de analiza fondului. Procedându-se astfel, se evită continuarea unei judecăți inutile și efectuarea de cheltuieli suplimentare.

În consecință, precizarea din art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei are în vedere, generic regula că excepția procesuală să fie rezolvată înainte de analiza fondului, indiferent de soluția ce urmează să fie dată acestuia sau de faptul că intimata-reclamanta a solicitat în subsidiar excepția prescripției executării prescripției.

Ordinea ca excepția să se judece înainte de fondul cauzei este care una legală de la care nu se poate deroga în virtutea principiului disponibilității sau voinței instanței de judecată. Instanța de judecată, avea obligația de a aplica dispozițiile de procedură prevăzute de art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, care sunt imperative, iar nu supletive. Totodată, excepția prescripției sancțiunii contravenționale este una absolută pe care instanța de fond o putea invoca, din oficiu, chiar și împotriva voinței părților. Deci, instanța de judecată ar fi trebuit să respecte dispozițiile textului de lege susmenționat și să judece excepția prescripției sancțiunilor contravenționale, fără a mai intre în judecata fondului.

Cât privește tardivitatea introducerii caii de atac a apelului, arată faptul că sentința civilă atacată le-a fost comunicată la data de 05.08.2014, iar calea de atac a fost formulată la data de 03.09.2014.

Potrivit art.183 din codul de procedură civilă, actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

Probe: plicul de corespondență, borderou - corespondență nr. 8 din data de 03.09.2014

Au fost invocate prevederile art.223 alin.3 din Codul de procedură civilă.

Analizind sentinta, in raport de criticile formulate, de sustinerile partilor, de probele administrate si textele de lege incidente, tribunalul apreciaza ca apelul este fondat si il va admite, va schimba sentinta atacata in sensul ca va inlocui sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului, pentru urmatoarele motive :

Petentei intimate, petentei D_______ L_____, i-a fost aplicată amenda in cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.147 alin.3 din HG nr.1391/2006, pentru fapta constând în aceea că la plecarea în cursă nu a verificat sistemul de iluminare, având defecțiune la lampa din dreapta spate.

Acest aspect nu a fost contestat de intimata care, potrivit sustinerilor proprii, atestate ca si corespunzatoare de martorul audiat, a mentionat agentului ca a verificat starea luminilor la plecarea din parcare, si acestea functionau, insa este posibil ca pe drum sa se fi defectat si ca va remedia aceasta defectiune pe loc, avind bec de schimb.

In consecinta, fapta exista si a fost constatata personal de agentul constatator, care a intocmit procesul verbal, neavind relevanta ca petenta intimata a remediat defectiunea pe loc, aceasta obligatie revenindu-i fie remedierea era facuta in acel moment fie ca o facea cu alt prilej.

Si instanta de fond a retinut aceasta situatie, insa a gresit mentionind ca nu poate primi susținerea intimatei, cum că agentul acesteia ar fi constatat în mod direct și nemijlocit fapta, aceea a neîndeplinirii de către petentă a obligației de a verifica sistemul de iluminare la plecarea în cursă, pentru că, în mod logic și firesc, polițistul făcea parte dintr-un echipaj mobil, care nu a fost la locul de parcare al autoturismului petentei și nu era prezentă la momentul când aceasta a plecat în cursă, deoarece, nu avea nici o relevanta daca petenta a verificat sau nu starea iluminarii, cit faptul ca a circulat avinbd avarii la sistemul de iluminare, lucru necontestat nici de petenta intimata.

Admitind plingerea pe acest considerent, instanta a pronuntat o hotarire nelegala si netemenica care in plus se contrazice prin considerentele retinute de instanta.

Este cert ca intimata petenta a circulat cu defectiuni la sistemul de iluminare, ceea ce presupune ca nu a verificat starea luminilor la plecare, ori daca le-a verificat, defectiunea a survenit pe parcursul deplasarii, neavind relevata decit sub aspectul individualizarii sanctiunii, imprejurarea ca aceasta, ajutata de martor, a schimbat becul defect si a remediat defectiunea, fapta fiind deci corect retinuta de agentul constatator.

Sub aspectul individualizarii faptei, avind in vedere ca petenta intimata a recunoscut fapta, ca a remediat pe loc defectiunea, instanta va inlocui amenda aplicata, cu avertismentul, sanctiune suficienta pentru ca pe viitor aceasta sa nu mai comita fapte contraventionale.

In ceea ce priveste sustinerea apelantei, referitoare la faptul ca instanta nu s-a pronuntat mai intai asupra excepției prescripției sancțiunii contravenționale – exceptie absolută, din lecturarea dosarului de fond, rezulta ca o astfel de exceptie nu a fost invocata de petenta intimata, asa incit instanta, nu avea de ce se pronunta cu privire la aceasta.

Singura persoana care ar fi putut sa invoce aceasta exceptie sau sa critice sentinta sub acest aspect, era intimata petenta, care nu a inteles sa o invoce si nici sa declare apel, aratind ca instanta nu s-a pronuntat asupra unei exceptii care ar fi facut inutila judecata fondului.

Prion urmare, instanta va respinge acest motiv de apel ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr.64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2392/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petenta D_______ L_____, domiciliată în comuna Mănești, __________________________________ Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat „M____ V_____”, cu sediul in Targoviste, ______________________.1, ___________, ___________, micro 3, judetul Dambovita. și în consecință :

Schimbă sentința atacată, în sensul că înlocuiește amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.05.2013, cu avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător,

C_____ D___ C_____ M_________

Grefier,

R_____ M________

Judecător fond G_______ O____

Judecătoria Târgoviște

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Red.CD/ȘEM

4 ex/19.02.2015