DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2432

Ședința publică din data de 21.10.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : G_______ S____

JUDECĂTOR : R_____ B______

GREFIER : I____-M____ B_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P____ G______, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 sub nr. XXXXXXXX/25.02.2014 petentul P____ G______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea procesului – verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx/8.02.2014.

În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că procesul – verbal întocmit este neîntemeiat întrucât petentul nu a săvârșit fapta imputată, nu a provocat și nici nu a participat efectiv la nici un scandal în incinta Gării de Nord. S-a menționat că petentului i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, fapta contravențională nu este descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității și nici nu a fost identificat vreun martor ocular. S-a mai arătat că procesul verbal nu s-a încheiat în prezența petentului.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. cuprinse în OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinarea depusă prin serviciul registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată, motivând, în esență, că procesul – verbal atacat este legal și temeinic întocmit.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, la termenul de judecată de la 19.09.2014 fiind audiat martorul P____ C______ (f. 30).

Prin sentinta civila nr. xxxxx din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, a fost admisa in parte plangerea contraventionala si s-a dispus inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avetismentului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca prin procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 8.02.2014 de către un agent constatator din cadrul DIRECȚIEI GENERALE DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei în temeiul art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din aceeași lege.

În cuprinsul procesului – verbal contestat s-a consemnat că petentul, în data de 8.02.2014 în jurul orei 11,00, în București, în incinta Gării de Nord, aflat în zona caselor de bilete clasa a II-a a provocat scandal fapt ce a dus la indignarea publicului călător.

Examinându-se procesul – verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului – verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu.

Cu privire la detalierea faptei imputate, instanța a reținut că aceasta a fost corect și complet descrisă de către agentul constatator, cu arătarea tuturor elementelor indicate de art. 16 din OG nr. 2/2001.

Față de nerespectarea dreptului de a formula obiecțiuni, instanța a reținut că petentul nu dovedește o vătămare procesuală – conform art. 175 alin. 1 NCPC – de vreme ce eventualele obiecțiuni pe care le avea de formulat la momentul întocmirii actului atacat le-a putut invoca pe calea prezentei plângeri contravenționale.

De asemenea nu prezintă relevanță faptul că actul contestat s-a întocmit în lipsa contravenientului, câtă vreme OG nr. 2/2001 conferă această posibilitate, iar prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 au fost respectate, astfel cum reiese și din declarația martorului audiat în cauză.

Cu privire la temeinicie, instanța a reținut că, pe parcursul judecății, petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului – verbal de constatare a contravențiilor, deși, în lumina dispozițiilor art. 249 din Noul C.proc.civ., sarcina probei îi incumbă acestuia.

Față de cele precizate de petent în cuprinsul plângerii formulate, instanța a constatat că potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, practica Curții Europene a Drepturilor Omului a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.

A statuat Curtea de la Strasbourg că atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A_____ c. României).

Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acesteia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).

Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută, iar sancțiunea aplicată petentului este de o gravitate redusă, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de contestator este neîntemeiată.

Mai mult, potrivit legiuitorului intern, O.G. nr. 2/2001 se completează cu regulile codului de procedură civilă, care prevede că în măsura în care afirmi un fapt, trebuie să-l probezi (principiul onus probandi incumbit actori).

Chiar și în condițiile cazului concret, în care se apreciază că petentului i s-a adus o acuzație în materie penală, instanța de judecată nu poate asigura acesteia decât respectarea, în conformitate cu dispozițiile art. 11 și art. 20 din Constituția României, a principiilor stabilite în art. 6 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aspectul că se apreciază la nivel convențional că o faptă, reglementată în dreptul intern ca fiind civilă, are o natură penală, neconducând la aplicarea dreptului procesual penal al respectivului stat în locul legii procesuale civile ce guvernează respectiva faptă.

Cu toate că forța probantă a actului contestat nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituită de lege în favoarea sa, din coroborarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, rezultă că instanței îi este permis să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului – verbal nu a fost răsturnată, putând dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul.

De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că individualizarea sancțiunii trebuie sa fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite (conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001) și să aibă în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, modul, mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă si circumstanțele personale ale contravenientului (art. 21 alin. 3 din același act normativ).

Deși petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului – verbal menționat, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie pe care legea a instituit-o în favoarea sa, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 – care constituie dreptul comun în materie –, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța poate aprecia inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului. În prezenta cauză, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia respectării obligațiilor impuse de legea nr. 61/1991.

Opinia instanței are la bază, pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, și, pe de altă parte, prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ – conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și art. 7 alin. 3 care prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune. De asemenea, instanța a avut în vedere convingerea pe care și-a format-o în sensul că petentul nu va mai repeta fapta, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.

Impotriva acestei sentiNTe a declarat apel intimata solicitand schimbarea acesteia in sensul respingerii plangerii contraventionale ca neintemeiata si mentinerea procesului verbal ca legala si temeinic intocmit, intrucat petentul se face vinovat de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, context in care apelanta apreciaza ca in speta instanta de fond a facut aplicarea gresita a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar sanctiunea stabilita de agentul constatator respecta limitele legii si corespunde gradului de pericol social concret al faptei savarsite.

Intimatul petent a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, reiterand sustinerile din plangerea contraventionala formulata.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul declarat de apelanta intimata impotriva acestei sentinte, tribunalul constata ca, in raport de considerentele hotararii si de probele administrate in cauza, acesta este nefondat, intrucat concluziile instantei de fond sunt legale si temeinice si sunt rezultatul unei corecte interpretari si aplicari a legii la situatia de fapt relevata de actele dosarului, iar aprecierea gradului de pericol social al contraventiei retinute in sarcina petentului, s-a facut in concordanta cu dispozitiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, in conditiile in care instantele, in cadrul solutionarii plangerilor formulate impotriva proceselor verbale de contraventiei, au obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia actului sanctionator inclusiv in ceea ce priveste proportionalitatea dintre sanctiunea aplicata si gravitatea faptei retinute in sarcina contravenientului, ceea ce s-a si realizat in cauza, iar argumentele prezentate in considerentele sentintei recurate, sunt pertinente si justifica inlocuirea amenzii cu avertismentul.

Astfel, tribunalul mentioneaza ca deși in speta nu este înlăturata existența contravenției și vinovăția petentului, aspectele învederate de către acesta constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodata, tribunalul mentioneaza ca din aceasta perspectiva, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie, în primul rând, mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, iar pentru considerentele retinute de instanta de fond, in mod corect s-a apreciat ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/2001, amenda stabilită de organul constatator în sumă de 500 lei fiind una disproporționată, chiar daca acest cuantum se incadreaza in limitele legale.

Avand in vedere si ca sancțiunea contravențională trebuie să îndeplinească și un rol educativ ca mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, iar nu unul preponderent punitiv, sancționator, tribunalul considera ca instanta de fond in mod temeinic si legal a dispus inlocuirea amenzii contraventionale aplicate, cu avertismentul.

In acelasi sens tribunalul retine si ca desi prin cererea de apel intimata a criticat solutia instantei de fond sub acest aspect, nici in fata instantei de control judiciar, nu au fost evidentiate elemente care sa demonstreze un grad ridicat de pericol social concret al faptei savarsite de petent, astfel ca sanctionarea acestuia cu amenda nu se justifica si pentru ca nu se poate aprecia proportionalitatea dintre cuantumul acesteia si pericolul social concret al contraventiei, context in care aplicarea sanctiunii avertismentului, are atat menirea de a atrage atentia petentului asupra respectarii obligatiilor ce-i revin in calitate de cetatean, cu privire la respectarea normelor de convietuire sociala, dar si de a satisface criteriile de individualizare a sanctiunii contraventionale prevazute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, indeplinind totodata si scopul preventiv si educativ al sanctiunii contraventionale.

Or, fata de cele mentionate in baza art.480 alin.1 cpc, rap. la art. 1 alin. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 modif., tribunalul va respinge apelul ca nefondat, intrucat in cauza nu sunt incidente nici alte motive de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu de instanta, si care sa afecteze legalitatea si temeinicia sentintei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, sector 3, Calea V________ nr. 19, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P____ G______, cu domiciliul în București, sector 4, _____________________________, nr. 7, ____________, _____________>ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.

Președinte Judecător

G_______ S____ R_____ B______

Grefier

I____-M____ B_______

Red/thred. jud.G.S.

4ex.

Judecătoria Sectorului 1 București/jud. fond A______ T______ E_____