R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

COMPLET SPECIALIZAT

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 121

Ședința publică din 11 martie 2014

Completul constituit din:

Judecător: L______ Rómeo - Președinte

Judecător: C_______-I___ U__

Grefier: C_______ J_________

Pe rol judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Regim Silvic și de Vânătoare B_____ împotriva sentinței civile nr. 1177 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata S.C. M_____ C________ S.R.L., Toplița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.

În baza actelor existente la dosar, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, constată următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Toplița a fost înregistrată la data de 07.06.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXX plângerea formulată de petenta _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B_____, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 mai 2013.

În motivare, petenta arată că procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 mai 2013, este nelegal deoarece nu a fost descrisă fapta, nu s-a indicat data, ora și locul faptei și alte împrejurări care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubei pricinuite, aspecte necesare pentru individualizarea sancțiunii aplicate.

De asemenea arată că procesul verbal este și netemeinic întrucât este nedovedită fapta.

Intimatul I____________ T_________ DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B_____, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, susținând, în apărare, legalitatea și temeinicia procesului-verbal.

Au fost administrate proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1177 din data de 22.10.2013 Judecătoria Toplița a admis în parte plângerea.

În considerente, a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 mai 2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 25.000 lei reținându-se săvârșirea faptei prevăzută de art. 21 lit. d, raportat la art. 23 din Legea nr. 171/2010, deoarece nu a completat corespunzător AP. xxxxxxx din 24 aprilie 2013, AP xxxxxxx din 25 aprilie 2013 și AP xxxxxxx din 29 aprilie 2013 la rubrica „Punct de descărcare”.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt descrise înscrisurile care nu au fost completate corespunzător, este specificată data și ziua, nu este necesară ora fiind vorba de completarea unor înscrisuri.

Instanța, a analizat actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Pe fond, petentul susține că nu se face vinovat întrutotul de fapta contravențională reținută în sarcina sa.

În principiu, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Cu toate acestea, conform jurisprudenței CEDO (cauzele: Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A_____ c. României), trebuie avut în vedere faptul că legislația contravențională națională are un pronunțat caracter penal, astfel că petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.

Caracterul penal derivă și din faptul că “sancțiunea” are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba de o amendă, atâta timp cât nu servește la acoperirea vreunui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.

În această situație este necesar ca prin luarea în considerare a prezumției de veridicitate a procesului verbal să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție a petentului și dreptul acestuia la apărare. În consecință, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului verbal trebuie aduse dovezi de către intimată care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.

Instanța a analizat dacă art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lipsește de forță probantă procesul-verbal de constatare a contravenției, sau dimpotrivă, acest proces-verbal poate constitui o probă împotriva contestatorului.

În speță, într-adevăr AP xxxxxxx din 25 aprilie 2013 și AP xxxxxxx din 29 aprilie 2013 la rubrica „Punct de descărcare” nu sunt completate, nu este indicată locația de descărcare. Dar faptul că sunt celelalte elemente de identificare a firmei destinatare a materialului lemnos, inclusiv însemnarea fiecărei piese cu dispozitivul triunghiular, s-a indicat numărul dispozitivului, instanța a apreciat că fapta nu trebuie sancționată cu amenda maximă, ci cu minimul prevăzut de lege în materie. Avizele de însoțire sunt astfel completate încât nu se cunoaște dacă există diferențe între punctul de descărcare și locația destinatarului.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.

În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Astfel, având în vedere că elementele de identificare a firmei destinatare a materialului lemnos, că este însemnată fiecare piesă cu dispozitivul triunghiular, indicându-se numărul dispozitivului, dar ținând cont și de faptul că avizele de însoțire sunt astfel completate încât nu se cunoaște dacă există diferențe între punctul de descărcare și locația destinatarului, instanța a constatat că fapta contravențională săvârșită de petentă prezintă un pericol social relativ diminuat, motiv pentru care a redus cuantumul amenzii.

Împotriva sentinței a declarat apel intimatul I____________ T_________ de Regim Silvic și de Vânătoare B_____, solicitând modificarea acesteia, modificarea cuantumului amenzii la cel stabilit inițial de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție, iar în consecință respingerea plângerii contravenționale formulate de către petent.

În cadrul motivelor apelantul a susținut că răspunderea contravențională, ca instituție fundamentală a dreptului contravențional, permite statului (organelor reprezentative) să dispună de dreptul de a aplica măsuri de asigurare și sancțiuni vinovatului de contravenția săvârșită. Dar întreaga procedură de sancționare trebuie să se conformeze unor condiții și sarcini.

Constatarea faptei contravenționale înseamnă activitatea, desfășurată de agentul constatator, de colectare și de administrare a probelor privind existenta contravenției, de încheiere a procesului-verbal cu privire la contravenție, de aplicare a sancțiunii contravenționale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanța de judecată sau în alt organ spre soluționare. Existenta sarcinilor nu este de ajuns pentru garantarea unei proceduri perfecte de realizare a lor, de aceea răspunderea contravenționlă se mai bazează pe niște idei fundamentale și reguli, numite principii.

În concordanta cu aceste idei se vor desfășura cerințele si realizarea optima a scopului.

Principiul individualizării răspunderii și pedepsei contravenționale constă în faptul că legea contravențională se aplică ținându-se cont de caracterul și de gradul prejudiciabil al contravenției, de persoana făptuitorului și de circumstanțele atenuante ori agravante, locul, timpul, modul de săvârșire a ei.

Prin cunoașterea unor asemenea informații se stabilește corect sancțiunea. ART. 43, al Legii 171/2010 arată că „(1) în scopul urmăririi modului de soluționare a contravențiilor silvice și pentru a asigura posibilitatea identificării de către agenții constatatori a situațiilor de repetare a aceleiași fapte de către contravenient, pentru aplicarea sancțiunilor majorate/complementare, după caz, se constituie o bază de date în sistem electronic la care au acces toți agenții constatatori prevăzuți la art. 24 alin. (1)."

Coroborând aceste prevederi legale și principii de drept, consideră că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că societatea a fost amendată pentru mai multe fapte prin care a încălcat norme cu privire la regimul silvic.

Mai arată că agentul constatator a ținut cont, la individualizarea amenzii de acest aspect, precum și de cantitatea și valoarea materialului lemnos. De asemenea, societatea putea plăti în termenul de 48 de ore jumătate din cuantumul amenzii.

În drept, se invocă prevederile art. 34, alin. (2) din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, modificat prin Legea 76/2012, art. 468 și următoarele din NCPC, Legea 171/2010, Legea 46/2008- Codul silvic.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În lipsa unor alte motive de ordine publică, apelul apelantei va fi analizat exclusiv prin prisma celor invocate în cuprinsul său.

În acest sens, Tribunalul constată că instanța de fond a efectuat o justă apreciere a probelor administrate în baza cărora în mod temeinic a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale.

Pentru aceste considerente Tribunalul nu găsește nici un motiv pentru care să cenzureze aprecierea primei instanțe.

În concluzie, apelul este neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Regim Silvic și de Vânătoare B_____ (cu sediul în B_____, ______________________, __________________. B_____, cod fiscal xxxxxxxx) împotriva sentinței civile nr. 1177 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2013.

Președinte Judecător

L______ Rómeo C_______-I___ U__

Grefier

C_______ J_________

Red.L.R.

Primit: 29.04.2014

Tehnored./id/29.04.2014

Ex.4/SD.-

Jud.fond: Ț_____ A.