R O M Â N I A

TRIBUNALUL T________

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 430

R E C U R S

Ședința publică din data de 03.10.2013

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE – E_____ E_____ - E____

JUDECĂTOR – D_______ L_______

JUDECĂTOR – M_______ V______

GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______

***

Pe rol, judecarea recursului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de recurent petent M____ A_______ S____ cu domiciliul în București, sector 3, ________________________.12, _____________ împotriva sentinței civile nr.2924 din 10 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat Inspectoratului de Poliție Județean T________ cu sediul în A_________, __________________.71-73, jud.T________.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________, lipsind recurent petent M____ A_______ S____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În baza art. 36 din O.G. 2/2001, prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și de timbru judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art.159¹ al.4 Cod Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că obiectul cauzei îl reprezintă anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, după care:

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de solicitat și probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare a intereselor instituției și având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului promovat în cauza de față cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2924 din 10 Iunie 2013, Judecătoria A_________ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M____ Avramică S____, cu domiciliul în București, _________________________. 12, _______________, sector 3, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/28.10.2012, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului T________ cu sediul în A_________, _________________________ T________.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/28.10.2012, petentul M____ Avramică S____ a fost sancționat contravențional de către intimata Inspectoratul de Poliție al Județului T________ cu amenda în cuantum de 280 lei și măsura complementară de aplicarea a 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției privind depășirea cu 21–30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prevăzută de 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr.195/2002

Agentul constatator a menționat că, la data de 28.10.20.12, ora 16:44, petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX în localitatea P______ unde a fost înregistrată cu aparatul radar cu viteza de 75 km/h.

Agentul constatator menționează numărul de înmatriculare al autospecialei poliției: MAI xxxxx (XXXXXXXX).

În ceea ce privește critică de nelegalitate a petentului privind aducerea la cunoștință a dreptului de face obiecțiuni, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.

Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În cauza de față, nu există o vătămare a drepturilor petentului întrucât acesta a putut formula toate criticile sale pe calea plângerii contravenționale.

Referitor la temeiul sancționării, instanța a constatat că în procesul verbal sunt indicate atât prevederile art. 100 alin. 2 pct. 2 cât și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, acesta din urmă care prevede în mod expres contravenția privind depășirea cu 21–30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, instanța a apreciat că textele de lege au fost în mod corect și complet indicate de către agentul constatator, iar petentul putea înțelege cu ușurință contravenția de care este acuzat.

Prin urmare, verificând legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale

Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este ca instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)

Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar partea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N_______ G_______ c. României)

În cauza de față, veridicitatea faptei de care este acuzat petentul este confirmată de înregistrarea depusă de către intimată din care rezultă că autoturismul petentului, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXX, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, la data de 28.10.2012. Din înregistrarea video s-a putut observa în clar, numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, existând suficiente elemente care atestă legătură acestora cu procesul verbal contestat.

Astfel, instanța a constatat că înregistrarea video îndeplinește toate cerințele prevăzute de pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301/2005 al Biroului de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 al Biroului de Metrologie Legală, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus in evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanța nu a putut reține apărarea petentului privind existența mai multor viteze afișate de către cinemometru întrucât aceasta nu este un viciu al înregistrării, ci atestă prezenta unui discriminator de viteză care arată în partea dreaptă viteza de deplasare a autovehiculului intimatei și în partea stângă viteza de deplasare a autovehiculului care circulă pe sensul opus.

De asemenea, conform mențiunilor agentului constatator, înregistrarea vitezei s-a făcut cu aparatul radar, montat pe auto cu număr de înmatriculare MAI xxxxx înregistrat în sistemul public de înmatriculări cu nr. XXXXXXXX, conform situației comunicate de către intimată (f. 37), respectiv cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică (f. 15) atașat la dosar, aflat în perioada de valabilitate la momentul constatării faptei.

Totodată, conform atestatului operator Autovision (f. 14,m dosar fond), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală necesară în acest scop.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului M____ Avramică S____ săvârșirea contravenției privind depășirea cu 21–30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; prevăzută de 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr.195/2002.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța de fond a precizat că amenda în cuantum minim este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv locul săvârșirii contravenției, într-o localitatea afla pe un drum european intens circulat.

Instanța a avut în vedere viteza cu care petentul se deplasa în localitate, aceasta creând o stare de pericol sporit pentru ceilalți participanți la trafic și în special pentru pietoni, viteza petentului punându-o pe aceasta în imposibilitate de a acorda prioritate de trecere pietonilor care s-ar angaja în traversarea străzii prin locuri special amenajate.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/28.10.2012 este legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, a respins plângerea formulată de către petentul M____ Avramică S____ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului T________, menținând actul atacat, precum și sancțiunile aplicate prin acesta.

Totodată, în temeiul art.274 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs recurentul petent M____ A_______ S____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că instanța de fond nu a ținut cont de împrejurările în care s-a produs evenimentul în sensul că se afla la ieșirea din localitate, drumul era liber și avea vizibilitate.

Totodată, recurentul a criticat sentința sub aspectul greșitei aprecieri a instanței de fond în sensul că în cauză nu sunt incidente dispoz.art.17 din OG 2/2001.

De asemenea, recurentul arată că instanța de fond nu a analizat plângerea și din perspectiva dispoz.art.95 al.2 din OUG 195/2002.

Analizând recursul atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispoz.art.3041 Cod Procedură Civilă, tribunalul îl apreciază ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Recurentul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art. 108 al.1 lit.b pct.2 din OG 195/2002 constând în aceea că a depășit cu 21 – 30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum.

Din economia dispoz.art.34 din OG 2/2001 se desprinde concluzia că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrară, probă care-i incumbă petentului.

Petentul nu a făcut o asemenea dovadă, așa încât primul motiv de recurs se privește ca fiind nefondat.

Constată tribunalul că nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat întrucât lipsa mențiunii privind aducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni este un motiv de nulitate relativă, iar petentul nu a făcut dovada că a suferit o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat întrucât agentul constatator a aplicat amenda în cuantum minim, iar în raport de gravitatea sporită a faptei nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

Pentru cele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 Cod Procedură Civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul petent M____ A_______ S____ împotriva sentinței civile nr.2924 din 10 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent M____ A_______ S____ împotriva sentinței civile nr.2924 din 10 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

E.E.E. D.L. M.V. B-Z.C-A.

Red./E.E.E./11.11.2013

Tehnored.B-Z.C-A./11.11.2013

Exemplare:2*

Df.XXXXXXXXXXXXX