Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 552

Ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C_______ C______ S_______

Judecător O___ G_______ P______

Grefier M_______-A______ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I____________ T_________ DE MUNCĂ și pe intimat ____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței părțile, obiectul cauzei și modul în care s-a realizat procedura de citare.

Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cererii de apel de față, reține următoarele:

OBIECT: Prin sentința civilă nr. 523/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX/180/2011 s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul ____________________ împotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxxx/27.08.2013 s-a respins excepția tardivității formulării plângerii și s-a anulat procesul verbal, motivat de faptul că în cuprinsul actului nu a fost descrisă fapta.

CONSIDERENTELE SENTINȚEI CIVILE:

„Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxx din data de 27.08.2013 încheiat de I____________ T_________ DE MUNCĂ i s-a aplicat petentului o amenda contravenționala in cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 20 din legea 319/2006 și sancționată de art. 39 alin. 4 din același act normativ.

S-a reținut in sarcina petentului faptul că «Instruirea lucrătorilor in domeniul securității si sănătății in munca este necorespunzătoare in sensul ca : In cadrul instruirii introductiv generale a lucrătorilor de la suc. Bacău a unității nu s-au expus probleme referitoare la riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesionala specifice unității si consecințele posibile ale necunoașterii si nerespectării legislației de securitate si sănătate in munca, iar instruirea nu s-a realizat cu verificarea însușirii cunoștințelor pe baza de teste, nefiind consemnat rezultatul verificării. Instruirea lucrătorilor la locul de munca nu cuprinde informații privind riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesionala specifice locului de munca si prevederi ale instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru si nu se efectuează de către conducătorul direct al locului de munca ci de inspectorul de protecția muncii . După efectuarea instruirii introductiv generale si la locul de munca , fisa de instruire individuala in domeniul securității si sănătății in munca a lucrătorului C______ L_____ I__ nu este semnata de instruit».

În ceea ce privește excepția tardivității procesului verbal, instanța urmează a o respinge cu următoarea motivare:

Potrivit art. 31 din OG 2/2001 „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”

Procesul verbal de constatarea contravenției a fost comunicat conform procesului verbal de din 11.09.2013 fila 11 dosar, de către organul constatator. Procesul verbal de comunicare este semnat de un martor, nefiind semnat de contravenient.

Potrivit art. 26 alineatul 3 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

Potrivit art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Potrivit procesului verbal din data de 24.02.2010, procesul verbal a fost comunicat prin afișare la domiciliului petentului, fără a se arăta motivele pentru care contravenientul nu a semnat pentru confirmarea de primire.

Privind modalitatea de comunicare a procesului verbal, prin Decizia in recurs in interesul legii nr. 10/2013 a I.C.C.J. s-a statuat că simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.

S-a stabilit de către ICCJ că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

Nefăcându-se dovada refuzului de primire a corespondenței, potrivit Deciziei in recurs in interesul legii nr. 10/2013 a I.C.C.J procedura de comunicare prin afișare la domiciliului petentului nu îndeplinește cerința comunicării procesului verbal in termen de o lună de la data încheierii conform dispozițiilor O.G. 2/2001, astfel că instanța va considera că aceasta echivalează cu necomunicare procesului verbal.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se de asemenea și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție.

Potrivit art. 20 din Legea 319/2006 „Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;

b) periodică și ori de câte ori este necesar

(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în muncă, pe durata desfășurării activităților.

(4) Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare” iar potrivit art39 alin. 4 din același act normativ „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) și o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 32 alin. (2)”.

Instanța reține faptul că agentul constatator are obligația de a descrie fapta astfel încât să poată fi identificată contravenția săvârșită și încadrată în textul de lege care prevede contravenția. Or în speță, nu s-a realizat o descriere a faptei care să permită stabilirea modului în care au fost încălcate dispozițiile legale. Faptul că în întămpinare organul constatator a invocat și dispozițiile din HG 1425/2006 nu acoperă dispozițiile legale procesul verbal neputând fi completat cu alte înscrisuri”

APELANT: Împotriva acestei sentințe a formulat apel ITM BACĂU.

MOTIVE DE APEL: În motivarea cererii de apel s-a arătat faptul că instanța a argumentat respingerea excepției tardivității, fără a motiva fondul cauzei. Apelanta a indicat faptul că din descrierea faptei rezultă faptul că s-a reținut în sarcina petentei faptul că instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă este necorespunzătoare în sensul că în cadrul instruirii generale a lucrătorilor de la sucursala Bacău nu s-au expus probleme referitoare la riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității și consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în muncă, iar instruirea nu s-a realizat cu verificarea însușirii cunoștințelor pe baza de teste, nefiind consemnat rezultatul verificării; instruirea lucrătorilor la locul de muncă nu cuprinde informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă și prevederi ale instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și sau postul de lucru și nu se efectuează de către conducătorul direct al locului de muncă ci de inspectorul de protecția muncii; după efectuarea instruirii introductiv generale și la locul de muncă, fișa de instruire individuală în domeniul securității și sănătății în muncă a lucrătorului C______ L_____ I__ nu este semnată de instruit.

În ceea ce privește excepția tardivității s-a arătat faptul că în conținutul deciziei nr. 10/2013 nu este menționat faptul că sancțiunea netransmiterii procesului verbal prin poștă echivalează cu necomunicarea lui.

APĂRĂRILE INTIMATEI.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, având în vedere faptul că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus sancționarea cu 8000 lei reținându-se că instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă este necorespunzătoare, constatarea fiind efectuată exclusiv prin cercetarea de documente pe care organul de control le-a solicitat. Intimata a arătat faptul că instruirea necorespunzătoare se poate constatat doar prin control la fața locului și prin metode specifice intervievării angajaților, fișele individuale putând conține erori materiale de exprimare sau completare greșită. S-a mai indicat faptul că elementele inserate în procesul verbal sunt neregularități explicate de HG 1425/2006 act care nu cuprinde sancțiuni contravenționale ci modalități de corectare a acestora.

ANALIZA INSTANȚEI

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel reține că este întemeiată, având în vedere următoarele:

Cu privire la critica referitoare la modul de soluționare a excepției tardivității:

Prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat faptul că:

„Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”

Procedura afișării este reglementată ca un mod subsidiar de comunicare a actului, în condițiile în care nu s-a reușit transmiterea prin poștă, cu aviz de primire, organul constatator realizând direct afișarea, nerespectarea prevederilor legale și încălcarea dreptului contravenientului atrăgând nulitatea comunicării.

Având în vedere faptul că neregularitățile procedurii comunicării afectează valabilitatea acesteia, data afișării nu poate constituie un element de referință pentru calcularea termenului de 15 zile, în mod corect fiind respinsă excepția tardivității.

Cu privire la critica referitoare la modul de soluționare a cauzei, prin anularea procesului verbal:

În drept potrivit dispozițiilor articolului 17 din OG 2/2001

„ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Instanța de fond a soluționat plângerea contravențională prin prisma analizei excepției nulității procesului verbal, incidența sancțiunii nulității fiind dată de nerespectarea cerințelor de formă referitoare la descrierea faptei.

Din analiza conținutului procesului verbal nr. xxxxxx/27.08.2013 instanța de apel apreciază faptul că au fost respectate cerințele prevăzute de lege pentru descrierea faptei, menționându-se faptul că 1. instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă este necorespunzătoare, aspect argumentat prin următoarele elemente în cadrul instruirii introductiv generale a lucrătorilor la sucursala Bacău nu s-au expus probleme referitoare la riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității și consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în muncă, iar instruirea nu s-a finalizat cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de teste, în fișa individuală a acestora nefiind consemnat rezultatul verificării contrar prevederilor articolelor 88-89 din HG 1425/2006; 2. instruirea lucrătorilor la locul de muncă nu cuprinde informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă și prevederi ale instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și/sau postul de lucru și nu se efectuează de către conducătorul direct ci de către inspectorul de protecție, contrar prevederilor art. 93 și 91 din HG 1425/2006; 3. după efectuarea instruirii introductiv generale și la locul de muncă fișa de instruire individuală în domeniul securității și sănătății a lucrătorului C______ L_____ I__ nu este semnată de cel instruit, contrar prevederilor articolului 81 din HG 1425/2006.

Instanța de apel apreciază faptul că actul de acuzare conține toate elementele necesare informării părții cu privire la fapta reținută în sarcina sa, și încadrarea juridică a acesteia, partea fiind în măsură să cunoască temeiul acuzației și să își construiască o apărare corespunzătoare. Rațiunea sancțiunii nulității absolute a procesului verbal pentru lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită este aceea de a asigura o informare efectivă a părții cu privire la acuzația adusă și pentru a permite realizarea controlului de legalitate, descrierea sumară a faptei având aceeași semnificație juridică ca și lipsa acesteia. În speța de față însă, din modul de prezentare a faptei săvârșite, instanța apreciază că sunt respectate exigențele impuse de articolul 6 CEDO pentru informarea acuzatului, organul constatator îndeplinindu-și obligația de a depune maximă diligență în descrierea detaliată a faptei.

Având în vedere faptul că prin soluționarea cauzei prin admiterea excepției nulității procesului verbal, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, instanța nu a examinat fondul cauzei, instanța de apel, în baza articolului 480 alineat 3 Cod procedură civilă va anula sentința și va proceda la judecarea procesului, prin evocarea fondului.

Procedând la judecarea cauzei, instanța de apel reține următoarele:

În ceea ce privește stabilirea elementelor constitutive ale contravenției, instanța de apel apreciază faptul că s-a făcut dovada faptei și a vinovăției contravenientului, realizându-se o corectă încadrare juridică a acțiunii ilicite.

Potrivit dispozițiilor articolului 20 din Legea 319/2006

„Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:”,

instruirea introductiv generală și instruirea la locul de muncă fiind explicate prin HG 1425/2006 care reglementează normele de punere în aplicare a Legii 319/2006.

Apărările intimatei referitoare lipsa sancțiunilor în HG 1425/2006 nu sunt de natură să conducă la nulitatea procesului verbal, având în vedere faptul că textul de lege care definește și sancționeză contravenția reținută în sarcina părții este cuprind în Legea 319/2006, trimiterea la HG 1425/2006 vizând condițiile de efectuare a instruirii.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prevăzute de art 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată(CEDO, Engel c Olanda, 8 iunie 1976). Prezumțiile relative nu contravin exigențelor Convenției referitoare la dreptul la un proces echitabil, urmând a se verifica dacă aceste prezumții, cum este cea de legalitate și veridicitate a procesului verbal reținută de instanța de fond, nu impun o sarcina excesivă în privința apărării celui acuzat (cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria).

În cauza de față vinovăția contravenientei a fost dovedită prin coroborarea procesului verbal cu fișele de instruire, instanța de apel urmând a înlătura apărarea intimatei referitoare la necesitatea efectuării unui control și la intervievarea angajaților, având în vedere faptul că legiuitorul a stabilit faptul că rezultatul instruirii se consemnează în fișa de instruire.

În raport de contravenția reținută n sarcina părții, instanța de apel reține faptul că petenta intimată a avut posibilitatea reală de a propune probe în susținerea nevinovăției, prin dovedirea caracterului complet al efectuării instruirii.

În ceea ce privește modul de apreciere a sancțiunii, instanța de apel reține că este întemeiat, în parte, având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, fără ca în cauză să fie incidente cauze agravante, amenda de 8000 ron stabilită prin procesul-verbal de contravenție nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, așa cum prevede art. 5 alin 6 din OG 2/2001 privind regimul contravențiilor.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

La stabilirea sancțiunii, instanța trebuie să aibă în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de petent. Pericolul social concret reprezintă aptitudinea unei fapte determinate de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organul judiciar, ținând seama de mijlocele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost făcută, urmarea produsă efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita petentului.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat faptul că regimul sancțiunilor trebuie în special să asigure o protecție juridică efectivă și eficientă a drepturilor pe care legea le prevede, iar rigoarea sancțiunilor trebuie să fie adecvată gravității încălcărilor pe care le reprimă, în special prin asigurarea unui efect realmente disuasiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit, C‑383/92, Hotărârea Draehmpaehl), respectându‑se în același timp principiul general al proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist, C‑101/01, Hotărârea din 5 iulie 2007, Ntionik și Pikoulas, C‑430/05).

Instanța, având în vedere conduita petentei (lipsa sancțiunilor anterioare pentru fapte de același gen), lipsa unor elemente de agravare a faptei, apreciază că aplicarea limitei minime a amenzii este suficientă pentru formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile conviețuire socială.

Față de consecințele săvârșirii faptei, instanța apreciază că sancțiunea „avertisment” nu este aptă în reeducarea petentului, o sancțiune pur simbolică neputând fi considerată compatibilă cu punerea corectă și eficientă în aplicare a dreptului.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 480 Cod pr cv raportat la art. 34 din OG 2/2001 apreciază că s-a făcut dovada săvârșirii contravenției și a vinovăției contravenientului,dar nu s-a respectat principiul proporționalități sancțiunii, urmând să admită apelul, să anuleze sentința civilă iar pe fond să admită în parte acțiunea formulată de petent, să modifice procesul verbal de contravenție în sensul reducerii sancțiunii amenzii de 8000 lei la 4000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de către apelantul I____________ T_________ de Muncă, cu sediul în Bacău, ________________, nr. 63, jud. Bacău în contradictoriu cu intimata ____________________, cu sediul în M_______, ______________________. T1, _________________, _____________________.

Anulează sentința.

Reține cauza spre judecare.

Admite în parte plângerea.

Reduce amenda de la 8000 lei la 4000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Președinte, C_______ C______ S_______		Judecător, O___ G_______ P______
	Grefier, M_______-A______ P_______

Red/tehn dec OP/27.10.2014