Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1132/2015

Ședința publică din data de 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier V_______ G____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul M___ V_____ împotriva sentinței civile nr 2738/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUD. T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care

Constatând cauza în stare de judecată, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele

Prin sentința civilă nr 2738/03.03.2015, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de petentul contravenient M___ V_____ în contradictoriu cu intimatul IPJ T____, având ca obiect anularea procesului verbal ________, nr. xxxxxxx din 19.10.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ________, nr. xxxxxxx din 19.10.2014, fiindu-i aplicată o amendă totală de 180 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 126 lit. D din Regulamentul de aplicare a OG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, respectiv a efectuat manevra de întoarcere pe un sector de drum cu sens unic.

Analizând procesul verbal, instanța a constatat că în cauză nu este incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută a procesului verbal expres prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea că nu a văzut indicatorul.

Din raportul agentului constatator, rezultă fără echivoc faptul că petentul a efectuat manevra de întoarcere pe ______________________ sens unic, aspect confirmat și de petent în mențiunea din procesul verbal, acesta afirmând că nu a văzut indicatorul

Potrivit art. 126 alin., 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a OG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, se interzice întoarcerea vehiculului pe drumurile cu sens unic.

Cum această faptă contravențională există, cum petentul nu a combătut prin nici o probă cele reținute și dovedite în sarcina sa de agentul constatator, instanța a constatat că există contravenția, fiind îndeplinite cerințele art. 1 din OG 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, așa încât a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menținut ca temeinic și legal procesul verbal.

Instanța a respins și solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, având în vedere că potrivit art. 7 din OG 2/2001 această sancțiune se aplică pentru fapte de o gravitate mică, ori întoarcerea autovehiculului pe un drum cu sens unic este de natură a pune în pericol grav siguranța participanților la traficul rutier care circulă regulamentar.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel petentul, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal.

În motivarea căii de atac, apelantul arată că sentința primei instanței este nelegală, deoarece prin aceasta au fost nesocotite:

1.dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, care instituiau în sarcina instanței obligația de a administra orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului - verbal:

2.Decizia nr. 70/21.02.2013 pronunțată de Curtea Constituțională;

3.jurisprudența CEDO (A_____ c. România, loan P__ c. România etc.) prin care s-a statuat că în favoarea apelantului operează prezumția de nevinovăție:

Prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului - verbal de sancționarea contravențională petentul a contestat fapta ce i se impută, arătând că aceasta, în realitate, nu a fost săvârșită, deoarece agentul constatator a interpretat greșit manevra petentului de a vira stânga, pentru a intra în fața unui imobil (casă de locuit) - unde trebuia să preia un client ce avea un bagaj -. ca fiind o manevră de întoarcere a autoturismului.

Mențiunea din cuprinsul procesului – verbal, din care rezultă că petentul nu a văzut indicatorul ce semnalizează faptul că drumul este cu sens unic, nu are nici o valoare probatorie, atâta timp cât petentul nu a săvârșit fapta contravențională ce i se impută. Manevra de a vira spre stânga a fost realizată într-un fel (descris în plângere) care îl îndreptățea,. într-o primă fază, pe agentul constatator să creadă că dorește să întoarcă autoturismul, însă întoarcerea nu s-a produs, neexistând nici măcar intenția de a o realiza.

Prima instanță trebuia să aibă în vedere faptul că în acest moment procesul - verbal de sancționare contravențională nu se mai bucură de prezumția de legalitate, având în vedere plângerea formulată împotriva acestuia.

Într-o astfel de situație, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 70/21.02.2013 a statuat că ..(...) instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute ele lege, necesare in vederea verificării legalității și temeiniciei procesului - verbal. Cel ce a invocat culpa nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra lot probatoriul necesar stabilirii adevărului. "

Prima instanță nu a administrat nici o probă pentru a verifica legalitatea și temeinicia procesului - verbal și, mai grav de atât, a încălcat prezumția de nevinovăție a petentului, afirmând că se impunea o combatere a celor ce i se impută prin administrarea unor probe.

În mod evident, sentința primei instanțe este nelegală, deoarece au fost încălcate dispozițiile legale, amintit precum și jurisprudența citată, jurisprudența ce constituie izvor de drept, impunându-se astfel, respectarea acesteia.

Fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal nu este susținută de nici o probă. Inexistența probelor ar trebui să conducă la concluzia că fapta nu există, deoarece nici constituirea unor probe nu este posibilă în lipsa faptei contravenționale.

Inexistența probelor, contestarea procesului - verbal de către petent, sancțiunea aplicată (amenda în cuantum de 180 de lei și nu reținerea permisului ce ar justifica demersul efectuat cel puțin pentru obținerea suspendării aplicării acestei măsuri) ar trebui să creeze cel puțin un dubiu cu privire la săvârșirea faptei ce i se impută, dubiu care atrage după sine o soluție de anulare a procesului - verbal.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge apelul, ca nefondat.

Astfel, se constată că apelantul reproșează primei instanțe încălcarea rolului activ, respectiv, faptul că aceasta nu a administrat probe pentru aflarea adevărului. Această critică este vădit neîntemeiată. Potrivit art. 254 al. 1, 5, 6 cpc, probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant, prin cereea dechemare în judecată și de către pârât, prin întâmoinare. Dacă probele sunt ndeîndestulătoare, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă acestea se împotrivesc. „Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atacomisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii” ( art. 254 al. 6 cpc).

Din analiza dosarului de fond, se constată că petentul nu a propus nicio probă, așa încât, potrivit textului legii procesuale mai sus redat, acesta nu poate reproșa instanței de fond omisiunea de a administra dovezi.

În continuare, se constată că sunt neîntemeiate susținerile apelantului, potrivit cărora i s-a încălcat acestuia prezumția de nevinovăție. În acest sens, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, se constată că petentului i-a fost pe deplin respectat dreptul la un proces echitabil, acesta având posibilitatea să propună probe, ceea ce nu a făcut. Nu se poate susține că i-ar fi fost încălcată acestuia prezumția de nevinovăție, câtă vreme instanța de fond a coroborat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal cu obiecțiunile petentului, consemnate în actul administrativ, petentul menționând că nu a văzut indicatorul.

Față de aceste considerente, constatând că sentința apelată este legală și temeinică, în temeiul art. 480 al. 1 cpc, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul M___ V_____ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Timișoara, _____________________, județul T____, împotriva sentinței civile nr 2738/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUD. T____, cu sediul in Timișoara, Bv. Take I______, nr. 46, jud. T____ ca nefondat

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 Iunie 2015

Președinte Ptr.Judecător

A______ S______ M_____ T____

Aflat în C.O Semnează

Judecător

A______ S______

Grefier,

V_______ G____

Red AS/29.06.2015

Tehn.V.G. 26 Iunie 2015/4ex

Prima instanță-Judecător R_____ B____