R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr.1963

Ședința publică din data de 02.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D____ S_____ A___

JUDECĂTOR: M_____ A____

GREFIER : T______ L______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul M_____ D______, domiciliat în mun. B____, Car.D________ 2, ______________, jud. B____ împotriva sentinței civile nr.4864/14.04.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, personal, identificat cu C.I. ________ nr.xxxxxx, având atribuit CNP xxxxxxxxxxxxx, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apelantul, având cuvântul, arată că nu solicită alte probe în afara celor de la fond.

Tribunalul ia act că apelantul înțelege să nu mai solicite alte probe și solicită să se judece pe baza probelor administrate la fond.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apelantul, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție, arătând că instanța de fond a reținut că mama sa a declarat un neadevăr, lucru care este fals.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Examinând sentința apelata prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ D______ a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______ plângere împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/22.05.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii si restituirea permisului de conducere.

În motivare, petentul a arătat faptul ca procesul verbal este lovit de nulitate intrucat a fost mentionat in mod gresit in cuprinsul sau prenumele petentului. Cu privire la temeinicia procesului verbal petentul a aratat faptul ca in data de 22.05.2014 se deplasa cu autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe pasarela Gara de Sud din directia ___________________________ de sud, pe banda a doua de la axul drumului iar in spatele sau, pe banda de langa axul drumului se delasa o ambulanta ce avea pornite semnalele acustice si luminoase, petentul avand obligatia legala de a da semnal dreapta lasand spatiu liber pentru a trece ambulanta. In aproprierea trecerii de pietoni a incetinit si a treversat avand in vedere ca nu era nici un pieton angajat in traversare. A mai aratat petentul faptul ca la capatul trecerii de pietoni erau cateva persoane, dar acestea nu si-au manifestat intentia de a traversa, astfel ca apreciaza ca in mod nelegal s-a procedat la sanctionarea sa.

Intimatul a depus întâmpinare (fila 15) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că abaterile contraventionale au fost constatate in mod direct de catre agentul constatator, astfel ca procesul verbal de contraventiei de bucura de prezumtia de temeinicie si legalitate.

Prin sentinta civila 4874/14.04.2015 Judecatoria Ploiesti a respins ca neintemeiata plangerea formulata.

Pentru a dispune astfel instanta de fond a retinut ca, prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/22.05.2014 emis în data de petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 de lei. Petentului i s-au aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile .

De asemnea s-a mai retinut ca la data de data de 22.05.2014 petentul a fost sancționat contravențional pentru că ,,a condus auto Opel cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe pasarela Gara de Sud catre Gara de Sud si ajungand la trecerea pentru pietoni de la baza pasarelei nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea strazii, prin loc regulamentar marcat si semnalizat, pe sensul sau de deplasare,,.La rubrica alte mentiuni din procesul verbal s-au mentionat obiectiunile petentului, respectiv faptul ca ,, pietonii se aflau la capatul trecerii pentru pietoni iar eu eram pe banda de langa axul drumului, iar pe banda nr.1 era o ambulanta cu girofarul aprins,,.

În drept, instanta retine ca potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 : „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.

Sub aspectul legalitatii a stabilit ca legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Iar sub aspectul temeiniciei actului sancționator contestat, a constat că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrară (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.

Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite, cu respectarea prevederilor art. 250 și urm. Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Petentul susține că nu i se poate imputa fapta reținută în sarcina sa, motivând faptul ca la momentul in care a trecut nu era nici un pieton angajat in traversare.

Instanța de fond a mai constat că petentul a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 250 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în dovedirea netemeiniciei celor stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției, fiindu-i incuviintat martorul M____ E________, audiat in cauza.a fost audiata martora M____ E________, mama petentului, in varsta de 86 de ani, a aratat faptul ca se afla in masina cu petentul la data cand acesta a fost sanctionat si se intorceau de la un control medical in urma unei operatii de glaucom pe care o suferise. A mai aratat martora faptul ca circulau pe banda din mijloc si ca nu a vazut sa fi trecut pe langa vreo trecere de pietoni sau sa fi fost pietoni angajati in traversarea drumului.

De asemnea in aprecierea probelor instanta de fond a constata ca declaratiile petentului si ale martorului exista neconcordante, astfel desi petentul arata in mod clar atat cu ocazia obiectiunilor formulate cu ocazia intocmirii procesului verbal, cat si prin plangerea formulata, faptul ca a vazut trecerea de pietoni si persoanele care se aflau la capatul trecerii de pietoni (neavand intentia sa traverseze), martorul a declarat ca nu a vazut nici o trecere de pietoni.

Sub aspectul legalitatii hotararii atacate, Tribunalul, constata ca nu exista motive de nelegalitate astfel ca, analiza va fi facuta prin prisma mijloacelor de proba administrate la fond si in lumina principiului devolutiv al apelului.

Din lecturarea motivelor, se constata ca singurul argument vizeaza netemeinicia intocmirii actului , intrucat apelantul sustine ca fapta contraventionala nu s-a produs.

Cu toate acestea, pentru ca dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 impun o analiza din oficu, Tribunalul constat ca actul constator cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator astfel ca, procesul verbal de contraventie este legal intocmit, neexistand motive de nulitate absoluta, care sa fie invocata din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului constator in lumina mijloacelor de proba administrate la fond, Tribunalul retine ca , procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului constituie un act administrativ și beneficiază de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, sarcina de a proba o altă situație de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului.

Cu toate că analiza tradițională a regimului juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 47 ale OG nr. 2/2001 plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudența sa privitoare la art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzație în materie penală” care califică domeniul contravențional, prin prisma aplicabilității generale a normei legale ce instituie sancțiunea contravențională, (sfera destinatarilor vizați, a interesului protejat) și natura, respectiv, gravitatea sancțiunii (caracterul preventiv și sancționator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului.

Ca o consecință a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce conduce o la o răsturnare a sarcinii probei, revenind acuzării obligația de a dovedi faptele ce se impută petentului.

Totuși, prezumția de nevinovăție și obligația acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârșite nu au caracter absolut, de vreme ce existența prezumțiilor bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, fiind compatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporționalității, în raport de importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).

Astfel, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea și aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franței).

Tribunalul constată că, în urma probatoriului administrat în cauză apelantul petent nu a făcut dovada contrară a faptei imputate, susținerile acestuia nefiind posibil a se corobora cu vreun alt mijloc de proba pertinet care sa inlature forta probanta a actului constatator.

Cum procesul verbal este un act administrativ, Tribunalul raliindu-se doctrinei in materie retine ca, actele administrative înzestrate cu această caracteristică confera încrederea autoritatii (agentul în această situație) care consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).

Sub aspectul proportionalitatii sanctiunii, Tribunalul constata ca sanctiunea este corect individualizata, conform criteriilor prev. de art.21 al.3 din OG2/2001, fiind proportionala cu gradul de pericol social concret al faptei comise, avandu-se in vedere, in special, atitudinea petentului fata de normele legale nesocotite si de organele de politie.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4874/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiesti ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul M_____ D______, cu sediul în Boldești Scăieni, Calea Unirii, nr. 67, J____ P______ împotriva sentinței civile nr. 4874/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiesti în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, jud. P______ ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D____ S_____ A___ M_____ A____

GREFIER,

T______ L______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. DSA/ Tehnored. jud. DSA/ Gref. T.L./ 4 ex./15.12.2015

J.F. I__ A________ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX