Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1541

Ședința publică din 1 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petentul apelant C____ B_____ N______, împotriva Sentinței civile nr. 457/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului, constata următoarele:

Prin sentința civilă nr. 457/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C____ B_____ N______ împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/08.07.2014 și AX nr. xxxxxx/08.07.2014 întocmite de Direcția Poliției Locale Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că petentul a fost sanctionat prin cele două procese verbale contestate, respectiv ________ nr. xxxxxx/08.07.2014 deoarece a oprit si stationat voluntar cu autoturismul înmatriculat XXXXXXXXX pe un loc rezervat peersoanelor cu handicap, vizibil marcat si semnalizat de pe ________________, fără a detine act în acest sens si ________ nr. xxxxxx/08.07.2014 pentru că a refuzat să dea relatii pentru stabilirea identitătii sale, să se legitimeze, la cererea justificată a a organelor de mentinere a ordinii publice.

Analizând legalitatea proceselor verbale de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acestea întrunesc condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea expresă, aceasta fiind prezumată.

Cu privire la temeinicia proceselor verbale contestate, instanța a constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forta probantă proprie, în ceea ce priveste constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea conditiilor legale impuse de art. 16 si 17 OG 2/2001, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinută.

In drept, articolul retinut în procesul verbal ________ nr. xxxxxx/08.07.2014 este art. 28 alin. 1 lit. c din HCL nr. 371/2007:” constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională "oprirea și staționarea autovehiculelor pe locurile de parcare rezervate pentru diferite activități, și căile de acces ale unor obiective sau pentru persoanele cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător”, iar articolul retinut în cuprinsul procesului verbal ________ nr. xxxxxx/08.07.2014 este art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991:” constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.

În procesul contraventional operează două prezumtii – pe de-o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumtia de nevinovătie care operează în favoarea petentului.

Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul oricărei persoane acuzate de o infracțiune de a fi considerată nevinovată până când vinovătia sa va fi legal stabilită prin hotarare definitivă; obligatia respectării prezumtiei de nevinovătie este opozabilă erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autoritătilor statului ( Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1998).

Prezumtia de nevinovătie va fi respectată, aplicată si funcționează numai dacă acuzatului, i s-au respectat toate garantiile procedurale, privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, precum si dreptul la administrarea probelor.

Or, în speta de fată, a fost respectata prezumtia de nevinovatie a petentului, având în vedere argumentele de mai jos.

In cauza A_____ c. României, CEDO a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, _______, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt examinate de către instanța sesizată.

Criticile petentului sunt următoarele:

a) faptul că nu ar fi săvârsit fapta contraventională consemnată în procesul verbal AX nr. xxxxxx/08.07.2014, deoarece a oprit voluntar, nu a stationat, pentru debarcarea pasagerei N___ N_______, or textul de lege interzice în mod expres oprirea si stationarea autovehiculelor pe zona respectivă; art. 63 alin. 2 din OUG nr. 195/2002:” nu se consideră oprire: a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv”, nu este incident, deoarece oprirea a fost efectuată pe un loc vizibil marcat că este rezervat persoanelor cu handicap, care era amenajat pentru parcarea autovehiculelor, or debarcarea unui pasager se putea efectua prin oprirea voluntară, paralelă cu sensul de mers, fără ca autovehiculul să fie scos integral din partea carosabilă, sens în care dispune si textul legal invocat: dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv, or într-un loc în afara carosabilului nu avea cum să apară acestă situatie de a perturba circulatia.

b) incidenta erorii de fapt, în ceea ce priveste acelasi proces verbal.

Potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001:” caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită”.

Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a înlătura caracterul contravențional al unei fapte, constă în anumite stari de fapt, situatii, cazuri, împrejurari sau conditii, a caror existenta, în timpul comiterii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca ceva exceptional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate întâmplatoare de natura sa modifice aprecierea legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica de ce legea admite ca în prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie înlaturat. Prin eroarea de fapt se întelege situatia când faptuitorul, în momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau împrejurari de care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut în mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia. Eroarea de fapt este definita în doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care savârseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savârsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii". Din actele dosarului si însăsi motivarea plângerii contraventionale, reiese cu prisosintă că petentul a cunoscut că locul respectiv era rezervat doar persoanelor cu handicap, apărarea acestuia că doar a oprit voluntar acolo pentru ca prietena sa să coboare din masină, are drept ipoteză cunoasterea situatiei că masina era pe un loc rezervat.

c). în ceea ce priveste procesul verbal ________ nr. xxxxxx/08.07.2014, petentul a sustinut că i-ar fi înmânat politistului local cartea de identitate, or textul legal sanctionează refuzul, nu refuzul în mod repetat, adică prezentarea cărtii de identitate după refuzul initial si identificarea de către organul constatator a identitătii unei persoane, prin alte mijloace (de exemplu interogând prin dispecerat baza de date, după nr. de înmatriculare al masinii ), constituie respectiva contraventie, chiar martora spunând: ”nu pot preciza când exact petentul a înmânat actele solicitate ( …)”.

d). în ceea ce priveste lipsa martorului asistent, instanta a retinut că potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001:” procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”; asadar martorul respectiv are doar rolul de a confirma una din cele trei ipoteze limitativ prevăzute de textul legal, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, or petentul nu a contestat situatia că a refuzat semnarea proceselor verbale.

În ceea ce priveste solicitarea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanta potrivit art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei, iar în temeiul art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Legiuitorul a apreciat că o astfel de conduită ilicită este necesar a se sancționa cu amendă, iar a aprecia, în situația tuturor contravenienților care incalcă dispozițiile care reglementează procedurile și cerințele legale privind obligațiile conducătoriulor auto, că gravitatea faptei este suficient de scăzută încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în dispozițiile legii să fie inoperantă, confirmând și întărind, în același timp atitudinea indisciplinată a conducătorilor auto care ar fi incurajați să încalce astfel de dispoziții deosebit de importante, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, constienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul.

În privința faptei petentului, instanța a constatat atitudinea sfidătoare a acestuia în ceea ce îi priveste pe politisti locali, asa cum reiese din înregistrarea video, cu ocazia încheierii celor două procese verbale.

În concluzie, instanța a considerat că în prezenta cauză, ținând cont de toate aceste aspecte, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 al. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și pe cale de consecință, urmează să respingă plângerea și să mențină sancțiuniile dispuse prin procesele verbale.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea contraventională.

În temeiul art. 453 cod pr. civ. Instanța a respins cererea petentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul C____ B_____ N______, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor contestate.

În motivare, în esență, petentul apelant a arătat că a formulat plângere contravențională împotriva proceselor verbale de contravenție ________ nr. xxxxxx și ________ nr. xxxxxx încheiate în data de 08.07.2014 prin care am solicitat în principal, anularea ambelor procese verbale de contravenție, în principal, exonerarea acestuia de la plata amenzilor contravenționale în cuantum de 1.000 lei și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Plângerea contravențională formulată de către petent a fost respinsă de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 457/2015, pronunțată în data de 19.01.2015.

Sentința civilă apelată este neîntemeiată. întrucât:

1. Procesul verbal de contravenție ________ cu nr. xxxxxx privind oprirea și staționarea autoturismului pe un loc de parcare rezervat persoanelor cu handicap este netemeinic și nelegal, impunându-se anularea acestuia.

Potrivit acestui proces verbal de contravenție, fapta săvârșită de petentul apelant este sancționată de art. 28 alin. (1) lit. c) a HCL nr. 371/2007 privind sancționarea și constatarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara.

Conform art. 28 alin. (1) lit. c din HCL 2371/2007 constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională "oprirea și staționarea autovehiculelor pe locurile de parcare rezervate pentru diferite activități, și căile de acces ale unor obiective sau pentru persoanele cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător".

În aceeași ordine de idei, petentul apelant a subliniat că potrivit art. 63 alin.(l) din O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, "Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durată, imobilizarea se consideră staționare". Mai mult, în cadrul aceluiași act normativ la art 63 alin. (2) lit. a) este reglementat că "Nu se consideră oprire: a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin aceasta manevra nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv".

Așadar, condițiile privind oprirea și staționarea autovehiculelor trebuiesc să fie cumulative pentru a se putea afla sub incidența art. 28 alin. (1) lit. c din HCL 2371/2007, or petentul a oprit voluntar, nu a staționat, într-un loc care să nu încurce participanții la trafic, pentru ca numita N___ N_______ să poată coborî din mașină.

Mai mult, după cum a prezentat și anterior, petentul apelant a oprit voluntar pentru ca numita N___ N_______ să poată debarca în siguranță, aceast fapt neconstituiind o activitate de oprire a autovehiculului. Chiar și în cazul în care, fapta mea ar putea fi considerată ca fiind o activitate de oprire a autovehiculului, aceasta nu intră sub incidența activității de staționare a autovehiculului, deoarece acesta nu a oprit pentru o durată mai mare de 5 minute, iar motorul mașinii se afla încă în funcțiune. Cu toate că a intenționat să părăsească acel loc de parcare, imediat după ce persoana pe care o transporta a debarcat, acesta a susținut că s-a aflat în imposibilitate întrucât a fost blocat de mașina Poliției Locale.

Petentul apelant a învederat instanței faptul că, după cum este bine cunoscut, zona în care s-au produs cele constatate în procesul verbal de contravenție este o zonă intens circulată de către autovehicule, fără prea mult locuri de staționare sau/și oprire, iar că acesta nu a cunoscut că locul de parcare unde a oprit pentru debarcarea numitei N___ N_______ era unul rezervat persoanelor cu handicap.

Prin coroborarea stării de fapt și a dispozițiilor legale invocate, reiese dincolo de orice dubiu că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru a putea fi dispusă sancționarea acestuia contravențională pentru oprirea și staționarea pe un loc de parcare rezervat persoanelor cu handicap, fapt pentru care se impune exonerarea acestuia de la plata contravenției.

Apreciind faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de textul de lege prevăzut în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravențiilor și în patrimoniul petentului apelant s-a produs un prejudiciu care nu poate fi înlăturat altfel , anularea acestui proces verbal este deplin justificată.

2. Activitatea întrepinsă de către petent, aceea de opri pe un loc rezervat persoanelor cu handicap pentru debarcarea persoanei pe care o transporta, se află sub incidența erorii de fapt prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapt care înlătură caracterul contravențional al faptei și se impune astfel exonerarea răspunderii acestuia contravenționale.

Conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este inlaturat in cazul erorii de fapt.

Condițiile erorii de fapt sunt întrunite în cazul de față și în persoana petentului. Astfel, acesta a avut o falsă reprezentare cu privire la locul de parcare unde a oprit voluntar, iar această falsă reprezentare exista în momentul comiterii faptei. Caracterul contravențional al faptei comise de acesta și sancționate, depinde de elementul asupra căruia poartă falsa reprezenatare, respectiv oprirea petentului pe un loc de parcare rezervat persoanelor cu handicap. Totodată, fapta comisă de către acesta este prevăzută de legea contravențională.

Contrar susținerii primei instanțe, petentul apelant a afirmat că nu a cunoscut că locul respectiv era rezervat doar persoanelor cu handicap, iar termenul de oprirea voluntară folosit se referă stric la imobilizarea voluntară a autovehiculului pentru ca numita N___ N_______ să coboare, nu la oprirea voluntară si intenționată pe locul de parcare rezervat persoanelor cu handicap.

Așadar, în lipsa tuturor elementelor esențiale care intră în considerarea unei fapte ca fiind contravenție, raportul contravențional și contravenția nu poate exista, fapt ce are ca efect și impune îndepărtarea răspunderii contravenționale.

3. Procesul verbal de contravenție ________ cu nr. xxxxxx privind refuzul petentului apelant de a se legitima este netemeinic și nelegal, se impune astfel anularea acestuia. în cuprinsul acestui proces verbal de constatare a contravențiilor s-a constatat că „o refuzat sa dea relații pentru stabilirea identității sale, sa se legitimeze cu actul de identitate [...] in calitate de conducător auto [...]".

După cum poate fi observat din cuprinsul proceselor verbale întocmite unde sunt trecute datele mele de identificare, acesta a înmânat cartea de indentitate agentului constatator.

D____ urmare, încadrarea faptei este nelegală, deoarece in procesul verbal AX nr. xxxxxx polițistul local A___ F_____ a reținut faptul ca refuzul acestuia de legitimare in calitate de conducător auto este prevăzut și sancționat de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicata si modificata privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, deși fapta conducătorului auto de a se legitima sau de a refuza de a da relații cu privire la stabilirea identității sale e prevăzuta de Codul Rutier, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Fapta săvârșită de petent nu intră sub incidența contravenției prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, întrucât cartea de identitate i-a fost înmânată agentului constatator, care ulterior, în baza posesiei acestuia a întocmit procele verbale contestate.

Rezultă astfel, în opinia petentului apelant, că acesta a fost sancționat fără a fi săvârșit fapta cuprinsă în cadrul acestui proces verbal, drept urmare se impune anularea acestui proces verbal, întrucât pe de-o parte mi-a fost adus un prejudiciu material și pe de altă parte a fost încălcat principiul nulla poena sine lege.

4. Dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesele verbale a fost realizată în primă instanță prin declarația martorei N___ N_______. Mijloacele materiale de probă precum filmarea pot servi la soluționarea procesului dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri potrivit art. 341 alin. (2) din C. pr civ, aspecte imperative încălcate de agenții constatatori la întocmirea filmării depuse la dosar, fapt pentru care mijlocul probator reprezentat de filmare este neconcludent.

Contrar susținerilor primei instanțe, s-a făcut dovada unei alte situații de fapt prin declarația martorei N___ N_______. Aceasta a declarat că petentul apelant a oprit doar pentru ca ea să poată debarca și că nu a avut intenția de a parca pe locul rezervat persoanelor cu handicap și, mai mult, a constatat că petentul i-a oferit agentului constatator actul de identitate. În considerarea acestui fapt, momentul în care a fost predată cartea acestuia de identitate nu are relevanță după cum susține primă înstanță, întrucât textul de lege specifică clar "persoana a refuzat să se legitimeze". Or, subsemnatul s-a legitimat și procesele verbale de contravenție au fost întocmite cu datele lui de identitate, în lipsa acestui document, agentul constatator nu putea întocmi aceste procese verbale de contravenție cu datele sale.

Totodată, chiar și indirect din filmarea depusă de organul constatator la dosar, s-a făcut dovada celor susținute în fapt și probate. Vizionând filmarea se poate observa că aceasta a fost întocmită ulterior săvârșirii eventualei sancțiuni contravenționale, mai exact la momentul în care agentul constatator îi citea procesele verbale de contravenție. Admiterea că această filmare reprezintă un adevăr absolut care vine să întărească cuprinsul proceselor verbale întocmite pe numele meu este în măsură să aducă atingerea dreptului la un proces echitabil și calității probelor respectiv, necesitatea ca acestea să fie concludente, pertinente, legale, verosimile.

Or, proba reprezentată de filmarea petentului apelant, ulterior producerii sancțiunii contravenționale nu este în măsură să exprime adevărul. Prin chiar denumirea pe care o poartă, această probă trebuia întocmită la chiar momentul producerii eventualei contravenții. Conform art. 341 alin. (1) din C. pr. civ., mijloacele materiale de probă precum filmările, servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluționarea procesului, caracteristică de care e lipsită filmarea întocmită de agentul constatatr întrucât prezintă fapte și dialoguri ulterior săvârșirii infracțiunii contravenționale și deci nu sunt relevante.

Petentul apelant a susținut că organul constatator a întocmit filmarea ulterior și, mai mult, nu a depus la dosar și filmarea întocmită de către aceștia când l-au bruscat și l-au scos din propriul automobil pentru a-i pune cătușele, de aici și atitudinea sfidătoare reținută de instanță.

Analizând și interpretând starea de fapt, petentul a arătat că orice persoană aflată în situația sa în momentul în care este bruscată și scoasă din mașină și i se adresează cuvinte jignitoare, pentru ca ulterior să i dorească a pune cătușe ar reacționa la fel. Din câte a observat, în acele momente unul din agenți constatatori filma tot ce se petrece, dar, după cum se poate constata acea filmare nu a fost depusă la dosar.

Astfel, mijlocul material de probă întocmit și depus la instanță, nu îndeplinește dispozițiile legale prevăzute de art. 341 alin. (2) C. pr. civ. pentru a putea fi considerat că stabilește un fapt care duce la soluționarea procesului, întrucât a fost obținut și întocmit ulterior comportamentului neadecvat avut de agenții constatatori față de acesta.

Pentru aceste considerente, petentul apelant a solicitat a se avea în vedere faptul că filmarea depusă de organul constatator intimat nu exprimă realitatea și adevărul din teren și pe cale de consecință, contravine prevederile art. 341 alin. (2) și este neconcludentă.

5. Ambele procese verbale au fost întocmite fără respectarea prevederilor legale înmaterie. În speță, în cuprinsul proceselor verbale întocmite, în spațiul destinat completării cu martori, s-a completat cu faptul ca au fost executate fotografii si înregistrări video cu „aparatul din dotarea instituției", deși nu s-a menționat marca, ________ modelul aparatului.

Petentul apelant a mai subliniat faptul că, ambele procese verbale au menționată ora 11:00 ca fiind ora constatării contravențiilor si sunt întocmite de către doi polițiști locali, acest lucru încălcând prevederiile art. 20 din O.G. nr. 2/2001 care spune ca „Daca o persoana săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces verbal."

Totodată, acesta a mai precizat faptul ca polițistul local A___ F_____ si-a notat datele acestuia cu caracter personal ________________ coli albe fapt pentru care petentul a considerat ca a adus atingere datelor cu caracter personal conform Legii nr. 677/2001 care precizează faptul ca operatorul are obligația de a respecta caracterul privat si securitatea prelucrării datelor cu caracter personal, deci polițistul local A___ F_____ obligatoriu trebuia sa aiba un nivel de acces de securitate, iar caietul sau sa corespunda cu normele de securitate in rigoare din Legea nr. 677/2001.

6. În măsura în care capetele de cerere principale vor fi respinse, în temeiul art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, se impune înlocuirea sancțiunii cu sancțiunea avertismentului.

Potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținîndu-se seama de împrejurările în care a fost săvîrșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

Dacă, în pofida argumentelor prezentate mai sus se va aprecia că petentul este culpabil de săvârșirea contravențiilor prevăzute, acesta a solicitat să se constate că fapta sa nu a produs urmări grave și că acțiunile sale nu au vizat încălcarea prevederilor HCL nr. 371/2007 și Legea nr. 61/1991. Toate acestea conduc la existența unui grad de pericol social redus. Acesta a mai precizat că nu a mai fost sancționat contravențional vreodată pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind legislația și normele metodologice în vigoare.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu practica instanțelor române, principiul proporționalității trebuie respectat și în materie contravențională. Astfel, la aplicarea sancțiunii contravenționale agentul constatator trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social al faptei, precum și conduita subiectivă a subsemnatului. Or, raportat la acestea sancțiunea aplicată petentului, este în opinia sa, mult prea severă.

Procesul verbal ________ nr. xxxxxx se prevede că pentru fapta săvârșită prevăzută de art. 28 alin. (1) lit. c) din HCL nr. 371/2007 cuantumul amenzii este cuprins între 500 -1000 lei, amenda aplicată fiind de 700 lei. în procesul verbal ________ nr. xxxxxx se prevede că pentru fapta săvârșită si sancționată de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1991, cuantumul amenzii este cuprins între 100 - 500 de lei, amenda aplicată fiind de 300 lei.

Astfel că, la întocmirea proceselor verbale de contravenție, agenții constatatori au aprecit greșit starea de fapt si au aplicat amenzi contravenționale vădit disproporționate cu gravitatea faptei.

Gravitatea scăzută a faptei săvârșite justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.

Potrivit art. 5 alin. (5) din O.G. 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea O.G. 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravențională trebuie aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin urmare, pentru aceste argumente și având în vedere posibilitatea oferită prin art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia avertismentul se aplica și în lipsa unei prevederi exprese în actul de sancționare a contravenției respective, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, considerând că aceasta este suficientă pentru a ii se atrage atenția asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea de noi contrare normelor legale în materie.

Sub aspect probator, petentul apelant a solicitat obligarea intimatei DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA să depună la dosarul cauzei întreaga filmare realizată la întocmirea proceselor verbale de contravenție ________ nr. xxxxxx și ________ nr. xxxxxx încheiate în data de 08.07.2014 pe numele subsemnatului, C____ B_____ N______.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Legal citat, intimata Direcția Poliției Locale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Intimata a rugat instanța să observe că motivele invocate în apel nu pot conduce la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Pe fond, intimata a precizat faptul că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă totală în valoare de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 (republicată) pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată respectiv în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 lit. c) din HCLMT nr. 371/2007, faptele reținute în sarcina sa constând în faptul că cel în cauză a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale, să se legitimeze cu actul de identitate, la cererea justificată a organelor de menținere a ordinii publice, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ca urmarea a faptului că a oprit/staționat în mod voluntar autovehiculul Volkswagen, gri, XXXXXXXXX )pe ___________________ pe loc destinat persoanelor cu handicap săvârșind contravenția prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. c) din HCLMT nr.371/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 31 Legea nr.61/1991 constituie contravenție „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea sau invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu", iar potrivit art. 28 alin.l lit. c) din HCLMT nr. 371/2007 , constituie contravenție, „oprirea sau staționarea autovehiculelor pe locurile de parcare rezervate pentru diferite activități, și căile de acces ale unor obiective sau pentru persoanele cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător".

Intimata a învederat instanței de judecată faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției fac dovada situației de fapt constatate de către agentul constatator, împreună cu celelalte probe pe care le depunem la dosarul cauzei, respectiv planșe foto și referatele agenților constatatori.

Totodată, intimat a considerat că procesele verbale de contravenție contestate sunt confirmate ca veridice prin probele suplimentare atașate acestora, petentului revenindu-i sarcina de a prezenta dovezi în contra celor cuprinse în actele de sancționare.

Normele de drept prevăzută de Legea nr. 61/1991 (republicată) și HCLMT nr. 371/2007 modificată prin HCLMT nr. 206/2009 au caracter imperativ, obligatoriu, astfel încât participanții la raporturile juridice nu se pot prevala de dreptul de a opta între conduita prescrisă de drept și un alt gen de conduită, fiind datori să o respecte pe prima.

Intimata a rugat instanța să observe că, referatele întocmit de agentul constatator și planșele foto confirmă starea de fapt descrisă în cuprinsul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției. De altfel, din motivele expuse în plângerea contravențională reiese fără echivoc faptul că petentul a oprit în loc nepermis, recunoscând că a oprit voluntar mașina pentru a coborî o persoană iar în ceea ce privește refuzul de a se legitima este confirmat faptul chiar de către petent că a fost nevoie de intervenția agenților pentru a-1 convinge să respecte legea.

In aceste condiții, intimata a considerat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxx și AX nr.xxxxxx încheiate la data de 08.07.2014, sunt temeinice și legale, fiind încheiate cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rugând instanța, în acest sens, să înlăture apărările petentului.

Intimata a considerat că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt constatate personal (ex propriis sensibus) de agentul constatator și consemnată în cuprinsul acestuia, până la proba contrarie, iar prezumțiile nu sunt interzise de art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât contravenientul are acces la un proces care să fie soluționat de o instanță independentă și imparțială, pe parcursul căruia să fie respectate garanțiile prevăzute de menționatul articol ( ex. Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței); Curtea a mai reținut (ex. Hotărârea din 2005 în cauza B______ împotriva României) ca într-o atare situație nu este necesară respectarea integrală a acestor garanții în toate fazele (în speță, inclusiv în faza administrativă).

De asemenea, intimata a rugat instanța să observe că susținerile petentului nu pot conduce la anularea actului constatator, cu atât mai mult cu cât nu face dovada faptului că sora sa ar conduce autoturismul sau a calității de însoțitor al surorii sale, calitate care i-ar fi dat dreptul de staționare pe locurile rezervate persoanelor cu handicap.

Deoarece intimat a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de către agentul constatator conform art. 21 din O.G. nr. 2/2001, aceasta a apreciat că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, pe de o parte pentru că legiuitorul a considerat că o astfel de conduită ilicită este necesar a fi sancționată cu amenda, iar pe de altă parte, a aprecia în situația tuturor contravenienților care încalcă dispozițiile Hotărârii nr. 371/2007 a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, că gravitatea faptei este suficient de scăzută, încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în actul normativ să fie inoperantă, confirmând și întărind în același timp atitudinea indisciplinată a cetățenilor, care ar fi încurajați să încalce dispozițiile legale, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, conștienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul.

Pentru considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea apelului declarat de C____ B_____ N______ ca fiind nefondat și să mențină ca legală și temeinică sentința civilă nr. 457/19.01.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de către Judecătoria Timișoara.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl respingă, pentru următoarele motive:

Petentul a fost sancționat prin două procese verbale cu amendă în cuantum de 700 lei, respectiv 300 lei, pentru aceea că, în data de 08.07.2014, a staționat voluntar cu autovehiculul pe un loc de parcare destinat persoanelor cu handicap și pentru că, în aceste împrejurări, a refuzat să dea relații în vederea stabilirii identității sale, respectiv a refuzat să prezinte cartea de identitate organelor de ordine.

Nu pot fi reținute criticile apelantului referitoare la legalitatea și temeinicia sancționării sale pentru prima faptă, aceea de a fi oprit și staționat pe locul de parcare destinat persoanelor cu handicap. Petentul nu contestă faptul că a oprit pe acest loc, aceasta rezultând, de altfel, și din înregistrarea video depusă la dosar, însă susține că manevra sa nu poate fi considerată drept „oprire”, în sensul OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, deoarece oprise pentru a debarca o persoană. În primul rând, instanța constată că astfel de împrejurări nu au fost probate, din declarația testimonială aflată la dosar neputându-se desprinde o astfel de concluzie, respectiv oprirea autovehiculului strict pentru debarcarea unei persoane. În al doilea rând, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, fiind vorba despre un spațiu special amenajat, parcare, în sensul OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Nu pot fi reținute nici apărările referitoare la incidența erorii de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. Pentru a exista eroarea de fapt, petentul trebuia să facă dovada faptului că nu avea cum să cunoască că locul de parcare pe care a oprit era destinat persoanelor cu handicap. Ori o astfel de probă nu a fost administrată în cauză. Împrejurarea că petentul nu a observat că acel loc de parcare era destinat persoanelor cu handicap, și a oprit astfel în necunoștință de cauză, nu înlătură răspunderea sa contravențională deoarece fapta se sancționează chiar și dacă este comisă din culpă, adică dacă petentul nu a cunoscut, deși trebuia și putea să cunoască, împrejurările de care este legat caracterul contravențional al faptei.

Tribunalul va înlătura și susținerile petentului referitoare la cea de-a doua faptă, al refuzului de legitimare.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza N____ vs. România – referitor la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că, „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției".

Referitor la înregistrările video depuse la dosar, instanța va înlătura susținerile petentului referitoare la legalitatea obținerii acestora și, deși au fost efectuate după oprirea petentului și refuzul inițial al acestuia de a se legitima, cuprind elemente utile și concludente și în ceea ce privește existența celor două contravenții.

În contextul celor de mai sus, constatăm că fapta a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agenții de poliție, astfel că decurge o prezumție simplă de veridicitate a celor menționate în procesul verbal contestat. La acestea se adaugă și faptul că, deși i s-a adus la cunoștință, în mod expres, conținutul proceselor verbale și dreptul de a face obiecțiuni, așa cum rezultă și din înregistrarea video, petentul a arătat în primul caz că nu are obiecțiuni, timp în care vorbea la telefon și cu o altă persoană, iar în celălalt caz, aducându-i-se la cunoștință că a fost sancționat pentru refuzul de legitimare, a solicitat trimiterea procesului verbal prin poștă, refuzând primirea acestora.

Așadar, referitor la fapta petentului de a refuza legitimarea organelor de poliție, aflate în exercițiul funcției, Tribunalul va reține existența contravenției și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către petent, sens în care va da relevanță prezumției simple de veridicitate decursă din constatarea directă și nemijlocită, alături de care instanța va da relevanță atitudinii ulterioare a petentului, în momentul filmării, caracterizată prin sfidare la adresa celor doi polițiști și poziționare echivocă față de acuzațiile care i s-au adus. Totodată, constată că probatoriul administrat în cauză la solicitarea petentului nu este în măsură să înlăture această prezumție, martorul audiat arătând că nu știe când a prezentat petentul documentele de identitate. Împrejurarea că, finalmente, petentul a prezentat documentele de identitate nu înlătură răspunderea sa contravențională pentru refuzul nejustificat al acestuia de a se legitima.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii, Tribunalul reține incidența prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Avertismentul, sancțiune contravențională principală, se poate aplica oricărei persoane fizice și juridice, dacă legea specială care prevede și sancționează contravenția nu înlătură această sancțiune iar fapta este de o gravitate redusă.

În efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.

În aplicarea acestor prevederi legale, Tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul apelant nu este de o gravitate redusă care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, sens în care reține că sancțiunile aplicate petentului respectă limitele prevăzute de lege, sunt echilibrate față de situația concretă analizată și justificate în situația pur particulară a petentului, care, dacă ar fi recunoscut săvârșirea primei fapte, de a fi oprit pe locul de parcare destinat persoanelor cu handicap, nu ar fi generat situația contradictorie ulterioară.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul apelant C____ B_____ N______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Variaș nr. 139, jud. T____ și domiciliul ales la avocat R__ F______ în Timișoara, ________________________. 1, _________________, împotriva Sentinței civile nr. 457/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ______________________. 54, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I______ TALOȘMIHAI – T____ C_______

GREFIER,

D_____ C______ B____

Tehno.Red.I.T./

____________.01.2015

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecătoria Timișoara

Judecător: D_____ M____