Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator:2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE nr.117/2014

Ședința publică de la 10 septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C______ B______

Judecător: S_____ N_______ C__________

Judecător: O_______ C_____ S________

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta petentă ______________________ împotriva sentinței civile nr.375 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că instanța de fond a consemnat ca și cale de atac recursul deși plângerea contravențională a fost introdusă după 15 februarie 2013.

De asemenea a mai învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea recursului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 29.04.2014 și repartizat completului C__ R01 cu termen recomandat la 08.05.2014.

Având în vedere dispozițiile art.471 alin.5 NCPC, prin rezoluția din 08.05.2014 s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier, căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 30 zile de la comunicarea cererii de recurs.

La data de 28 mai 2014, intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier a depus întâmpinare la dosarul cauzei, motiv pentru care, prin rezoluția din 28.05.2014 completul de judecată a dispus comunicarea întâmpinării către recurenta petentă, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la data comunicării întâmpinării, avându-se în vedere dispozițiile art.471 alin.6 din NCPC.

La data de 13.06.2014 recurenta petentă a depus răspuns la întâmpinare, motiv pentru care, prin rezoluția din data de 19.06.2014 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 10.09.2014, pentru când părțile au fost legal citate potrivit dispozițiilor art.475 alin.2 din NCPC.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece recursul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, după care,

În raport de principiul aplicării legii în timp a normelor de procedură și în raport de principiul legalității, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.375 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petenta ______________________ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxx din 14.06.2013 în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier – I____________ Teritorial Nr. 6.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxx, încheiat de agentul intimatei la data de 14.06.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alineatul 1 punctul 31 din OG nr.37/2007, reținându-se că la data susmenționată, ora 14.10, pe DN67B km 10, județul Gorj, a fost oprită și verificată autospecializata N3 Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXX utilizată de _____________________ în baza copiei conforme nr.xxxxxxx, condusă de numitul B____ L________, CNP xxxxxxxxxxxxx, care a efectuat transport rutier de mărfuri conform facturii fiscale ___________ nr.xxxxx din 14.06.2013. În urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice, a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital sau orice alt document justificativ conform Regulamentului (CE) nr.516/2006 pentru perioada 11.06.2013 ora 18:49 -14.06.2013 ora 08:00. S-a întocmit formularul de control în trafic ________ nr.xxxxxxx/14.06.2013 un exemplar fiind înmânat conducătorului auto, sub semnătură.

Verificând legalitatea procesului verbal contestat în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor de formă impuse de O.G. nr.20/2001. A fost neîntemeiată susținerea petentei în sensul că ar fi fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 pct.3 din OG nr.37/2007, întrucât în cuprinsul procesului verbal contestat s-a menționat că a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007 și sancționată de art.9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007. Nu au fost încălcate dispozițiile art.16 alineatul 7 din OG nr.2/2001, întrucât dreptul de a formula obiecțiuni aparține petentei contraveniente, iar nu conducătorului auto, acesta nefiind reprezentantul legal al petentei.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.8 alineatul 1 punctul 31, potrivit cărora „următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”.

Din perspectiva Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale faptele contravenționale intră în sfera cauzelor penale, sens în care s-a pronunțat CEDO în cauza A_____ contra României când a hotărât că faptele contravenționale intră sub incidenta art.6 paragraf 2 din Convenție ce prevede că o persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este legal stabilită. OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese privind valoarea probatorie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, însă acesta se bucură de o triplă prezumție, de legalitate, autenticitate și veridicitate, așa încât face dovada în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator. Analizând probele pe care organul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție s-au reținut ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor.

Din înscrisurile comunicate de intimat, coroborate cu declarația martorului B____ L________ a rezultat că la data menționată în procesul verbal contestat, în timp ce efectua transport de mărfuri pentru societatea petentă, cu autospecializata marca N3 Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, a fost oprit la control de agenții intimatei, pe raza orașului Târgu Cărbunești, fiind întocmit formularul de control în trafic ________ nr.xxxxxxx din 14.06.2013.

A precizat martorul că a prezentat cardul șoferului, iar inspectorul de trafic a verificat respectarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr.561/2006 cu privire la perioada precedentă de 28 de zile. Potrivit înscrisurilor comunicate de intimat, pentru perioada 11.06.2013, ora 18:49 din 14.06.2013, ora 08:00, la momentul efectuării controlului nu a fost prezentat numărul necesar diagramele tahografice, cartela tahograf sau listările efectuate cu imprimanta tahografului digital, nefiind prezentate nici documente justificative.

De altfel, petenta nici nu a indicat existența unor astfel de documente justificative, nefiind depuse la dosar astfel de înscrisuri, iar din declarația martorului audiat nu a rezultat că ar fi avut asupra sa certificatul care să ateste faptul că în perioada 11.06.2013, ora 18:49 din 14.06.2013, ora 08:00, nu a condus nici un vehicul care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE ) nr.561/206 sau AETR.

Nefiind prezentate agentului constatator la control numărul necesar de diagrame tahografice, în conformitate cu dispozițiile obligatorii ale Regulamentului consiliului CEE 3821/85 sau Acordului AETR și nici formularul prevăzut de decizia CE nr.959/2009 în conformitate cu care conducătorul auto care nu a putut să prezinte înregistrările tahograf cerute, a fost în concediu medical, de odihnă sau a desfășurat altă activitate, s-a constatat în speță că au fost întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alineatul 1 pct.31 din OG nr.37/2007, în mod corect reținându-se în sarcina petentei săvârșirea acestei contravenții.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, instanța de fond a reținut că, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Fapta reținută în sarcina intimatei petente a fost considerată prin însuși actul normativ invocat ca reprezentând o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și a Acordului AETR.

Așadar, sancțiunea aplicată, în sumă de 4.000 lei, a reprezentat cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentei, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petentă.

Împotriva sentinței civile nr.375 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a declarat recurs petenta _____________________, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs, petenta a arătat că instanța de fond nu a clarificat fapta reținută în sarcina recurentei, aceasta raportându-se în motivare la dispozițiile art.8 alin.1 pct.3 din O.G. nr.37/2007: „Depășirea perioadei maxime de conducere în două săptămâni consecutive, cu 22 de ore si 30 de minute sau mai mult”, cât și dispozițiile art.8 alin.1 pct.31: „Neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahograjice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”. Într-adevăr, cele două ipoteze sunt prevăzute în același act normativ și sunt sancționate în aceeași manieră, dar în niciun caz legalitatea și temeinicia actului constatator nu poate fi apreciată la o situație de fapt care nu a fost în mod indubitabil determinată. Pur si simplu, prin motivarea expusă, instanța de fond a acreditat în mod nelegal ideea că până la urmă oricum nu contează ce faptă a fost săvârșită, din moment ce sancțiunea aplicată era aceeași în cazul ambelor și a fost aplicat minimul acesteia. Între cele două ipoteze ale normei au existat diferențe fundamentale, cele două neputând fi reținute în mod cumulativ sau alternativ, o simplă analiză logică atestând faptul că acestea se exclud.

De asemenea, din punct de vedere probatoriu, acestea au un regim juridic diferit, fapt care au determinat clarificarea normei incidente în cauză, în caz contrar, pe lângă nelegalitatea sancțiunii generate de lipsa descrierii situației de fapt, motiv de nulitate absolută și imposibilitatea formulării unor apărări pertinente și concludente, încălcându-se astfel în mod inexorabil dreptul la apărare și la un proces echitabil. Intimatul nu a putut și nu a avut dreptul să verifice o situație de fapt, situație pe care ulterior să o adapteze scopului aplicării unei sancțiuni.

În acest sens a solicitat să se observe următoarele aspecte: în formularul de control în trafic, act premergător și temei al întocmirii procesului verbal, s-a reținut faptul că: „au fost analizate înregistrările din perioada 17.05.xxxxxxxxxxxxx13, respectiv au fost verificate 28 de zile, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzută la art.8 alin.1 pct.3 din O.G. nr.37/2007”.

În loc să întocmească procesul verbal pentru această pretinsă faptă constatată, în procesul verbal s-a menționat că fapta imputată constă în: „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”, aspect care în niciun caz nu a fost echivalent cu cel reținut în formularul de control în trafic, menționat mai sus. Față de această vădită dihotomie între cele constatate și cele sancționate nu s-a putut afirma decât faptul că agentul constatator a realizat că cele reținute nu puteau constitui temei al contravenției, drept pentru care a schimbat situația de fapt, inserând în procesul verbal o altă pretinsă faptă contravențională.

Astfel s-a pus întrebarea cum a fost posibil ca același agentul constatator să efectueze verificări, să întocmească o filă de control în trafic și să analizeze perioade, număr de zile, km parcurși, pentru ca apoi, tot acesta să invoce, dar de această dată în procesul verbal că nu au existat elemente în măsură să permită o verificare de acest gen. Întrebarea a fost de unde au rezultat aceste date, cu ajutorul cui au fost obținute și ce elemente analizate au determinat concluziile din fila de control în trafic. Evident, în această situație, agentul constatator analizând cartela conducătorului auto și datele conținute de aceasta pe care, de altfel le-a și descărcat, a observat faptul că nu au fost întrunite condițiile descrise de dispozițiile art.8 alin.1 pct.3 și s-a „repliat” și a ales o variantă comodă, fără bătăi de cap și fără să necesite o demonstrație, consemnând în actul sancționator lipsa tocmai a elementelor anterior analizate.

Această nelegală ambivalență a rezultat chiar din apărările și înscrisurile depuse de intimată care au fost contradictorii, „pro causa” și chiar susceptibile de fals, cu toate că s-a clamat că agenții constatatori fiind agenți ai statului se bucură de „prohibitate” morală și profesională. De asemenea au arătat faptul că în formularul de control în trafic a fost reținută ipoteza prevăzută de art.8 alin.1 pct.3 din O.G. nr.37/2007, fapt atestat și rezultat indubitabil din consemnările menționate, în ciuda încercării ulterioare și deloc discrete de a adăuga la temeiul sancționator contravenții potrivit art.8 alin.1 pct.3 și cifra 1, din care să rezulte că a fost vorba de art.8 alin.1 pct.31. Fiind importante specificitatea domeniului și capacitatea de a da o interpretare proprie chiar și în fața instanței în sensul celor dorite de aceasta, intimatul și-a eludat propriile constatări și a reușit să se contrazică, din moment ce același agent constatator în fișa de control în trafic a menționat existența unui tahograf analogic care a servit drept element de analiză al constatărilor vizând perioada maximă de conducere.

Tahograful analogic este un mijloc tehnic omologat pentru tipul de autotractor descris în fișa de control prevăzut din fabricație pentru acest tip de autovehicul, redând în concret parametrii tehnici de funcționare ai mașinii, fiind echivalentul tahografului digital, montat pe autovehiculele de generație nouă, context în care datele oferite de acestea au fost similare și s-au bucurat de aceeași prezumție de veridicitate.

Față de cele expuse, recurenta a solicitat apelul, anularea sentinței instanței de fond nr.375/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX și să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plată a amenzii aplicate.

În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile O.G. nr.37/2007 și O.G. nr.2/2001. La cerere a anexat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei potrivit art.19 din OUG nr.80/2013 privind regimul taxelor judiciare de timbru.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 mai 2014, intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier a solicitat respingerea apelului formulat de S.C. G___ P________ S.R.L. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, pentru următoarele motive: în ceea ce privește susținerea petentei cu privire la faptul că în cuprinsul

formularului de control în trafic s-a reținut contravenția prevăzută de art.8 alin.l pct.3 în loc de pct.31 din OG nr.37/2007, menționând faptul că acesta nu a fost conform cu realitatea. De asemenea a solicitat să se observe faptul că în formularul depus la dosarul cauzei de către I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier alături de întâmpinarea de la fondul cauzei s-a observat în mod clar contravenția pentru care a fost sancționată apelanta, respectiv art.8 alin.l pct.31 din OG nr.37/2007.

De altfel, a fost evident faptul că apelanta neavând motive reale și legale de apel a încercat cu disperare să convingă instanța prin tot felul de tertipuri să admită calea de atac. Mai mult decât atât, S.C. G___ P________ S.R.L. a formulat ca și cale de atac a hotărârii primei instanțe recurs, în loc să formuleze apel, dar cu toate acestea a încercat să aducă ofense la adresa Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier și la adresa agenților constatatori din cadrul acestei instituții.

1. În ceea ce privește prima contravenție menționăm: conform art.8 alin.l pct.31 din

O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită a făcut parte din încălcările foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni. În aceste condiții, procesul verbal de contravenție a fost temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspect: pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

În acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98, Regulamentul Comisiei(CE) nr.1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr.52/2010, ca norme interne.

Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel: alin.1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85; alin.2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 și alin.3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85.

Fapta contravențională constatată și reținută în actul constatator, așa cum s-a menționat și anterior, este o încălcare foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și sunt prevăzute de art.8 alin.l pct.31 din O.G. nr.37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv, pct.31: „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital” și este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera c din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier. Pe de altă aparte, a precizat faptul că tahograful este un aparat de control si înregistrare, care conține un indicator de viteze, un contor pentru kilometrii parcurși și un aparat de înregistrare care marchează pe diagrama: kilometrii parcurși, timpul de mers și staționare a autovehiculului, viteza momentană în dependență de timp, precum și ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul, atât la începutul și sfârșitul activității de transport, cât și în timpul desfășurării acestuia.

Utilizarea tahografului contribuie la creșterea siguranței rutiere, devenind totodată și un martor sigur în caz de accident, întrucât diagrama de înregistrare furnizează informații pe o perioadă de 24 de ore consecutive, precum și a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor auto care le conduc. Conform Reglementării CEE nr.3821/1985, art.14 și art.15, atât cei care angajează cât și conducătorii auto au următoarele obligații potrivit articolul 14 alin.1: „Cel care angajează pune la dispoziția conducătorilor un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor foi, durata de serviciu și obligația de a înlocui eventualele foi deteriorate sau ridicate de către un agent însărcinat cu controlul. Cel care angajează nu dă conducătorilor decât foi de un model omologat, apte sa fie utilizate pe aparatul instalat la bordul vehiculului. A___.2: „Întreprinderea păstrează în bună stare foile de înregistrare o perioadă de cel puțin un an după utilizarea lor și pune la dispoziția conducătorilor interesați, la cerere, o copie. Foile sunt prezentate sau predate la cererea agenților însărcinați cu controlul.

De altfel, conform art.10 din Regulamentul CE nr.561/2006 alin.1: „Întreprinderea de transport nu va oferi șoferilor angajați sau care îi sunt puși la dispoziție nici o plată, nici măcar sub forma unui bonus sau supliment de salariu, în funcție de distanțele parcurse și/sau cantitatea de mărfuri transportate dacă aceasta plată este de natură să afecteze siguranța rutieră și/sau să determine încălcarea prevederilor acestei reglementări. A___.2: „O firmă de transport va organiza activitatea conducătorilor auto la care s-a făcut referire la paragraful 1 astfel încât aceștia să se conformeze prevederilor Regulamentului (EEC) nr.3821/85 și capitolului II din acest Regulament. Firma de transport va instrui corespunzător conducătorul auto și va controla regulat respectarea Regulamentului (EEC) nr. 3821/85 și a Capitolului II din acest Regulament”. A___.3: „O firmă de transport va fi responsabilă pentru abaterile comise de conducătorii auto angajați ai întreprinderii de transport, chiar dacă acestea au fost comise pe teritoriul altui stat membru sau al unei țări terțe. Fără a aduce vreun prejudiciu drepturilor Statelor membre de a menține responsabilitatea deplina a întreprinderilor de transport, Statele membre pot condiționa această responsabilitate de abaterile aduse prevederilor prevăzute la paragrafele 1 și 2. Statele membre pot lua în considerare orice dovadă care stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil ținută responsabilă de încălcarea comisă”. A___.4: „Întreprinderile, expeditorii de mărfuri, operatorii de trasee, furnizorii principali, persoanele sau societățile subcontractante și agențiile de angajare a conducătorilor auto trebuie să asigure conformitatea contractuală a graficelor de circulație stabilite, cu prevederile acestui Regulament. A___.5 lit.a: „O întreprindere de transport care folosește vehicule echipate cu dispozitiv înregistrare, conform prevederilor anexei IB din Regulamentul EEC nr.3821/85, care cad sub incidența acestui Regulament, va asigura următoarele: descărcarea tuturor datelor din tahograf și cardul conducătorului auto, în mod regulat, conform planificării stabilite de către statul membru și faptul că toate datele relevante sunt descărcate mai des, astfel încât să asigure descărcarea tuturor datelor privind activitățile efectuate de către sau pentru acea întreprindere; păstrarea tuturor datelor descărcate atât din tahograf, cât și din cardul conducătorului, pe o perioada de cel puțin 12 luni de la înregistrare și punerea lor la dispoziția inspectorilor când le solicita, fie direct sau indirect, de la sediul întreprinderii”.

Intimatul a subliniat faptul că sancțiunile aplicate de organele de control ale Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. se aplica în baza unei legislații bine definite, inspectorii ce efectuează controlul în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat fapt ce au apreciat că le conferă un plus de prohibitate morală și profesională, în exercitate atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, art.58 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere statuează faptul că persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto. Având în vedere cele descrise anterior, intimatul a considerat că fapta contravențională a fost constată și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001. Ca atare, petenta nu a putut fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționat a fost individualizată în mod clar în cuprinsul procesului verbal contestat. Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.

Totodată a arătat faptul că sancțiunile aplicate de organele de control ale Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. se aplica în baza unei legislații bine definite, inspectorii ce efectuează controlul în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat fapt ce s-a apreciat că le conferă un plus de prohibitate morală și profesională, în exercitat atribuțiilor de serviciu.

Pe de altă parte, la momentul aplicării amenzii, agentul constatator a ținut cont de dispozițiile OG nr.2/2001, respectiv art.5 alin.5, în următorul sens: cuantumul amenzii fost stabilit la minimul aplicabil pentru săvârșirea unei astfel de contravenții. Pe lângă acest aspect, deși în O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor la art.7 alin.3 se precizează faptul că „Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normați de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”, a solicitat să se observe faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social a contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, așa după cum a detaliat anterior, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentul (CE) nr.561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.

Intimatul a opiniat faptul că, dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect. Totodată, conform extrasului din baza de date a ARR, pe care l-a anexat, recurenta petentă S.C. G___ P________ S.R.L. a mai fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor privind transportul rutier.

În situația în care va fi admis apelul, iar apelanta a achitat contravaloarea amenzii aplicate, a solicitat instanței de judecată să ia act de faptul că I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier a avut posibilitatea de a returna doar suma ce i-a fost virată în cont său (a se vedea pct.4.1 lit.a din procesul verbal de contravenție), astfel că această instituție nu a putut fi obligată la returnarea către petentă a întregii sume - amenda contravențională.

Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. În situația neprezentării, în temeiul art.411 alin.l pct.2 teza a II-a și alin.2 din același articol cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.471 cod procedură civilă, art.8 alin.l pct.31 din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentului (CE) nr.561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr.2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului.

La data de 13.06.2014, recurenta petentă a depus răspuns la întâmpinarea depusă de către intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, prin care și-a menținut în integralitate motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr.375/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii aplicate. Întâmpinarea formulată în cauză nu a răspuns în concret motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate împotriva sentinței instanței de fond, intimatul reiterând în această fază procesuală apărările invocate în fața instanței de fond. Odată ce în cauză a fost pronunțată o sentință a instanței de fond și împotriva ei au fost formulate critici de nelegalitate și netemeinicie într-o cale de atac prevăzută de lege sunt lipsite de orice efect, apărările care nu se raportează la aceste critici. Instanța de control judiciar investită cu soluționarea căii de atac se raportează la aceste critici, context în care și apărările pentru a fi avute în vedere, trebuie să se raporteze la acestea, în caz contrar, instanța putând aprecia că prin acestea se achiesează tacit la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate.

Analiza apărărilor formulate a atestat faptul că intimatul nu a făcut nimic altceva decât să expună pasaje din legislația internă si legislația comunitară, fără ca acestea să se raporteze la motivele de apel invocate. Între această generoasă expunere de temeiuri legale și motivele de apel nu a existat absolut nici o legătură, ceea ce a contestat recurenta fiind greșită, abuziva interpretare a cadrului legal și nu inexistența acestuia sau incidența altor temeiuri.

Faptul că în materie există dispoziții legale nu a însemnat că acestea pot fi aplicate oricum, discreționar sau sunt lăsate la latitudinea agenților constatatori, agenți constatatori care sunt obligați, sub sancțiunea nulității absolute, să aplice legea, raportat strict la situația de fapt reținută. Calitatea lor de reprezentanți ai statului și plusul de probitate morală și profesională care în opinia intimatei a rezultat din aceasta, în niciun caz nu i-a exonerat pe aceștia de aplicarea și interpretarea corectă a legii și nu le-a oferit posibilitatea de a constata contravenții și a aplica sancțiuni la alegere. Legalitatea aplicării sancțiunii a fost valabilă și în cazul acestora și s-a raportat la o situație de fapt necesar a fi precis și corect determinată pentru a putea fi verificată concordanța dintre ipoteza normei și sancțiunea aplicată. Inexistența sau neconcordanța dintre starea de fapt și starea de drept reținută, a constituit motiv de nelegalitate care atrage, inexorabil, sancțiunea nulității absolute.

Un alt punct de vedere a fost că intimatul nu a răspuns și nu a formulat nici un fel de apărare referitor la vădita contradicție existentă între faptele reținute și sancționate, respectiv la faptul că instanța de fond s-a raportat în motivare la prevederile art.8 alin.1 pct.3 din O.G. nr.37/2007, cât și la dispozițiile art.8 alin.1 pct.31, contradicție sancționată cu nulitatea absolută, în condițiile în care fapta imputată nu a fost precis și clar determinată pentru a putea permite verificarea legalității aplicării sancțiunii. Sancțiunea aplicată trebuie să aibă corespondent în săvârșirea unei fapte de natură contravențională, dihotomia dintre acestea făcând imposibil de verificat legalitatea sancțiunii, gradul de pericol social al acesteia și respectarea principiului proporționalității. În niciun fel, intimatul nu a clarificat contradicțiile existente între formularul de control în trafic, act premergător, temei al întocmirii procesului verbal și procesul verbal încheiat ulterior, motivele de nelegalitate și netemeinicie fondate pe acest aspect nefiind în nici un fel puse la îndoială și neavând nici o legătură cu expunerea de temeiuri legale ale intimatului invocate prin întâmpinare.

În această situație, intimatul a recunoscut implicit cele invocate, expunerea de temeiuri legale neputând suplini sau acredita o altă posibilitate de interpretare din partea instanței decât cea invocată de către noi prin motivele de apel.

De altfel existența tahografului analogic, mijloc tehnic omologat pentru tipul de autotractor descris în fișa de control prevăzut din fabricație pentru acest tip de autovehicul și care redă în concret parametrii tehnici de funcționare ai mașinii, fiind echivalentul tahografului digital montat pe autovehiculele de generație nouă, datele oferite de acestea fiind similare, a fost, la fel, eludată în totalitate prin apărările formulate, în condițiile în care prin acest motiv de nelegalitate și netemeinicie a arătat inexistența faptei reținute și în consecință, nelegalitatea sancțiunii aplicate.

Totodată, conștient fiind de nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal și de faptul că apărările formulate nu au subzistat, raportat la motivele de apel invocate, intimatul precaut, a atras atenția instanței că nu poate aplica sancțiunea avertisment, aserțiune care nu a putut fi avută în vedere din moment ce această posibilitate nu a fost expres prevăzută în actul sancționator. În acest sens a menționat că orice limitare de la aplicare a unui temei legal, a reprezentat o restrângere a unor drepturi și trebuie prevăzută în mod expres, în caz contrar, temeiul sancționator constând în avertisment, fiind pe deplin aplicabil și în această cauză.

Față de cele expuse, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond nr.375/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX și admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plată a amenzii aplicate, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertisment. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr.37/2007 și O.G. nr.2/2001.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În raport de dispozițiile art.246 și următoarele NCPC ce reglementează principiul proximității soluționării excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, tribunalul urmează să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității căii de atac de față, în raport de data intrării în vigoare a legii nr.134/2010, și anume, 15 februarie 2013, conform dispozițiilor art.I din OUG nr.4/2013 privind modificarea art.81 din legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a codului de procedură civilă.

De asemenea, conform dispozițiilor art.41 pct.5 din Legea nr.76/2010, care a modificat aliniatul 2 al art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.”; reglementare care se completează cu dispozițiile art.483 alin.2 NCPC, ipoteza a II-a, în care se menționează că : „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”.

Conform dispozițiilor art.47 din OG nr.2/2001: „Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz.”; coroborat cu dispozițiile art.24 din Legea nr.134/2010, respectiv NCPC,: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ____________________________”, rezultă că plângerea contravențională de față a fost soluționată de instanța de fond în raport de noile norme de procedură, întrucât la instanța de fond plângerea contravențională a fost înregistrată după _____________________ noului cod de procedură civilă, 15 februarie 2013, și anume, la data de 22 februarie 2013, conform rezoluției judecătorului de serviciu.

Ca atare, tribunalul va avea în vedere dispozițiile noului cod de procedură civilă care arată că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare numai proceselor începute după ___________________________ și dispozițiile art.152 NCPC care menționează că: „Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.”.

Conform acestor dispoziții ordinea de soluționare a excepțiilor se realizează în raport de investirea instanței, de condițiile legale privitoare la elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată sau a căii de atac și care este urmată în ordine firească de excepția dreptului la promovarea recursului, fiind o excepție de fond absolută ce poate fi invocată în orice stare a pricinii atât de părți, cât și de către instanță din oficiu.

De asemenea, se va avea în vedere principiul tempus regit actum, în sensul că legea procedurală nu are putere retroactivă sau ultraactivă, precum și principiul aplicațiunii legii noi, întrucât legea procesual civilă produce efectele pentru care a fost edictată în intervalul de timp de la ______________________ până la abrogare, ceea ce reprezintă limitele aplicării în timp a normelor imperative de procedură civilă.

Interpretarea corectă a dispozițiilor art.24 NCPC, este aplicarea dispozițiilor procedurale noi în ceea ce privește proceselor începute după _____________________ legii noi, cu excepția normelor de competență și a hotărârilor pronunțate înainte de _____________________ legii noi, (situații în care dispozițiile legii vechi ultraactivează), conform dispozițiilor art.25 NCPC, care reglementează legea aplicabilă proceselor în curs.

În consecință, împotriva sentinței nr.375 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX se poate declara numai calea de atac a apelului și nu calea de atac a recursului, cum în mod greșit s-a menționat de instanța de fond în dispozitivul sentinței, astfel că în raport de dispozițiile art.457 NCPC urmează ca tribunalul să respingă ca inadmisibil recursul, întrucât este o cale de atac neprevăzută de noua normă de procedură.

Conform dispozițiilor art.457 NCPC: „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”; iar conform dispozițiilor art.471 alin.1din NCPC: „(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.”.

Rezultă printr-o interpretarea teologică, raportat și la principiul disponibilității procesuale reglementat de art.9 din NCPC, faptul că de la momentul comunicării deciziei de față, oricare dintre părți va putea declara apel, conform principiului egalității reglementat de art.8 din NCPC, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, conform dispozițiilor art.468 alin.1 NCPC, cale de atac ce va putea fi formulată în condițiile art.470 NCPC și care va fi depusă la Judecătoria Târgu-Cărbunești, instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.457 alin.3, art.483 și urm. NCPC coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, tribunalul urmează să respingă recursul de față ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta petentă _____________________ cu sediul în Slatina, Pitești, nr.213, județ O__, împotriva sentinței civile nr.375 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier cu sediul în sector 1, București, _________________________.38, ca inadmisibil.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte, C______ B______	Judecător, S_____ N_______ C__________	Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, E____ R_____ P______

Red. B.C.

Tehnored. P.R.

Jud. fond: N.M. P______

2 ex./25.09.2014