Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1653

Ședința publică din data de 04.11.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M_____ A____

JUDECĂTOR: D____ S_____ A___

GREFIER: O____ D____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – petent Ș________ T____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ___________________________. 79, _______________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 4249/01.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul se află la al doilea termen de judecată.

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data 07.08.2014 sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul Ș________ T____ formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 06.08.2014 de un agent constatator din cadrul intimatei, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal, anularea punctelor de penalizare aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și exonerarea de la plata amenzii.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data de 06.08.2014 în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXX pe DN1, direcția Ploiești-București, a fost oprit la ieșirea din localitatea Potigrafu de un echipaj de poliție, aducându-i-se la cunoștință că ar fi săvârșit contravenția constând în depășirea limitei de viteză legală. Susține că a solicitat agentului de poliție să îi prezinte înregistrarea constatatoare a faptei, iar la refuzul acestuia a solicitat ca un martor să confirme cele consemnate în actul sancționator. Arată că procesul-verbal se bucură doar de o prezumție relativă de legalitate și susține că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei imputate, agentul constatator având obligația de a răsturna pe baza probelor prezumția de nevinovăție.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale O.G. nr. 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f.4).

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens plângerii: copie de pe cartea de identitate (f.14), copie de pe procesul-verbal contestat (f.15).

La data de 10.12.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.19) prin care a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 06.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional conform O.U.G. nr. 195/2002 pentru că a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 1, în afara localității Potigrafu, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 155 km./h.

Intimata a precizat că fapta privind regimul de viteză a fost constatată în condițiile art. 109 alin. 2 OUG 195/2002, cu ajutorul unor mijloace tehnice.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002.

Intimata solicitat proba cu înscrisuri, alăturând întâmpinării următoarele documente: planșa foto (f.23-24), buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2014 privind cinemometrul Autovision _________ 181 montat pe auto MAI xxxxx (f.20), atestat operator radar (f.21), fișa registrului radar (f.22).

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La termenul din data de 18.03.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4249/01.04.2015, Judecătoria Ploiești a respins plângerea formulată de petentul Ș________ T____ în contradictoriu cu intimatul I__ P______, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 06.08.2014, depus în copie conformă cu originalul la fila 15 din dosar, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 06.08.2014 a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN1 km 40, în afara localității Potigrafu, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision _________ 181, montat pe auto MAI xxxxx, circulând cu viteza de 155 km./h (+ 55 km/h). Contestatorul a fost sancționat cu 9 puncte amendă reprezentând amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, fiindu-i reținut permisul de conducere.

În drept, instanța a reținut că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte - e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a avut în vedere că pe tronsonul de drum pe care petentul a fost surprins de aparatul radar, respectiv pe DN1- km 40, în afara localității Potigrafu, limita de viteză legală este de 100 km/h.

În continuare, instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului contestator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Totodată art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că procesul verbal trebuie să conțină următoarele mențiunii: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.

În baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a considerat că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.

Pe cale de consecință, verificând legalitatea procesului verbal de contravenției contestat prin prisma dispozițiilor art. 17, având în vedere împrejurarea că petentul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actului, instanța de fond a reținut că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, aceasta fiind descrisă corespunzător, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Împrejurarea că la momentul întocmirii procesului-verbal, agentul rutier nu a prezentat petentului înregistrarea realizată cu aparatul radar nu prezintă relevanță în planul legalității actului sancționator, nefiind probată nicio vătămare cauzată de acest aspect care ar fi putut atrage o eventuală constatare a nulității relative din moment ce normele incidente nu prevăd obligativitatea prezentării respectivei înregistrări. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici susținerea petentului în sensul că ar fi solicitat agentului constatator ca un martor să confirme cele arătate în procesul-verbal de vreme ce norma referitoare la semnarea actului de către un martor asistent este aplicabilă doar în ipoteza în care procesul-verbal nu poate fi semnat de contravenient, rolul unui eventual martor fiind acela de a garanta incidența situațiilor în care actul nu este semnat de chiar contravenient, iar nu de a proba situația de fapt. Mai mult, la rubrica alte mențiuni din cuprinsul-procesului verbal contestat nu sunt consemnate eventuale obiecțiuni formulate de petent, generând prezumția că, la momentul întocmirii actului, contestatorul nu a manifestat nicio opoziție.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Instanța a avut în vedere, astfel cum rezultă din susținerile intimatei și din chiar cuprinsul actului sancționator contestat, că fapta imputată petentului a fost constatată prin intermediul mijloacelor tehnice în temeiul art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că, în probarea împrejurărilor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/06.08.2014, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri relevante ale modalității constatării contravenției.

În cauză, instanța de fond a apreciat că petentul, deși a avut această posibilitate nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.

Deși afirmă în conținutul plângerii că fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale contravenției, petentul nu probează în niciun fel susținerile sale, menționând doar că îi revine agentului constatator obligația de a proba temeinicia procesului-verbal.

În privința faptei reținute în sarcina petentului, aceea de a fi circulat cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN1, în afara localității Potigrafu, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision _________ 181, montat pe auto MAI xxxxx, circulând cu viteza de 155 km./h (+ 55 km/h), instanța a reținut că această situație de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate, respectiv planșa foto depusă la dosarul cauzei (f.23-24). Instanța constată că fapta contravențională reținută a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu aparatul radar Autovision _________ 181, aparat care la data de 06.08.2014 îndeplinea condițiile de funcționare în parametri normali, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2014 (fila 20), verificarea având o valabilitate de 1 an.

Împrejurarea că petentul a fost surprins cu aparatul radar în afara localității Potigrafu rezultă din cuprinsul filei registrului radar, depusă la fila 22 din dosar, fiind consemnat în respectivul înscris locul constatării -respectiv km 40 DN1, ora și numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins.

Prin urmare, instanța a reținut că procesul-verbal contestat a fost întocmit în mod temeinic, fiind consemnate fapte reale, constatate corespunzător dispozițiilor legale în materie, prin mijloace tehnice omologate, care fac dovada pe deplin a faptei imputate, fiind confirmată prezumția de temeinicie și legalitate a actului sancționator.

Aplicarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, presupune asigurarea petentului a posibilității de a răsturna prezumția relativă de veridicitate a procesului verbal contestat, garantarea dreptului la un proces echitabil și în termen rezonabil, garanții ce au fost oferite în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond a apreciat că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/ 06.08.2014 a fost legal și temeinic întocmit.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 810 de lei reprezentând echivalentul a 9 puncte amendă și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile. Sancțiunile juridice nu constituie un mijloc de razbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate și de avertizare a acestora asupra consecințelor faptelor săvârșite.

Instanța a avut în vedere că fapta contravențională săvârșită de petent pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii prezintă un grad de pericol social ridicat, conducătorii auto având obligația de a respecta întocmai dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice. Prin O.U.G. nr. 195/2002 legiuitorul a urmărit acordarea unui grad de protecția ridicat tuturor participanților la trafic (conducători auto sau pietoni), având în vedere consecințele negative care se pot produce în urma săvârșirii unor încălcări ale regulilor de circulație (pagube materiale, vătămara integrității corporale). În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, text de lege care stabilește că scopul instituirii regulilor de circulație este acela de a asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Pentru considerentele de mai sus, apreciind ca fiind legal și temeinic procesul verbal contestat, CP nr. xxxxxxx/06.08.2014, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Ș________ T____ în contradictoriu cu intimata I__ P______.

Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel petentul Ș________ T____, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică prin raportare la interpretarea dispozițiilor legale care reglementează sarcina probei în materie contravențională.

Astfel sub aspectul sarcinii probei, în materie civilă este aplicabilă regula potrivit căreia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Se pune însă problema analizării aplicabilității în materie contravențională a disp. art. 6 din CEDO, sub aspectul garanțiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie contravențională.

În acest sens, prevalența art. 6 par 2 din Convenție în raport cu orice normă națională de procedură va răsturna regula de drept comun privind sarcina probei în procesul contravențional, în sensul că nu va fi obligat contravenientul să-și dovedească nevinovăția, ci instanța va verifica temeinicia și legalitatea procesului-verbal în raport de probele cerute de lege pentru dovedirea faptei contravenționale de către agenții constatatori care au aptitudinea de a răsturna prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul.

A mai invocat faptul că procesul-verbal de constatare a unei contravenții se bucură doar de o prezumție relativă de legalitate, ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, procesul-verbal nu probează fapta contravențională, ci doar o constată.

Arată că în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor video, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel încât, pentru ca acestea să poată fi folosite ca mijloc de probă, este necesară respectarea prevederilor pct. 3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005.

Prin urmare, în opinia sa, nu se poate susține cu certitudine, exclusiv în baza procesului-verbal contestat, faptul că petentul ar fi săvârșit o contravenție constând în depășirea vitezei legale prevăzute pe un sector de drum aflat în interiorul localității.

Apelul nu a fost întemeiat în drept.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, legal citat, nu a fost reprezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

A învederat că abaterea contravențională privind regimul de viteză a fost constatată în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate.

În drept a invocat disp. art. 205 C.pr.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 06.08.2014 (fila 15 dosar fond), petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 06.08.2014 a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN1 km 40, în afara localității Potigrafu, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision _________ 181, montat pe auto MAI xxxxx, circulând cu viteza de 155 km./h (+ 55 km/h). Contestatorul a fost sancționat cu 9 puncte amendă reprezentând amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, fiindu-i reținut permisul de conducere.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat că, în speță, se aplică prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal corect întocmit.

Această prezumție nu este, în opinia instanței, contrară prezumției generale de nevinovăție, aplicabilă atât în domeniul penal cât și în cel contravențional (în sensul doctrinei Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenționalul face parte în sens larg din penal), întrucât prezumția de nevinovăție funcționează în fața instanței fără a aduce atingere valorii probatorii a altor acte prevăzute de lege, cu atât mai mult acte oficiale. Prezumția de nevinovăție „contravențională” înseamnă doar că petentul nu poate fi sancționat fără a exista un probatoriu concludent contra sa, eventual doar în baza unor „acuzații” ale agentului constatator, nu și că din acest probatoriu nu poate face parte chiar și procesul-verbal astfel încheiat, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.

În ceea ce privește legalitatea formală a procesului-verbal, petentul nu indică nelegalități formale ale actului sancționator, iar în cadrul verificării din oficiu, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile formale prevăzute de lege.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, petentul contestă faptul că ar fi circulat cu respectiva viteză, însă instanța reține că intimatul a administrat proba cu planșele foto, probă care creează o puternică prezumție de adevăr a celor constatate, din care rezultă că petentul circula cu viteza de 155 km/h (+ 55 km/h), probă întărită de verificarea metrologică la zi a aparatului radar, constatată prin buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2014 (fila 20 dosar fond).

Reține tribunalul că jurisprudența CEDO nu exclude de plano caracterul „penal” al procedurii contravenționale, dar subsumează această împrejurare circumstanțelor cauzei și în special cerinței existenței unei proporționalități între scopul urmărit prin instituirea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal și posibilitatea rezervată contravenientului de a administra mijloace de probă suficiente pentru a dovedi contrariul celor reținute de către agentul constatator. Așadar, atunci când partea are posibilitatea obiectivă de a dovedi o altă situație de fapt decât cea constatată de către agent, atunci acesta are posibilitatea de a se adresa justiției și de a înlătura valoarea probantă a procesului-verbal.

D____ urmare, procesul-verbal de contravenție constituie prin el însuși dovada că fapta există și că a fost săvârșită de cel menționat în cuprinsul său, iar numai atunci când contravenientul nu are la dispoziție în mod obiectiv mijloace de probă care să înlăture conținutul procesului-verbal se impune a se constata că și în situația în care ar fi legal și temeinic încheiat, acest proces-verbal trebuie completat și cu alte probe.

Or, actul constatator a fost încheiat în urma identificării vitezei autovehiculului condus de petent, cu un mijloc tehnic omologat, iar procesul-verbal contestat a fost completat, din punct de vedere probator cu fotografia radar și cu dovada că această fotografie a fost efectuată conform legii, intimatul făcând astfel dovada faptei contravenționale reținute în sarcina apelantului-petent.

În ceea ce privește respectarea prevederilor pct. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, tribunalul reține că potrivit Ordinului nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", ordin ce a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 546/06.08.2009, pct 3.5.1., înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Fotografia radar depusă la dosarul de fond întrunește aceste cerințe minimale, astfel că este probă, independent de constatarea sau nu a decorului/mediului ambiant, a luminozității, a stării vremii ori a altor elemente necircumstanțiale.

De asemenea, depășirea vitezei legale a fost atestată de un aparat radar omologat și verificat metrologic nr. xxxxxxx/18.02.2014 (fila 20 dosar fond).

Totodată, semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni, poate să reprezinte o prezumție simplă din care instanța de fond să ajungă la o concluzie, nesemnificând o simplă luare la cunoștință de către petent a conținutului procesului verbal, altfel rubrica „fără obiecțiuni” nu ar mai avea utilitate.

Față de cele reținute, se apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că petentul a fost sancționat contravențional în mod legal și temeinic astfel încât tribunalul, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelantul Ș________ T____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ___________________________. 79, _______________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 4249/01.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2015.

.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ A____ D____ S_____ A___

GREFIER,

O____ D____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. M.A./Tehnored. O.D./4 ex./04.12.2015

J.F. R___ M_____ R____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX