Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

Apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din data de 11.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 1279A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-petentă D____ D____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, intimatul-intervenient B______ M_____ B_____ și asigurătorii _____________________ și _________________________., împotriva Sentinței nr. 2421/05.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă apelanta-petentă D____ D____, lipsind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la legitimarea apelantei-petente D____ D____.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pentru dezbateri.

Apelanta-petentă D____ D____ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, învederând că urmare a întocmirii procesului-verbal a fost obligată să achite costurile reparației mașinii.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2421/05.03.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petenta D____ D____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 06.05.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, intervenient fiind B______ M_____ B_____, cu citarea societăților de asigurări S.C. A____ A________ S.A. – Sucursala B_______ și S.C. C________ A________ – Sucursala B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 06.05.2014, întocmit de I____________ de Poliție Județean B_______, petenta a fost sancționată cu avertisment și cu două puncte de penalizare, în baza prevederilor art. 108 alin. 1 lit. B pct. 7 și art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, aceasta menționând totodată că nu are obiecțiuni și că recunoaște fapta.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prima instanță a reținut că, petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina sa responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, limitându-se în a contesta doar temeinicia procesului verbal fără a propune probe în dovedire.

În acest sens, se înscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere.... Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În fapt, la data de 06.05.2014, petenta a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe partea dreaptă a carosabilului, în dreptul Casei Tineretului, în imediata apropiere a sensului giratoriu din intersecția Bulevardului M____ E_______ cu ______________________ zona liniei simple semnalizate prin marcaj continuu, astfel cum se observă și din imaginile foto depuse la dosar de către petentă (filele 31-34).

În drept, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7, constituie contravenție ,,staționarea neregulamentară.”

De asemenea, conform art. 143 lit. A raportat la art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, este interzisă staționarea voluntară ,,în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției”.

În consecință, în raport de prevederile legale mai sus arătat și de situația de fapt reținută în cauză, instanța consideră că petenta nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă.

Astfel, prima instanță a apreciat că petenta D____ D____, astfel cum rezultă în mod evident și din imaginile depuse chiar de către petentă, a staționat la o distanță mică față de intersecția cu circulația în sens giratoriu, în zona de preselecție cu marcaj continuu, astfel că se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Prima instanță a reținut că, în prezenta cauză, instanța nu are a analiza fapta contravențională pentru care a fost sancționat intervenientul B______ M_____ B_____ și nici gradul culpei fiecărei persoane în producerea evenimentului rutier pentru a stabili cuantumul pagubei ce urmează a fi suportat eventual acest conducător auto, un astfel tip de analiză fiind specific acțiunii în răspundere delictuală, iar nu plângerii contravenționale de față.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii amenzii aplicate petentei, având în vedere că i s-a aplicat sancțiunea cea mai ușoară, aceea a avertismentului, iar sancțiunea complementară a punctelor de penalizare se impune asigurarea prevenției generale, cât și a celei speciale împotriva faptelor contravenționale.

Față de cele constatate, prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta D____ D____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 06.05.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petenta-apelantă D____ D____, aceasta solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție.

A învederat apelanta, în esență, că prima instanță a interpretat eronat probatoriul și că, în fapt, a parcat autoturismul la distanță de 45-50 m de sensul giratoriu, după cum rezultă din fotografiile depuse și din declarația martorului, iar nu la mică distanță de acesta. A mai arătat că în zonă nu exista nici un indicator care să interzică staționarea, banda de mers fiind mai lată și permițând oprirea fără îngreunarea circulației.

Susține apelanta că prima instanță a ignorat declarația martorului și a intervenientului, reținând doar planșele foto din care rezultă, oricum, că mașina era parcată la distanță de sensul giratoriu.

Arată apelanta că nu este de acord cu reținerea unei culpe comune la producerea accidentului auto, întrucât coliziunea s-a produs în lipsa sa, fără nicio participare la aceasta.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului.

Analizând cererea de apel, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:

Din planșele foto depuse la dosar de petenta însăși, în special din cea aflată la fila 34 fond, rezultă că autovehiculul acesteia fusese oprit în dreptul liniei mediane continue, linie executată înainte de sensul giratoriu. Petenta nu a negat locația pe care o atestă aceste imagini iar agentul constatator a arătat, în raportul său, că a identificat, în zona de preselecție semnalizată prin marcaje (din intersecția _______________________-dul M____ E_______), fragmente din caroseria celor două vehicule implicate în accident.

Față de aceste elemente probatorii, locul de oprire a vehiculului petentei apare pe deplin stabilit, declarațiile martorului și a intervenientului neavând nicio relevanță în privința acestui aspect. Astfel, cele două persoane audiate s-au referit la absența în zonă a unui indicator de restricție și la distanța aproximativă până la trecerea de pietoni, elemente care, chiar reale fiind, nu plasează sub semnul dubiului locația identificată de agentul rutier.

Or, după cum a conchis și prima instanță, în locația respectivă era interzisă staționarea, după cum rezultă din dispozițiile exprese ale art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 - este interzisă staționarea voluntară în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției.

Cum petenta a oprit vehiculul în zona de preselecție indicată prin marcaj continuu, deci într-o zonă cu restricții în acest sens, în speță nu mai prezintă importanță distanța existentă până la sensul giratoriu, un atare element fiind relevant doar pentru ipoteza în care nu ar fi existat marcaje. Marcajul existent în cauză este suficient pentru avertizarea/îndrumarea participanților la trafic, aspect pe care în reglementează dispozițiile art. 75 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 – marcajele pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră… Aceasta înseamnă că petenta era ținută a se conforma restricției semnalizate prin marcajul continuu, chiar dacă în zonă nu exista și un indicator care să interzică staționarea.

Cu aceste argumente, Tribunalul conchide că procesul-verbal contestat a fost întocmit în condiții de temeinicie, petenta-apelantă făcându-se vinovată de săvârșirea faptei constând în staționarea neregulamentară, faptă pe care, de altfel, aceasta a recunoscut-o la momentul semnării procesului-verbal.

Consecințele ulterioare ale faptei, respectiv legătura de cauzalitate dintre aceasta și accidentul rutier produs de intervenient, ca și limitele despăgubirii acordate de societatea de asigurări nu fac obiectul prezentei cauze, astfel că instanța nu are a se pronunța asupra acestora.

Urmează a se pronunța o soluție de respingere a cererii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de apel formulată de apelanta-petentă D____ D____, cu domiciliul în B_______, Al. Grivița nr. 24, ______________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul IPJ B_______, cu sediul în _______________________. 57, intimatul-intervenient B______ M_____ B_____, cu domiciliul în oraș Flămânzi, ___________________, jud. B_______ și asigurătorii _____________________, cu sediul în mun. B_______, Calea Națională nr. 46 jud. B_______, și _________________________., cu sediul în mun. B_______, Calea Națională ____________, jud. B_______, împotriva Sentinței nr. 2421/05.03.2015 a Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. TC

Tehnored. CI/TC

Jud. fond. P_______ S_____

4 ex./ 29.12.2015