Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 710 A

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE : A___ M____

Judecător : V______ M____

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului civil în contencios administrativ și fiscal promovat de apelantul petent Ț____ F_____ în contradictoriu cu intimatul organ constatator I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 863/10.06.204 pronunțată de Judecătoria Urziceni, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ , nr. xxxxxxx/10.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul , în temeiul art. 394 din Nodul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că în apel nu s-au solicitat alte probe, față de caracterul devolutiv al apelului, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară cercetarea judecătorească terminată și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față;

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 24.03.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petentul Ț____ F_____, CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Municipiul Oltenița, ___________________, județul Călărași, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Ialomița, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.03.2014 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei, 9 puncte de amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Soluționând cauza, Judecătoria Urziceni a pronunțat sentința civilă nr. 863/10.06.204, prin care a respins, ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul Ț____ F_____.

In argumentarea soluției pronunțate instanța de fond a reținut în faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.03.2014, petentul Ț____ F_____ a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 2 în localitate Movilița, cu o viteză de 102 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar Autovision, montat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV, cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx și că circula pe drumul național fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire pe timpul zilei. Petentul a fost astfel sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că actul contestat conține toate mențiunile obligatorii sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În urma analizării actelor din dosar, instanța de fond a reținut că a fost dovedită vinovăția petentului, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond s-a bazat pe probele depuse la dosar de către intimat, anume: raportul întocmit de agentul B____ C_________ (f.23); atestat operator radar “AUTOVISION” din 03.03.2010 f.25); adresa Institutului Național de Metrologie nr. 3131/14.06.2012 (f.24) ce atestă faptul că aparatul radar montat pe autoturismul Dacia L____ MCV cu numărul de înmatriculare xxxxx, poate efectua măsurători atât în regim staționar cât și de deplasare și fotografiile evenimentului rutier intimatul răsturnând prin probele administrate prezumția de nevinovăție care opera în favoarea petentului.

În privința sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere faptul că aceasta a fost în mod corect individualizată de către intimat care s-a raportat la gradul de pericol social pe care petentul l-a generat prin săvârșirea faptelor, starea de pericol concret pe care petentul a creat-o prin rularea cu o viteză care face imposibilă evitarea situațiilor de risc ce ar fi putut apărea în trafic, devenind un pericol real pentru ceilalți participanți la trafic, astfel că a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

Totodată, s-a avut în vedere că aparatul radar marca Autovision, montat pe autoturismul Dacia L____, cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, cu care s-a efectuat înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost verificat metrologic, dovada reprezentând-o buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 24.02.2013, atașat la fila 26, nefiind necesar să se probeze că aparatul a fost marcat, sigilat și omologat, astfel cum s-a solicitat, fiind evident că aparatul radar era unul mobil din moment ce autoturismul pe care era montat se afla în deplasare, astfel cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care nu se impunea emiterea unei adrese la intimat pentru a face aceste precizări.

În CD-ul cu înregistrarea video a evenimentului rutier depus la dosar se observă că ținta măsurată este cea a cărui număr de înmatriculare esteCL-04-ESC, fiind aplicabil principiul timpilor în bara de spațiu.

Potrivit art.3.5.1 din Norma metrologică legală NML 021-05 “Aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometru) publicată în Monitoul Ofical al României nr.1102/2005, înregistrările trebuie să surprindă imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

Instanța a reținut din înregistrarea video că petentul a condus la data de 10.03.2014 în localitatea Movilița, județul Ialomița, autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 102 Km/h.

Pentru cea de-a doua contravenție, respectiv contravenția prev. de art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002 reținută în procesul verbal de contravenție, petentul a fost sancționat cu avertisment.

Instanța de fond , cu privire la cea de a doua contravenție, a constatat că intimatul a probat în mod temeinic contravențiile reținute în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului - verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.

Cu privire la sancțiuni, instanța a apreciat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, reținându-se că atât sancțiunea principală a amenzii, cât și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru prima contravenție prevăzută de art.121 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv sancțiunea avertismentului aplicată pentru cea de-a doua contravenție, cea prevăzută de art.44 alin.2 din OUG nr.195/2002, sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002..

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța nu a putut dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, astfel cum s-a solicitat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen și motivat, petentul Ț____ F_____, criticând-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, solicitând astfel admitere apelului, cu consecința admiterii plângerii contravenționale promovate și anularea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel,se invocă de către apelant aplicarea greșită a legii de către prima instanță, care ar fi încălcat prevederile art. 425 alin 1 lit. c din Ncpr.civ, referitor la neindicarea în cuprinsul dispozitivului a seriei și numărului procesului verbal de contravenție care a fost menținut, precum și a prevederilor alin 3 ale aceluiași articol, legat de neindicarea instanței la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac

Apelantul arată că apărările sale nu au fost avute în vedere de prima instanță, iar dovezile existente la dosarul cauzei nu au fost în măsură să dovedească contrariul celor probate de către contestator,respectiv faptul că dumnealui ar fi circulat cu viteza reținută de aparatul radar,în localitate, iar modul de descriere a faptei și aplicare a sancțiunilor au fost realizate de organul constatator în mod defectuos ,cu încălcarea prevederilor legale în materie.

În concluzie arată că prin probele depuse la dosar intimata nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția sa și deci realitatea celor reținute în procesul verbal de contravenție , urmând ca dubiul să profite acuzatului.

Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 04.08.2014.

Cererea de apel a fost legal timbrată ,conform art. 19 din OUGnr.80/2013

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, iar criticile aduse procesului-verbal de contravenție au fost înlăturate motivat de instanța de fond.

De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit , criticile apelantei privind nelegalitatea întocmirii procesului – verbal fiind nefondate , pentru următoarele motive:

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

În acest sens , Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 121 din HG 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) viteza maximă admisă este de 100 km/h.

În speță în sarcina petentului apelant s-a reținut faptul că în data de 10.03.2014, acesta a condus în localitatea Movilița, județul Ialomița, autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 102 Km/h.

Tribunalul constată că săvârșirea faptei este dovedită prin înregistrarea video efectuată cu cinemometrul marca Autovision, din analiza căreia reieșind că autoturismul înregistrat de aparatul radar circula DN2, cu viteza de 102 Km/h este marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX .

Totodată , reține că organul constatator a dovedit prin buletinul de verificare metrologică eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, împrejurarea că cinemometrul era verificat metrologic iar termenul de valabilitate al verificării metrologice nu era expirat la data constatării faptei. Privind înregistrarea radar prin prisma succesiunii temporale, adică a datei, orei, minutelor și secundelor înscrise în partea de sus a filmului și coroborate cu celelalte detalii referitoare la caracteristicele locului și ale autovehiculului surprins în imagini, rezultă în mod clar că autovehiculul din imagini este cel condus de reclamant.

De reținut că cinemometrul „ Autovision măsoară viteza țintei de la aproximativ 250-300 metri când în înregistrare apare poziția țintei la poziția „T”, distanță de la care nu este vizibil numărul de înmatriculare al țintei. Însă după efectuarea de către agentul de poliție a semnului de oprire a vehiculului țintă, la poziția T din înregistrare, vitezele măsurate au valori sub viteza măsurata inițial, iar numărul de înmatriculare al țintei devine vizibil pe măsură ce se apropie de cinemometru.

De precizat că viteza precedată de litera T reprezintă viteza maximă pe care aparatul radar a măsurat-o pentru autovehiculul țintă, imediat după ce autovehicul țintă a intrat în raza de acțiune a undelor radio .

În aprecierea tribunalului, probele existente la dosarul cauzei ,cu precădere fotografiile evenimentului rutier ( în înregistrarea efectuată de aparatul radar apare ca fiind blocat pe o anumită țintă ce se deplasează cu viteza de 102 km/h, iar în ultima parte a înregistrării apare în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului cu care circula contravenientul) fac dovada, fără dubiu, a faptei contravenționale și a vinovăției apelantului.

Este firesc ca la un moment dat, pe măsura apropierii de aparatul radar și până în momentul în care patrula și conducătorul auto se intersectează, viteza țintei să descrească, ceea nu conduce la nelegalitatea înregistrărilor anterioare.

Tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” pentru ca înregistrările efectuate să se bucure de forță probatorie potrivit legislației rutiere în vigoare: înregistrarea a fost efectuată de operator radar calificat; fotografiile radar depuse la dosar îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NCML 021-05, fiind precizate data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, motiv pentru care apreciază că organul constatator a făcut dovada situației de fapt reținută în procesul verbal .

Tribunalul amintește că în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală. De referință este decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție, în materia legislației rutiere se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Transpunând aceste considerente în speță, reține că petentul s-a rezumat doar la a contesta procesul verbal de contravenție, fără a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție, în materia circulației rutiere, în condițiile în care fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, Tribunalul reține că această contravenție, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social ridicat.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte ,Tribunalul apreciază că sancțiunile au fost corect individualizate de organul constatator , amenda aplicată și sancțiunea complementară fiind de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantului în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice .

În ceea ce privește invocarea de către apelant că prima instanță ar fi pronunțat o soluție nelegală,prin nerespectarea prevederilor art 425 alin 1 lit c și alin 3 din acest articol,tribunalul consideră că acest motiv de apel este nefondat,urmând a fi respins.

Practic apelantul nu a făcut o dovadă că prin aceste omisiuni în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătoriei i s-ar fi cauzat vreo vătămare ,în condițiile în care a promovat prezenta cale de atac, depunând această cerere de exercitare a căii de atac la Judecătoria Urziceni, contestând prin intermediul acesteia legalitatea și netemeinicia procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.03.2014 de IPJ Ialomița

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul petent Ț____ F_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Municipiul Oltenița ___________________, județul Călărași, împotriva sentinței civile nr. 863/10.06.2014 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10.11.2014.

Președinte, A___ M____		Judecător, V______ M____
	Grefier, D______ C________

Red.MA/tehnored.CD/4ex/ 24.11.2014

Judecător fond CEM/ Judec.Urziceni