Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal contravenție

Plângere OG 99/2000

R O M Â N I A

TRIBUNALUL N____

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 25 noiembrie 2013

DECIZIA CIVILĂ XXXXXXXXXXX

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: - N______ T_________ - JUDECĂTOR

- M____ S_____ A__________ – JUDECĂTOR

- M____ I_______ - JUDECĂTOR

- E____ A______ - GREFIER

Se examinează recursul formulat de petenta ________________, cu sediul în municipiu P_____ N____ _____________________ județul N____, reprezentată legal prin S_________ C.M____, administrator, împotriva sentinței civile nr.373 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI - DIRECȚIA R________ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, cu sediul în municipiul Iași ______________________. 10 C , județul Iași, având ca obiect – anulare proces verbal contravenție – plângere OG nr.99/2000.

La apelul nominal a răspuns pentru recurenta petentă ________________ P_____ N____, consilier juridic B_____ C_______ M_____ cu delegația nr.3926 din 25.11.2013. A lipsit reprezentantul intimatei Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că :

- procedura de citare a fost legal îndeplinită;

- obiectul cauzei – anulare proces verbal contravenție;

- stadiul procesual – recurs;

- cauza se află la primul termen de judecată;

- intimata a depus întâmpinare.

Instanța, potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.202/25.10.2010 verificând competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii, constată că, în conformitate cu prevederile art.2 alin.3 Cod procedură civilă, este legal sesizată material și teritorial. De asemenea, constată că recursul este la primul termen de judecată, formulat și motivat în termen.

Nemaifiind de formulat cereri sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 373 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____ și, rejudecând cauza, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind netemeinic și nelegal.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.

S-au declarat dezbaterile închise, după care,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față, constată,

Prin sentința civilă nr. 373 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta ________________ , cu sediul în mun. P_____ N____ _____________________ jud. N____, reprezentată legal prin S_________ C. M____, administrator, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx emis la data de 16.10.2012 de către Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în mun. Iași ______________________. 10 C , prin care petenta a fost sancționată cu 4000 lei amendă , pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 rep.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei R____ sub nr.XXXXXXXXXXXXX din 06.11..2012 petenta ________________, cu sediul în mun. P_____ N____ _____________________ jud. N____, reprezentată legal prin S_________ C. M____ , administrator, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx emis la data de 16.10.2012 de către Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în mun. Iași ______________________. 10 C, prin care petenta a fost sancționată cu 4000 lei amendă și interzicerea exercitării activității de comerț cu amănuntul, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 rep., constând în aceea că în ziua de 21.09.2012, orele 12,15 în loc. R____, la un control inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea și comercializarea produselor accizabile la punctul de lucru al societății petente s-a constatat că firma efectua activitatea de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași suprafață de vânzare.

Petenta solicită anularea procesului verbal motivând că, în adevăr, la data de 21.09.2012 s-a efectuat controlul la punctul de lucru –depozit en-gros aparținând ________________. S-a invocat ca nelegalitate disp. art. 15 din OG 2/2001, prin care a arătat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 16.10.2012 în lipsa contravenientului sau reprezentantului legal, în localitatea Iași, fără să existe vreo justificare. A arătat că nu a existat nici un impediment ca agenții constatatori să încheie procesul verbal la data și locul controlului și astfel i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni așa cum prevede expres și obligatoriu disp. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001. A mai invocat ca motiv principal de netemeinicie a procesului verbal și împrejurarea că situația de fapt încadrată ca și contravenție nu a fost constatată niciodată. A arătat că textul de lege nu interzice însă o gestiune comună pentru cele două modalități de desfacere, iar gestiunea și spațiul de desfacere sunt noțiuni distincte ce nu se pot confundă.

Plângerea a fost scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru .

Organul constatator a formulat întâmpinare în cauză ( fila 27-36) din care s-a reținut că, procedând la verificarea apărărilor petentei, s-a constatat săvârșirea faptelor ce i-au fost puse în sarcină, considerent pentru care a solicitat menținerea sancțiunii aplicate.

A arătat că în fapt, la data de 21.09.2012, ora 12:15, în localitatea R____, la un control tematic inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea și comercializarea produselor accizabile la punctul de lucru al ________________ s a constatat că firma efectua activitatea de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași suprafață de vânzare, fapta constituind contravenția prevăzuta de art. 73, punctul 22 din Ordonanța 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafața de vânzare, prevede amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități.

A susținut că aspectele invocate și motivele de nulitate relativă din plângerea formulată de către petentă nu trebuiesc luate în considerare, deoarece asemenea oricărei alte pedepse (administrative, penale) sancțiunea contravențională are caracter coercitiv, astfel că nu a putut fi dispusă decât împotriva unei persoane care a săvârșit cu vinovăție o faptă ce aduce atingere valorilor sociale protejate de lege.

Aspectele invocate în plângerea contravențională de către petentă, au fost considerate neîntemeiate, neadevărate, contradictorii și de natură să inducă instanța în eroare. S-a arătat că atât timp cât acele produse accizabile se aflau în incinta societății, sancțiunea a fost corect individualizată.

S-a considerat că fapta săvârșită de către societatea petentă este prevăzută de legea contravențională și, actul sancționator s-a bucurat de prezumția de legalitate, fiind întocmit cu respectarea cerințelor legale și îndeplinind condițiile de fond si de formă. Procesul-verbal este un act administrativ de autoritate, întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială, prevăzută de lege, astfel s-a bucurat de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care a făcut dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 din Codul Civil. Una dintre limitele până la care se poate acționa prezumția de temeinicie a actului constatator trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Practica CEDO a recunoscut prezumția de temeinicie a actului constatator întocmit de către agentul care a constatat personal săvârșirea contravenției, această constatare fiind apreciată ca suficientă pentru susținerea procesului-verbal, chiar și în lipsa altor probe.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, s-a arătat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Convenția face parte din dreptul intern în baza art. 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală.

Pentru determinarea dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională, este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul-verbal atacat constituie acuzație în materie penală în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni. În cauzele Deweer și Foti c. Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin acuzație. În opinia curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în mod constant că, pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept acuzație în materie penală în sensul Convenției, sunt necesare a fi avute în vedere 3 criterii : dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; natura faptei; natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. Arată că aceste criterii trebuie examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție. În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al statului respondent au numai valoare relativă în ce privește primul criteriu ( cauza Kadubek vs. Slovakia). Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ. În examinarea acestor criterii, curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa penală, din punct de vedere al Convenției, sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate să aparțină sferei penale. Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Codul de procedură fiscală se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică distinctivă a sancțiunii penale.

Curtea a amintit în cauza A_____ că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.

Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a îi permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Având în vedere documentele depuse, s-a susținut să se constate că petentei i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a își construi apărarea, astfel cum a rezultat din semnarea procesului-verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a analiza probele administrate de către organul constatator în fața instanței.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a putut face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenție, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator. În conformitate cu art. 28 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor agenții constatatori au menționat în procesul verbal posibilitatea achitării în termen de 48 ore, de la data încheierii procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 2000 lei. .

Această sancțiune a fost aplicată în limitele legale prevăzute, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar la stabilirea cuantumului acesteia au fost avute în vedere atât art.5, alin. (5), cat si art. 21, alin. (3) din OG 2/2001, astfel cererea petentei de a transforma amenda aplicată în avertisment s-a considerat neîntemeiată.

S-a considerat că pericolul social există, deoarece s-a adus atingere unei valori sociale (anume respectarea reglementarilor fiscale si eludarea bugetului de stat), pentru care legea prevede necesitatea aplicării formei de constrângere, respectiv cea a sancțiunii contravenționale.

Alăturat au fost înaintate instanței copia procesului-verbal de contravenție și dovada de comunicare(filele 37-38), înștiințările de plată și înscrisuri anexe, procesul verbal de control, notă de relații, bonuri electronice ( filele 46-52).

În apărare, petenta a solicitat ca organul constatator să facă dovada celor reținute în procesul verbal.

Examinând lucrările dosarului și probatoriul administrat, instanța a reținut că, prin procesul-verbal __________/20 nr. xxxxxxx emis la data de 16.10.2012 Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în mun. Iași ______________________. 10 C, petenta ________________, a fost sancționată cu 4000 lei amendă și interzicerea exercitării activității de comerț cu amănuntul, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 rep., constând în aceea că în ziua de 21.09.2012, orele 12,15 în loc. R____, la un control inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea și comercializarea produselor accizabile la punctul de lucru al societății petente , situat în mun. R____, _____________________ nr. 276 s-a constatat că firma efectua activitatea de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași suprafață de vânzare.

Sub aspectul legalității, verificând conținutul procesului – verbal _________/20 nr. xxxxxxx emis la data de 16.10.2012, în raport de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului verbal, instanța a constatat că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.

Modalitatea de încheiere a procesului verbal s-a făcut cu respectarea principiilor nemijlocirii si contradictorialității, cu constatarea personală a faptei de către agent care a indicat toate mijloacele de probă în baza cărora a stabilit existența contravenției.

Petenta nu s-a putut prevala de faptul că în locul unde a fost verificată petenta ________________ nu s-a constatat contravenția, întrucât la un control tematic inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea și comercializarea produselor accizabile la punctul de lucru al ________________ s-a constatat în mod direct și nemijlocit că firma efectua activitatea de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași suprafața de vânzare, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 73, punctul 22 din Ordonanța 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Chiar din bonurile depuse la dosar de organul constatator ( fila 52) rezultă că bonul este emis de ________________ la data de 21.09.2012, data săvârșirii și constatării contravenției, rezultând în mod evident că organul constatator a constatat faptic și în mod direct că ________________, a desfășurat activitate cu amănuntul și mai mult a emis bonuri electronice.

Fapta a fost pe deplin dovedită și în fapt, la data de 21.09.2012, ora 12:15, în localitatea R____, la un control tematic inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea și comercializarea produselor accizabile la punctul de lucru al ________________ s a constatat ca firma efectua activitatea de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași suprafața de vânzare, fapta constituind contravenția prevăzuta de art. 73, punctul 22 din Ordonanța 99/2000, privind comercializarea produselor si serviciilor de piață: 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafața de vânzare.

Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 16,17 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar sancțiunea aplicată s-a încadrat în limitele speciale prev. de art. 73 pct. 22 și art. 74 din Ordonanța 99/2000 rep.

Faptul că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de către contravenientă ci de un martor și a fost încheiat mai târziu nu a reprezentat un motiv de nulitate relativă care să poată fi reținut de instanță ca motiv de anulare a actului constatator; doar în cazul în care petenta ar fi făcut dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat. Astfel, chiar dacă procesul verbal nu a fost semnat și încheiat în prezența contravenientei, nerespectarea art. 19 din O.G. 2/2001 nu putea cauza nulitatea acestuia întrucât intimata a justificat aceasta prin semnătura martorului, iar petenta nu a demonstrat existența vătămării.

Totodată, singurele prevederi ale OG 2/2001 a căror nerespectare ar conduce cu necesitate la anularea procesului verbal sunt cele ale art.17 în care sunt enumerate limitativ cazurile de nulitate absolută ale acestuia, încheierea actului constatator cu nesocotirea acestor dispoziții conducând la prezumarea cauzării unei vătămări. Prin urmare, în cazul nerespectării altor dispoziții decât cele prevăzute de art. 17 al OG 2/2001, regimul juridic aplicabil este cel al nulității relative cu toate implicațiile ce decurg din aceasta referitoare la probarea existenței unei vătămări și a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia. Cum petenta nu a putut face dovada existentei unei vătămări s-a considerat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Totodată, instanța a apreciat că au fost respectate garanțiile referitoare la asigurarea unui proces echitabil prevăzute de art.6 din CEDO, petenta având dreptul de a propune probe și de a face solicitări în fața instanței pe toată durata procesului, intimata dovedind prin materialul probator administrat la dosar vinovăția petentei.

În ceea ce privește vinovăția petentei, din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, a rezultat că acesta a fost de rea credință când a emis bonurile electronice, desfășurând activitate cu amănuntul și astfel săvârșind contravenția prevăzută de lege.

Sub aspectul individualizării, instanța a apreciat că sancțiunea contravențională aplicată a fost proporțională cu gradul de pericol social al contravenției și a satisfăcut scopul legii contravenționale, inclusiv acela al prevenției speciale dar și al prevenției generale.

Față de cele arătate mai sus, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentă.

Împotriva sentinței a formulat recurs petenta ________________ prin care solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:

Instanța de fond analizând conținutul Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/20 nr. xxxxxxx din 16.10.2012 a constatat că nu există vicii sau lipsuri care să conducă la nulitatea actului, apreciind că actul a fost întocmit prin completarea integrală și corect a tuturor rubricilor. Ori, în plângerea contravențională formulată a invocat tocmai nelegalitatea datorată faptului că, procesul verbal de constatare a contravențiilor a fost încheiat la data de 16.10.2012, în lipsa contravenientei sau a reprezentantului său legal, în localitatea Iași, în condițiile în care sediul social al societății este la P_____ N____, iar pretinsa săvârșire a contravenției a avut loc la punctul de lucru din R____. Consideră că nu a existat nici un impediment ca agenții constatatori să fi încheiat procesul verbal la data și locul săvârșirii contravenției, respectiv la data când avut loc controlul tematic, fiind astfel respectate dispozițiile exprese ale O.G. nr. 2/2001, modificată și completată.

De asemenea, susține că instanța de fond a făcut aprecieri asupra vinovăției contravenientei, trăgând concluzia că „a fost de rea credință când a emis bonurile electronice, desfășurând activitate cu amănuntul" și astfel a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționată.

Solicită instanței de recurs să analizeze faptul că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu este semnat de reprezentatul legal al societății, respectiv de administratorul său, fiind încheiat în lipsa acestuia, încălcându-i-se astfel dreptul de a de a formula obiecțiuni așa cum prevede în mod expres dispozițiile art. 16, alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, modificată și completată, sub sancțiunea nulității, aspect înlăturat de către instanța de fond în mod nejustificat și neargumentat, apreciind că acesta este temeinic și legal.

Solicită instanței de recurs, să analizeze faptul că, datorită faptului că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în lipsa reprezentantului contravenientei, s-a consemnat prezența martorului asistent S____ V_____-C______ care este tot un angajat al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, având și el calitatea de agent constatator, ceea ce contravine dispozițiilor art. 19, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, modificată și completată, aspect pe care instanța de fond a omis să-1 cerceteze și asupra căruia să se pronunțe.

Nu în ultimul, rând, solicită instanței să analizeze și faptul că, pe lângă faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în lipsa reprezentatului legal al societății, agentul constatator nu a făcut nici o mențiune privitor la:

-posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii contravenționale;

-termenul de exercitare a căii de atac;

-instanța competentă la care se poate depune plângerea;

iar lipsa tuturor acestor mențiuni obligatorii potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, modificată și completată, atrage nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, aspecte neanalizate de către instanța de fond.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită instanței admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată, casarea sentinței civile nr. 373/13.02.2013 a Judecătoriei R____ și rejudecând plângerea contravențională pe fond să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxxxx/16.10.2012 ca fiind netemeinic și nelegal.

Legal citată intimata Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului formulat de către petentă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond pentru următoarele considerente :

Apreciază că, prin sentința civilă nr. 373 din 13.02.2013, instanța de fond a soluționat plângerea contravențională formulată de petenta ________________ P_____ N____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și, în mod corect a respins capetele de cerere privind anularea procesului verbal de contravenție.

Susținerea recurentei cum că martorul asistent menționat în procesul verbal contestat este angajat al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași este eronată, întrucât acesta nu are calitate de funcționar public, nu este angajat al D.R.A.O.V. Iași, prin urmare nu are nici calitatea de agent constatator.

Situația de fapt așa cum a fost reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în materialitate , corespunde realității, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a făcut dovada depinsă a situației de fapt consemnate.

Fapta săvârșită de petentă a fost corect încadrată și menționată în procesul verbal, agentul constatator a menționat în procesul verbal că fapta constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 73 pct.22 și art.74 din OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Cum în cazul de față recurenta nu a produs nicio probă care să schimbe împrejurările comiterii faptei, consideră că circumstanțele personale relevate instanței nu caracterizează niciuna din cauzele de exonerare de răspundere arătate limitativ în art.11 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, în considerarea prevederilor art.3014¹ Cod procedură civilă, tribunalul îl constată nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, tribunalul constată că prin cererea de recurs, petenta ________________ P_____ N____ a reiterat motivele de nulitate invocate și la instanța de fond vizând încălcarea principiului nemijlocirii constatării faptei contravenționale de către agenții intimatei, încheierea procesului verbal la o dată ulterioară săvârșirii faptei în absența reprezentanților societății contraveniente căreia i-a fost încălcat astfel dreptul de a formula obiecțiuni.

Mai mult, petenta a invocat incompatibilitatea și lipsa de obiectivitate a martorului asistent, pretins a fi angajat al intimatei și lipsa mențiunilor privind posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii contravenționale, termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă la care se poate depune plângerea contravențională.

În ceea ce privește primele două aspecte, tribunalul constată că acestea au fost corect analizate de instanța de fond, care a statuat în urma verificării conținutului procesului verbal _________/20 nr. xxxxxxx emis la data de 16.10.2012, în raport de prevederile art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care sunt prevăzute exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce ope legis la nulitatea absolută a procesului verbal, că, în cauză, nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau omisiuni care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor obligatorii prevăzute de textul amintit.

Referitor la modalitatea de încheiere a procesului verbal, tribunalul constată că acesta s-a făcut cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității, cu constatarea personală a faptei de către agentul intimatei care a indicat toate mijloacele de probă în baza cărora a stabilit existența elementelor obiective și subiective ale contravenției constatate.

Împrejurarea că actul constatator al contravenției s-a încheiat ulterior, respectiv la data de 16.10.2012, moment care se înscrie în termenul legal de prescripție a constatării săvârșirii faptei, nu este de natură a determina nulitatea procesului verbal, cu atât mai mult, cu cât fapta a fost constatată în mod direct de agentul intimatei care a reținut în urma controlului tematic inopinat privind atestarea, achiziția, deținerea, comercializarea produselor accizabile că ____________________. P_____ N____ efectua activitate de comerț cu ridicata și cu amănuntul în aceeași suprafață de vânzare, fapta constituind contravenția prevăzută de art.73 pct.22 din OG nr.99/2000.

Nici întocmirea procesului verbal în absența reprezentanților societății petente nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravențiilor, care deși nu a avut posibilitatea formulării directe de obiecțiuni, necesar a fi consemnate la rubrica înscrisă ad hoc în procesul verbal, a avut garantat liberul acces la instanță și dreptul de a contesta actul prin exercitarea însăși a căii de atac a plângerii deduse judecății în termenul legal, de altfel.

Mutatits mutandis, semnarea procesului verbal de un martor a cărui obiectivitate a fost pusă la îndoială de petentă care a pretins că acesta ar fi la rândul său angajat al intimatei, nu constituie per se un motiv de nulitate relativă, în absența invocării și dovedirii de către petentă a unei vătămări ale cărei consecințe păgubitoare nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului constatator al contravenției.

Prin urmare, tribunalul reține că în mod legal și temeinic, instanța de fond a statuat că, în cazul nerespectării altor dispoziții decât cele prevăzute de art.17 al OG nr.2/2001 în care sunt consemnate limitativ cazurile de nulitate absolută ale procesului verbal de constatare a contravențiilor, regimul juridic aplicabil este cel al nulității relative cu toate implicațiile ce decurg din acesta referitoare la probarea existenței unei vătămări și a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cum petenta nu a făcut dovada existenței unei atare vătămări, instanța de fond a considerat, în mod legal, că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale edictate imperativ pentru încheierea lui valabilă.

În ceea ce privește susținerile vizând lipsa mențiunilor vizând: posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a ½ din cuantumul stabilit al amenzii contravenționale , ca și modalitate de executare de bună voie a sancțiunii pecuniare aplicate, termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă la care se poate depune plângerea contravențională, invocate pentru prima dată în recurs, ca și motive potențiale de nulitate ale procesului verbal de contravenție, tribunalul amintește societății comerciale recurente că toate acestea se regăsesc înserate pe pagina a II-a verso a actului constatator, putând fi observate cu ușurință la o simplă lecturare a actului.

În orice caz, tribunalul reține că plângerea contravențională a fost exercitată de petentă în termenul legal, fiind depusă la instanța competentă material și teritorial conform legii, care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel încât aspectele invocate pretins a constitui omisiuni potențial vătămătoare au fost înlăturate prin însuși comportamentul procesual al societății petente.

Și modalitatea de executare în termen de 48 ore a sancțiunii, prin plata voluntară de către petentă a unui cuantum redus la ½ din minimul stabilit de lege, respectiv a sumei de 2000 lei, rezultată cert din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Pentru toate aceste considerente, relevate exhaustiv, tribunalul în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta ________________ P_____ N____ împotriva sentinței civile nr.373 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta ________________, cu sediul în municipiu P_____ N____ _____________________ județul N____, reprezentată legal prin S_________ C.M____, administrator, împotriva sentinței civile nr.373 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI - DIRECȚIA R________ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, cu sediul în municipiul Iași ______________________. 10 C , județul Iași, având ca obiect – anulare proces verbal contravenție – plângere OG nr.99/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

N______ T_________ M____ S_____ A__________

M____ I_______ E____ A______

Red.SA/15.01.2014;

tethnored.EA/17.01.2014; ex.2;

fond. L.B_________