Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 752

Ședința publică din data de 20 mai 2015

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională declarat de petentul T______ M______ C_________, domiciliat în mun. Suceava, _________________. 163 S, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2346 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _____________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde consilier juridic M_____ R____ D______ pentru l intimat, lipsă fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, depune la dosar delegație de reprezentare.

Întrebat fiind, reprezentantul intimatului arată că nu mai are de solicitat alte probe.

Instanța, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse de acestea la dosar.

Nefiind alte probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cererii de apel.

Consilier juridic M_____ R____ D______ pentru intimat, arată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală. Solicită respingerea apelului.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX din 29.11.2013 petentul T______ M______ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, anularea procesului verbal de constatare a contravenției de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013 întrucât consideră că nu se face vinovat de contravenția reținută și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

În motivare, petentul a arătat că la data de 15.11.2013 a fost oprit de agentul constatator al intimatei, care i-a întocmit procesul verbal atacat, sancționându-l cu o amendă de 320 lei și i-a aplicat pedeapsa complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Petentul i-a adus la cunoștință cu această ocazie că nu a săvârșit nicio abatere de la regulile de circulație, cele consemnate în procesul verbal nefiind reale.

S-a mai precizat de către petent faptul că în momentul în care agentul constatator pretinde că ar încălca regulile de circulație, el a evitat de fapt un câine ce se afla pe carosabil, sensul opus fiind total liber. Mașina în care se afla agentul constatator circula cu mult în spate, circa 400 m, pe drum drept și în coloană compactă de mașini. El era în vale, neputând fi observată fizic manevra petentului din mașina poliției, ci doar intuită ca fiind contravenție.

De asemenea, până ce mașina poliției l-a semnalizat să oprească a mai parcurs circa 800 m, fapt ce întărește distanța de la care a fost observată pretinsa contravenție.

Petentul a mai precizat faptul că nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment întrucât este la prima abatere și pe de altă parte suspendarea dreptului de a conduce și amenda sunt disproporționate față de fapta pe care a săvârșit-o.

Intimata I____________ de Poliție Județean Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției.

În motivare, intimata a arătat că susținerile petentului nu sunt întemeiate întrucât la data de în ziua de 15.11.2013, în jurul orelor 1500, în timpul executării serviciului de patrulare, supraveghere și controlul traficului rutier, a fost depistat conducătorul auto T______ M______ - C_________, la volanul autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN2, la km 447, din direcția Suceava către Dărmănești, efectuând manevra de depășire a autoutilitarei marca M__ cu nr. XXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", încălcând marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers.

Intimata a menționat că petentul T______ M______ C_________ a refuzat să consemneze eventuale mențiuni la rubric alte mențiuni și să semneze procesul verbal constestat. Intimata a menționat că din acestă cauză a fost identificat martorul asistent T_______ V_____ care a consemnat faptul că petentul a refuzat să semneze procesul verbal.

Intimata mai arată că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de art. 16 alin. 6 din O.G. nr.2/2001, iar sancțiunea a fost aplicată conform prevederilor legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 2346 din data de 30 mai 2014 Judecătoria Suceava, a respins plângerea contravențională și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul T______ M______ C_________ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile, constatându-se că în data de 15.11.2013, ora 15⁰⁰, pe DN 2 km 447, a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Suceava către Dărmănești și la km 447 a efectuat depășirea autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în zona de acțiunea a indicatorului depășire interzisă prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care despărțea sensul de circulație. Conducătorul auto se afla singur în autoturism. S-a consemnat în procesul verbal că fapta săvârșită de petent este prevăzută de dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013 nu a fost semnat de către petent, dar a fost semnat de martorul T_______ V_____.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată susținerea petentului în sensul că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni conform normelor legale.

În condițiile în care la întocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunoștință contravenientului dreptul său de a formula obiecțiuni, sau nu se consemnează eventualele obiecțiuni formulate de petent, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă a actului constatator. Astfel, doar în măsura în care petentul dovedește că i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât anulând procesul-verbal, acesta va fi anulat de către instanța de judecată. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât prin Decizia 22/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, faptul că sancțiunea nulității prevăzute la art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001 nu poate fi interpretată decât în sensul că este o nulitate relativă.

Instanța de fond a reținut că lipsa posibilității de face obiecțiuni ar fi determinat nulitatea procesului verbal numai daca petentul ar fi făcut dovada ca i s-ar fi cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări.

Mai mult, legea ii recunoaște petentului dreptul la acces la instanța, drept pe care l-a și exercitat, și a avut posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica anularea procesului.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că petentul nu poate invoca o vătămare a drepturilor sale cât timp a avut posibilitatea să se adreseze instanței de judecată care analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal atacat. În subsidiar, instanța de fond a reținut că petentul nu a probat în niciun mod faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

Instanța de fond a constatat că petentul T______ M______ C_________ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013 reținându-se că în data de 15.11.2013, ora 15⁰⁰, pe DN 2 km 447, petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Suceava către Dărmănești și la km 447 a efectuat depășirea autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în zona de acțiunea a indicatorului depășire interzisă prin încălcarea marcajului longitudinal continu care despărțea sensul de circulație.

În acealași timp , s-a reținut că proba celor constatate în procesul verbal este făcută prin constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.

Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate susținerile petentului că agentul constatator a fost în imposibilitatea de a observa situația, dat fiind că se afla la o distanță apreciabilă față de locul săvârșirii contravenției și că atunci când agentul pretinde că petentul a încălcat regulile de circulație petentul a evitat de fapt un câine sensul opus fiind liber, dat fiind că nu au fost probate în nici un fel.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, petentul T______ M______ C_________ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, a reieșit că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 320 lei cu avertisment, având în vedere gravitatea faptei săvârșite de petent de a efectua manevra de depășire a unui autoturism în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, instanța de fond a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Instanța de fond a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile se impune având în vedere gravitatea faptei săvârșite de petent, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea petentului care nu conștientizează fapta pe care a săvârșit-o, iar prin susținerile sale din plângere a încearcat să inducă în eroare instanța și să prezinte o situație de fapt diferită de cea reală.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul T______ M______ C_________ .

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea plângerii contravenționale și, în principal, anularea sancțiunii principale a amenzii, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond nu a dar o eficacitate sporită celor statuate în decizia pronunțată de CEDO în cauza A_____.

Astfel, a fost înlăturată apărarea sa referitoare la săvârșirea faptei contravenționale , în contextul cazului fortuit, aspect de natură să înlăture răspunderea contravențională.

Precizează că a indicat motivele pentru care a efectuat manevra depășirii în acel loc, motive necontestate de intimată, situație în care instanța era ținută să rețină această apărare ca nedovedită, în virtutea principiului disponibilității.

În al doilea rând, instanța de fond nu a reținut principiul proporționalității măsurilor contravenționale cu gravitatea faptei săvârșite. Astfel, a efectuat manevra de depășire într-o zonă cu vizibilitate, din cauza apariției bruște a obstacolului neașteptat, a recunoscut fapta contravențională și a indicat împrejurările săvârșirii acesteia.

Așadar, raportat la împrejurările săvârșirii faptei , la persoana contravenientului care nu a mai săvârșit vreo faptă contravențională, măsura aplicării unei amenzi este vădit disproporțională în raport de pericolul social concret al faptei, aspecte care au fost înlăturate de instanța de fond în mod nejustificat.

Consideră că în cauză nu sunt date elementele atragerii răspunderii contravenționale, motiv pentru care solicită, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar în rejudecare, în principal, anularea procesului verbal și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava a depus la dosar întâmpinare (fila 16).

A arătat că față de motivele invocate de petent, care au fost susținute și la instanța de fond care le-a analizat și față de care s-a pronunțat, atât sub aspectul legalității și temeinicei procesului verbal cât și cu privire la reindividualizarea sancțiunilor aplicate.

Sentința este legală și temeinică, fiind dată în baza probatoriului administrat, inclusiv practica CEDO, având elemente suficiente de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal și vinovăției petentului.

Instanța de fond este cea care dă valoare probelor, stabilind care sunt utile, pertinente și concludente în cauză, confirmând cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității.

Scopul legii este de a proteja participanții la trafic și instanța a avut în vedere faptul că fenomenul de nerespectare a normelor rutiere duce la evenimente rutiere grave. O altfel de soluție, ar face să încurajeze încălcarea normelor legale și să descurajeze aplicarea prevederilor legale de către organele de drept.

Pe cale de consecință, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx din data de 15.11.2013 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul T______ M______ C_________ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile, constatându-se că în data de 15.11.2013, ora 15⁰⁰, pe DN 2 km 447, a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Suceava către Dărmănești și la km 447 a efectuat depășirea autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în zona de acțiunea a indicatorului depășire interzisă prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care despărțea sensul de circulație. S-a consemnat în procesul verbal că fapta săvârșită de petent este prevăzută de dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Apelantul a invocat ca și motiv de nulitate neacordarea posibilității de a se formula obiecțiuni .

Tribunalul reține însă că dreptul la apărare, reflectat inclusiv prin posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului-verbal, este deplin asigurat prin dreptul acestuia de a se adresa instanței de judecată cu plângere împotriva actului constatator și de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia actului.

Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), Tribunalul consideră că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție susținută de înscrisurile de la dosarul cauzei.

Se reține de altfel faptul că apelantul nici nu a susținut că nu a depășit linia continuă ce separa sensurile de deplasare ci doar a invocat faptul că a efectuat această manevră pentru a evita un cîine de pe carosabil, situație pe care însă nu a probat-o, probele administrate de instanță nesusținând cele invocate de apelant.

Față de cele de mai sus se reține că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit.

Analizând sancțiunile stabilite, Tribunalul apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, cât privește fapta constând în nerespectarea dispozițiilor privind depășirea în zona cu marcaj axial continuu, respectiv in zona indicatorului Depășire interzisă, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum minim de 320 lei, individualizând în mod corect sancțiunea, petentul având și posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din acest minim, respectiv 160 lei.

În baza art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind depășirea pe drumurile publice, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

Tribunalul reține că individualizarea sancțiunii contravenționale, principală și complementară, s-a efectuat de către agentul constatator corect și legal, în concordanță cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, iar măsura aplicării sancțiunii complementare de reținere a permisului de conducere poate fi luată de agentul constatator în funcție de gravitatea faptei comise, conform art.5 alin.6 din OG 2/2001. Ori în cauza de față, având în vedere că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, se reține că acesta a avut posibilitatea de a aprecia și gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției, astfel că în lipsa unor probe contrare care să dovedească o disproporționalitate între fapta comisă și pericolul creat prin săvârșirea acesteia, instanța nu poate dispune înlăturarea acestei măsuri.

Mai mult, având în vedere având în vedere faptul că petentul s-a angajat în depășirea unui autovehicul ce rula în fața sa în zona de acțiune a indicatorului rutier Depășirea Interzisă, având în vedere și atitudinea petentului care în nici un moment, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație, pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic și pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, dacă nu se gândește la consecințele grave și deosebit de grave pe care o astfel de faptă contravențională le poate produce față de propria persoană, Tribunalul va menține sancțiunile aplicate de agentul constatator ca fiind legale și proporționale cu pericolul concret al faptelor petentului.

D____ urmare, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței apelate, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul în materie contravențională declarat de petentul T______ M______ C_________, domiciliat în mun. Suceava, _________________. 163 S, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2346 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _____________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică , azi 20 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.C.A.

Jud. fond. T____ R.

Tehnored.C.M.

4 ex./08.06.2015