R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1124/2013

Ședința publică din data de: 27 februarie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A___ L____ S______ – judecător

Grefier: A______ G__-P__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B_____ A___ E___ și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 19 octombrie 2012, petentul B_____ A___ E___, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat O_____ F________ în municipiul D___, ________________________________________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 octombrie 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 13 octombrie 2012 conducea autoturismul marca Mercedes Vito înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX din direcția B___ spre D___, iar anterior trecerii peste râul M____, datorită lucrărilor de construcție a autostrăzii, s-a modificat traseul drumului inițial, în sensul că acesta a fost deviat pe un drum lăturalnic ce nu era prevăzut cu indicatoare de circulație și marcaje rutiere. A mai arătat că a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism ce circula în fața celui condus de el, însă a efectuat această manevră întrucât autoturismul respectiv intenționa să întoarcă deplasându-se pe partea dreaptă a drumului și având în funcțiune luminile de avarie.

A mai precizat că în timpul și în locul de drum în care a efectuat manevra de depășire, această manevră a fost efectuată și de celelalte autovehicule ce circulau în urma sa. Totodată a susținut că la circa 500 m după locul în care a efectuat manevra drumul era marcat cu marcaj longitudinal continuu întrucât începea podul peste râul M____, iar după ce a traversat podul, a fost oprit de echipajul de poliție care l-a încunoștințat că urma să fie sancționat pentru efectuarea manevrei de depășire neregulamentară.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimatul a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO în cauza C. N____ împotriva României din 18 noiembrie 2008 (cererea xxxxx/03) raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea acesteia în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator și procesul-verbal contestat, în original.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 octombrie 2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 118 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 13 octombrie 2012, în jurul orelor 13,00 pe DN 76 – Podul peste M____, a condus autoturismul Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Șoimuș spre D___ depășind pe marcajul longitudinal continuu simplu autoturismul VW Golf cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care circula în față pe aceeași direcție de mers și pentru faptul că nu a avut asupra sa actul de identitate.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi comis faptele reținute în sarcina lui, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei de a efectua o manevră de depășire neregulamentară reținută în sarcina petentului, a fost constatată proprius sensibus de către agentul constatator și necontestată de petent la data întocmirii actului sancționator, dovadă fiind faptul că la rubrica „Mențiuni” petentul și-a justificat conduita rutieră prin faptul că „s-ar fi grăbit”. Ori, în aceste condiții, raportat la poziția de acceptare a petentului manifestată în momentul încheierii procesului-verbal și atâta timp cât acesta nu a susținut că ar fi fost constrâns să semneze procesul-verbal în care se menționa recunoașterea explicită a faptei imputate, invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent. Însă, în speță, petentul nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține plângerea și nici nu a înțeles să solicite instanței administrarea vreunor probe care să susțină contrariul.

Potrivit art. 77 alin. 2 din HG 1391/2006 – „(2) Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia”, iar potrivit art. 120 lit. i din același act normativ – „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”. Din interpretarea teleologică a acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a înțeles să incrimineze efectuarea unei manevre de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal simplu sau dublu continuu.

Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută – sancțiune apreciată de instanță ca fiind legală, întemeiată și proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.

În ce privește fapta de a nu avea asupra sa actul de identitate, în prealabil, instanța reține că prin plângerea formulată, petentul nu a contestat nici existența faptei și nici sancțiunea ce i-a fost aplicată..

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG 195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără respectarea regulilor de conduită în traficul rutier și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, precum și împrejurarea că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, situație în care pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul B_____ A___ E___, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat O_____ F________ în municipiul D___, Aleea Magnoliei, ____________, _________________________ în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 octombrie 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.

Președinte,Grefier,

A___ L____ S______ A______ G__ P__

A.L.S./A.G.P.

4 ex./ 14 martie 2013