Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr.226/A

Ședința publică de la 03 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul PĂLUȘAN V_____-R______, , împotriva sentinței civile nr.7468/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ T____ având ca obiect anulare proces verbal.

La apelul nominal făcut în ședința publică – se prezintă apelantul asistat de avocat C_______ C_____, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se depune la dosar delegația avocațială și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.

Apelantul prin apărător solicită , admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea plângerii contravenționale cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7468/19.05.2015 Judecătoria Timișoara a respins plângerea contravențională formulată de petentul PĂLUȘAN V_____-R______, cu motivarea că , prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/24.09.2014, petentul a fost sancționat pe motivul că a trecut peste trecerea la nivel cu calea ferată deși semnalele sonore și luminoase erau în funcțiune.

Textul de lege incident în cauză fiind următorul:

ART. 60 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

(1) Participanții la trafic trebuie să dea dovadă de prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz.

(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune.

Contravenția este fapta tipică, și antijuridică, prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție. Pentru a putea atrage aplicare în mod valabil a unei sancțiuni contravenționale, fapta trebuie să îndeplinească în mod cumulativ cele patru trăsături enunțate mai sus.

Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției, în timp ce antijuridicitatea reliefează atingerea adusă ordinii juridice ocrotite prin norma de lege.

Întrucât petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei consemnate, rezultă că în fapt , conduita sa întrunește primele trei componente constitutive ale laturii obiective a contravenției consemnat în procesul verbal contestat.

Cât privește latura subiectivă, și anume comiterea faptei cu vinovăție, instanța evaluând în ce măsură contravenientul a acționat în mod liber și a perceput consecințele faptelor sale, a reținut că acțiunea sa este culpabilă, prin prisma faptului că a avut o conduită neconformă cu legea, constând în trecerea la nivel cu calea ferată, când semnalele luminoase și sonore erau în funcțiune – contrar obligației legale care îi incumbă de a staționa într-o atare circumstanță. Așadar, în cauză s-a conturat și cel de-al patrulea element constitutiv, și anume vinovăția.

Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică ce să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de legalitate și realitate a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind răsturnată, petentul neproducând probe în acest sens. Simpla combatere a stării de fapt, nesusținută prin probe nu este denatură să înlăture constatările agentului aflat în exercițiul funcțiunii.

Starea de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este susținută nu doar prin raportul agentului constatator, ci și prin recunoașterea indirectă a faptei, atunci când în cuprinsul obiecțiunilor petentul nu a contestat fapta, ci a afirmat că nu este de acord cu măsura dispusă.

Depoziția martorei B____ L____, audiată la acest termen de judecată, nu anihilează constatările efectuate de către agentul de poliție, întrucât aceasta se afla la o distanță considerabilă de locul faptei (80 m), și în plus era preocupată de alte activități (dusul copiilor la școală), fiind improbabil ca aceasta să manifeste o atenție mai sporită la trafic decât însuși agentul constatator, care avea acest obiectiv ca însărcinare de serviciu.

Instanța a constatat că procesul verbal conține toate elementele prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent nu este o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, în contextul în care petentul însuși a semnat actul sanțcionator.

Petentul nu contestă faptul că s-a aflat la data, locul și ora menționate mai sus pe porțiunea de drum indicată, ci doar că nu a trecut calea ferată în timp ce semnalele luminoase erau în funcțiune.

În concluzie, în sarcina petentului se poate reține comiterea faptei imputate prin procesul verbal de contravenție contestat.

Potrivit legislației interne aplicabile , procedurii contravenționale i se aplică, dincolo de unele reguli speciale, regulile generale ale procedurii civile – aceasta nu însemnă că procedura contravențională română nu este însoțită de garanțiile unei proceduri echitabile, chiar din contră, C.E.D.O. impune cu privire la o bună parte a contravențiilor, respectarea garanțiilor din materie penală (a se vedea cauza A_____ vs. România). Pe această linie de gândire, se poate conchide faptul că un contravenient nu este ținut să își dovedească nevinovăția nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere – procesul verbal de constatare a contravenției fiind în sine o probă a vinovăției persoanei contraveniente.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Relativ la cuantumul sancțiunii aplicate, instanța îl consideră adecvat. Aceasta deoarece are în vedere gradul de pericol social al faptelor, care deși sunt unele de pericol abstract, iar în speță urmarea gravă nu s-a produs (ceea ce nici nu este necesar, urmarea socialmente periculoasă trebuind să se producă efectiv doar în cazul faptelor de pericol social concret ), atrag totuși aplicarea sancțiunii contravenționale, legiuitorul având la bază în intenția sa dorința de a acționa în mod proactiv, în vederea înlăturării producerii unor eventuale consecințe mai grave. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel petentul apelant PĂLUȘAN V_____-R______ solicitând, admiterea apelului , cu motivarea că , instanța a apreciat faptul ca starea de fapt reținuta in procesul verbal este cea conforma, întrucât ar fi recunoscut indirect fapta, prin faptul ca la rubrica mențiuni a menționat doar faptul ca nu este de acord cu măsura dispusa si nu ca si contestă fapta.

Apreciază faptul ca mențiunea sa viza si acest aspect si ca din momentul in care a inteles sa il conteste, atat la rubrica mențiuni, precum si prin introducerea plângerii, intenția sa este vădita si anume de a demonstra netemeinica procesului verbal.

Consideră ca soluția de respingere a procesului verbal nu se poate întemeia pe un astfel de raționament, lapidar si lipsit de sens.

Mai mult decât atat, nici depoziția martorei nu a condus la aprecierea netemeiniciei procesului verbal, intrucat, in viziunea instanței, martora era preocupata cu alte activități, citez: "dusul copiilor la scoală", motiv pentru care nu era atenta la cele petrecute in fata ei, si in plus nici nu era langa bariera, pentru ca instanța sa fie sigura de faptul ca cele declarate corespund adevărului.

Apelantul apreciază faptul ca instanța de fond nu a analizat obiectiv motivele inserate in plângere, precum si depoziția martorei, care ,a indicat de ce se afla la acel moment langa calea ferata, si unde, indicând, cu aproximație si distanta fata de aceasta, ci s-a folosit de motive străine de obiectul prezentului dosar pentru a respinge, in mod vădit injust, plângerea subsemnatului.

Prin întâmpinare intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____ a solicitat respingerea apelului cu motivarea că, motivele învederate de apelant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii. Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În eea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță. legațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificarea sentinței civile pronunțate. udecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod corect judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001 și că starea de fapt cuprinsă în conținutul acestuia este corespunzătoare realității.

Astfel prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/24.09.2014, petentul a fost sancționat pe motivul că a trecut peste trecerea la nivel cu calea ferată deși semnalele sonore și luminoase erau în funcțiune.

Potrivit ART. 60 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

(1) Participanții la trafic trebuie să dea dovadă de prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz.

(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune.

Tribunalul reține că procesul-verbal de contravenție intocmit de un agent al statului ex propriis sensibus, beneficiază de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, cu condiția de a fi avută în vedere în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare.

Astfel procesul verbal se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate ,veridicitate și executare din oficiu cu atât mai mult cu cât în speță acesta l conține constatarile personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu a ridicat dubii serioase de lipsa de obiectivitate.

In aceste împrejurări, Tribunalul apreciază ca aceste aspecte sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple si rezonabile ca situația de fapt din cuprinsul procesului – verbal corespunde adevărului.

Simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cat el nu aduce probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născuta.

Starea de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este susținută nu doar prin raportul agentului constatator, ci și prin recunoașterea indirectă a faptei, atunci când în cuprinsul obiecțiunilor petentul nu a contestat fapta, ci a afirmat că nu este de acord cu măsura dispusă.

Depoziția martorei B____ L____, audiată la acest termen de judecată, nu anihilează constatările efectuate de către agentul de poliție, întrucât aceasta se afla la o distanță considerabilă de locul faptei (80 m), și în plus era preocupată de alte activități (dusul copiilor la școală), fiind improbabil ca aceasta să manifeste o atenție mai sporită la trafic decât însuși agentul constatator, care avea acest obiectiv ca însărcinare de serviciu.

Astfel petentului i-a fost asigurată posibilitatea de administra probe, în consecință toate garanțiile procesuale oferite de art. 6 din Convenție, au fost respectate.

Procedura de judecată a respectat _______________________ oferite de art. 6 CEDO, Judecătoria a analizat motivele de anulare invocate de reclamantă și a considerat că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, nu este suficient pentru a pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, în acest sens prezumția de veridicitate operând până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.

Din Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor „acuzații penale” cu grad de severitate diferit, rezultă că este necesară o distincție intre „infracțiunile” prevăzute de dreptul penal si restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, situație în care „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură „faptelor penale”, altele decât infracțiunile.

Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.

Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

In consecința, Tribunalul apreciază ca petentul nu a reușit sa înlăture starea de fapt din cuprinsul procesului – verbal si nici prezumția rezonabila ca aceasta stare de fapt corespunde adevărului.

Tribunalul mai apreciază că în speță nu se impune reducerea amenzii sau înlocuirea acesteia cu avertismentul având în vedere frecvența cu care sunt săvârșite astfel de contravenții , și că doar o sancțiune pecuniară poate contribuii la realizarea funcției preventive a acesteia.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondat apelul formulat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul PĂLUȘAN V_____-R______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Timișoara, __________________. N________ nr. 10, jud. T____, împotriva sentinței civile nr.7468/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2016.

Președinte, M_____ T____		Judecător, A______ S______
	Grefier, S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/09.02.2016

____________.02.2016

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecătoria Timișoara

Judecător : J_______ M_______