R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr. 5000/2013

Ședința publică din 12.12.2013

Instanța constituită din :

Președinte : Ș_____ D____ M______ - judecător

Grefier: R___ S_____

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de petentul A___ S________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI HUNEDOARA, având ca obiect plangere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, dupa care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin cererea formulată și înregistrată la Judecătoria D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 5.04.2013, petentul A___ S________ a formulat în contradictoriu cu intimata I____________ De Poliție Al Județului Hunedoara, plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/17.03.2013, solicitând anularea procesului verbal, înlăturarea sancțiunii complementare a celor 10 puncte aplicate și înlăturarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că la data de 17.03.2013, ora 10.00 intimatul a întocmit procesul verbal atacat, prin care i s-a imputat faptul că a depășit în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul cu linie continuă., însă contestă această stare de fapt, iar potrivit practicii CEDO, sarcina probei trebuie să revină agentului constatator.

Plângerea petentului a fost motivată în drept pe dispozițiile art.1169 Cod civil, OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002.

În probațiune, petentul a anexat plângerii copii ale procesului-verbal de contravenție și a procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contestat.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile Codului procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: copia procesului verbal de contravenție, raportul agentului constatator și dovada comunicării procesului verbal contestat.

Intimata și petentul au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ (text în vigoare la momentul formulării plângerii).

Analizând plângerea de față, astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/17.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 750,00 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120/1/H,I din HG nr.1391/2006 și art.147/1 din HG nr.1391/2006 și sancționate corelativ de art. 100/3/e și art.101/1/18 din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 17.03.2013, în jurul orelor 10,00, a condus autoturismul marca WV cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN7 Zam, din direcția A___ spre D___, a efectuat o manevră de depășire a unui autotractor Scania, cu nr. XXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, totodată încălcând marcajul cu linie continua situat în acea zonă, totodată conducătorul auto nu avea asupra sa permisul de conducere.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. S-a reținut că nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată deci, la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile sale invocate în plângere, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația sa în sensul că nu a comis fapta reținută în sarcina sa.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului rezultă din cuprinsul procesului verbal, faptele fiind constate prin propriile simțuri de către agentul constatator și recunoscute de către petent, care la rubrica „alte mențiuni” a arătat că „nu am putut observa trecerea de pietoni datorită TIR-ului, iar permisul de conducere este pierdut”. Mențiunile din cuprinsul procesului verbal se coroborează cu raportul agentului constatator, rezultând comiterea faptei reținute în sarcina contestatorului din procesul verbal.

În speță, instanța apreciază că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară, deși sarcina probei revenea petentului conform art.249 Cod prc. Civ..

Se mai reține că petentul, cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa, nu a adus nici un fel de critici referitor la cele consemnate de către agentul constatator.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele care au fost reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Faptul că petentul minimalizează pericolul social al faptelor, conving instanța de atitudinea petentului față de normele rutiere și de modul în care acestea trebuie respectate.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității și pe cele ale art.21 din OG nr.2/2001, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, nefiind incident vreun caz de atenuare a răspunderii, raportat la modul în care fapta a fost comisă, respectiv efectuarea unei depășiri interzise în zona unei treceri de pietoni.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul A___ S________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în loc. Sanpetru, _______________________, __________, _________________, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, ____________________.130, jud. Hunedoara, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/17.03.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013.

Președinte, Grefier,

Ș_____ D____-M______ R___ S_____

Red. ȘDM/RS

4ex/ 14.01.2014