Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 184/2015

Ședința publică de la 17 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ B____

Judecător A____ B____

Grefier A____ C_______ N__

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent A_____ D_____ I___ împotriva sentinței nr.3683/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că deși apelantul petent avea cunoștință că are obligația de a achita diferența de taxă de timbru în cuantum de 10 lei, dovada urmând a o depune la dosar , nu s-a conformat acestei dispoziții, după care;

Instanța, din oficiu invocă excepția insuficientei timbrării a apelului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 3683/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A_____ D_____ I___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 18.07.2014 încheiat de I____________ Județean de Poliție M________, petentul A_____ D_____-I___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct.73 din HG 69/2012.

În fapt s-a reținut că la data de 18.07.2014, ora 16,27, petentul, în timp ce efectua activități de transport rutier de persoane pe traseul Timișoara Râmnicu V_____ cu autobuzul marca BOVA cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX, sub licența Dacos SRL a oprit la intersecția B.dul T V___________ cu ______________________ a coborî un pasager, deși în graficul de circulație nu avea stabilit acest punct de oprire pentru urcare sau coborâre

În ceea ce privește legalitatea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr.2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, potrivit art. 249 din C.p.c.” cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.

Cauza a fost judecată în condiții de contradictorialitate, petentul având asigurată posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii și de a solicita administrarea probelor pe care le-a apreciat pertinente.

Toate probele de la dosar, atât cele în acuzare, cât cele în apărare, au fost administrate în ședință publică.

În situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N____ c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.

În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

Din modul de redactare al cererii introductive, rezultă că petentul recunoaște săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, iar împrejurarea concretă ce a condus la săvârșirea ei, constând în rugăminți insistente din partea unei persoane aflată în situație deosebită nu a fost dovedită, astfel că nu se poate aprecia fapta ca având un pericol social diminuat ce ar îngădui înlocuirea amenzii cu avertisment.

Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul A_____ D_____ I___ criticând-o pentru netemeinicie solicitând admiterea apelului și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare a arătat că la data de 18.07.2014, orele 16:27 prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx, petentul a fost sancționat contravențional în baza HG 6 9/2012 art.4 și ar t.7 alin.2 lit.b HG 69/2012 întrucât a condus autovehiculul marca

B___ XXXXXXXXXX efectuând transport de persoane sub licența DACOS SRL pe traseul Timișoara – Rm. V_____ și a oprit la intersecția B-dului T. V___________ și __________________________ a coborî un pasager.

În realitate, conducea autovehiculul, cu marca mai sus menționată, iar în aproprierea de intersecția T. V___________ cu M. E_______, un pasager care urma să coboare la următoarea stație, dar că l-a implorat să-l lase să coboare mai devreme având o problemă personală urgentă care nu suferea amânare.

A mai arătat că i-a explicat pasagerului că nu are voie să oprească între stații dar pentru că ar fi imposibil să nu îi dea voie să coboare, a oprit câteva secunde pentru a se da pasagerul jos, timp în care l-a văzut poliția și conform procesului verbal de contravenție i-a aplicat o sancțiune sub formă de amendă în sumă de 4000 lei.

Având în vedere faptul că nu a durat mai mult de 1 minut pentru a coborî, fără a-l aștepta să urce pentru că era din acel oraș, consideră că nu a încălcat nici o regulă de circulație, iar sancțiunea este mult prea împovărătoare, fiind la o singură abatere.

A precizat că intimatul IPJ nu a făcut dovada că este vinovat, nefiind în măsură să i se dovedească nevinovăția, ci acela care îl acuză că a săvârșit o infracțiune, în speță, nerespectarea regulilor de circulație, iar intimatul nu a depus nici o probă din care să rezulte că a depășit limita de 5 minute, pe care trebuia să o respecte având în vedere că este înregistrat cu diagrama tahograf, staționările , opririle și timpul de conducere și că acesta nu acesta nu a făcut dovada,recunoscând că a oprit un minut, poate chiar mai puțin cât pasagerul să poată coborî.

A mai precizat că intimatul nu a depus o probă din care să rezulte că a depășit acest timp, și că IPJ M________ a profitat de acest lucru mai ales că aceștia se aflau în acel loc în care a oprit.

De asemenea, a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere și o altă sancțiune care este înaintea sancțiunii amenzii, mai ale că nu a existat un pericol, nu s-au produs vătămări corporale, astfel că intimatul IPJ putea să-i aplice o altă sancțiune și anume avertismentul așa cum prevede art. 5 din OG 2/2001.

Intimatul IPJ M________ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare a arătat că la data de 18.07.2014, ora 16:27, apelantul petent, în timp ce efectua activități de transport rutier persoane pe traseul Timișoara- Râmnicu V_____, cu autobuz marca „BOVA” cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX sub licența DACOS S.R.L. a oprit la intersecția dintre ___________________________ _________________________ municipiul Drobeta T____ S______, județul M________, pentru a coborî un pasager, deși graficul de circulație nu avea stabilit acest punct de oprire pentru urcare/coborâre pasageri.

Astfel, apelantul – petent a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 4 pct. 73 și art. 7 alin 2 din HG nr. 69/2012 pentru „ nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație”, iar agentul constatator i-a aplicat reclamantului sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei.

A mai susținut că referitor la motivul invocat de apelantul-petent, respectiv faptul că a fost implorat de un pasager să coboare în locul respectiv, fapt pentru care a încălcat prevederile HG nr. 69/2012 consideră că potrivit dispozițiilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completărilor ulterioare, acesta nu constituie nici motiv de anulare a procesului verbal și nici motiv de înlăturare a răspunderii contravenționale.

În concluzie, a considerat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ș completările ulterioare sunt motive de anulare a acestuia, aspect constatat și de instanța de fond, iar prin probele administrate în cauză, rezultă că apelantul petent nu răsturnat situația de fapt reținută prin procesul verbal contestat.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din C. proc.civ.

În conformitate cu prevederile art. 411 din C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând apelul în raport de excepția insuficientei timbrării, conform disp.art.248 C.pr.civ., se constată următoarele:

La depunerea cererii de apel apelantul – petent a achitat taxa judiciară de timbru de 10 lei, și, cu toate că a fost citat cu mențiunea să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 10 lei, nu a achitat această diferență de taxă până la primul termen de judecată în apel.

Art. 32 din OUG nr.80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Conform art.19 din același act normativ în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.

Art. 33 din OUG nr.80/2013 statuează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru și termenul în care trebuie făcută această dovadă. Potrivit art.470 alin.2 și 3 C.pr.civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

Neîndeplinirea obligației de plată până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel se sancționează cu anularea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 480 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.470 alin.3 C.pr.civ.

Având în vedere că apelantul– petent, deși a fost citat cu mențiunea să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 10 lei, nu a achitat această diferență de taxă până la primul termen de judecată în apel, va fi admisă excepția insuficientei timbrării apelului, iar apelul va fi anulat ca insuficient timbrat urmare aplicării dispozițiilor legale anterior menționate, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte susțineri ale apelantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează apelul formulat de apelantul petent A_____ D_____ I___ CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Râmnicu V_____, ________________________. 3 7, ____________, __________________ împotriva sentinței nr.3683/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN M________ cu sediul în Drobeta T____ S______, _________________. 75, județul M________ ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015, la sediul Tribunalului M________

Președinte, M_____ B____		Judecător, A____ B____
	Grefier, A____ C_______ N__

Red. A.B./tehnored.A.C.N.

24 martie 2015

4 ex./4 pag.

cod operator 2626

judecător fond D.G____