Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 25 Februarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – Mițică A________

Judecător – G_______ F____

Grefier – I_____-P________ V______

DECIZIA NR. 272 CA

Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de litigii cu profesioniștii privind pe apelant T______ R_____-C______ și pe intimat I.P.J.IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2015 și apoi, datorită imposibilității constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față constată:

Prin sentința civilă 4530/2014 Judecătoria Iași s-a dispus : „

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T______ R_____ – C______, cu domiciliul în Iași, bld. D_______ C_______, nr. 1, _____________, _____________, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI, cu sediul în Iași, ___________________>

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut: „Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin (3) lit. e) și art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 07.11.2013, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 24 Schitu D___, spre Iași, și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 107 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. Totodată, petentul nu purta centura de siguranță pe durata deplasării.

Pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 160 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii de 720 lei.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În baza rolului său activ (art. 129 alin. (3) – (5) C. proc. civ.) instanța este obligată să pună în dezbaterea contradictorie a părților motivele de nulitate relativă.

În prezenta cauză instanța constată că petentul a invocat ca motive de nulitate virtuală împrejurarea că nu i-a fost adus la cunoștionță dreptul de a formula obiecțiuni, că autospeciala poliției rutiere nu avea nici un fel de însemne și nici girofar, că autospeciala poliției rutiere pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare, că nu se indică în cuprinsul procesului-verbal contestat nici un martor asistent, deși a refuzat semnarea actului de sancționare.

Toate aceste critici, constituie motive de nulitate virtuală, ceea ce presupune ca petentul să invoce și să dovedească vătămarea produsă și fapul că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.

Instanța constată că petentul nu a invocat și nu a dovedit vătămarea produsă ca urmare a întocmirii actului sancționator în condițiile indicate. De asemenea, acesta nu a dovedit nici faptul că eventuala vătămare produsă nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal contestat.

În ceea ce privește împrejurarea că autospeciala poliției rutiere pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare, instanța constată că, potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei (f. 23) cinemometrul era omolgat inclusiv pentru utilizarea în regim de deplasare.

Având în vedere aceste argumente, instanța va respinge ca neîntemeiate criticile de nelegalitate formulată de petent.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată următoarele aspecte:

Petentul a fost sancțioant contravențional pentru săvârșirea a două contravenții.

Art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevede că „dacă aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție”.

Pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 160 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii de 720 lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 „când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanța pentru prestarea unei activități în folosul comunități”.

Analizând mențiunile din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că agentul constatator a procedat corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2) din OG nr. 2/2001.

Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală.

În procesul contravențional operează două prezumții care se neutralizează reciproc, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ iar, pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului, avându-se în vedere natura „penală” a contravenției.

Dacă în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, în favoarea intimatului operează prezumția privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului administrativ întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.

Ambele prezumții au caracter relativ, iar pentru a asigura echilibrul dintre cele două prezumții, urmează ca ambele părți să producă probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor lor.

Deși este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, nu este permis a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, instnața notează că săvârșirea acesteia a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ își produce plenar efectele.

Instanța mai reține că petentul nu a contestat săvârșirea acestei contravenții, ceea ce echivalrează cu o recunoaștere implicită și o asumare a acestei contravenții. Atitudinea petentului coroborează prezumția legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ, astfel încât instanța reține că fapta prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 există și a fost săvârșită de petent.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, petentului i-a fost aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzute pentru această faptă, motiv pentru care instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă și proporțională individualizarea a sancțiunii aplicate.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, instanța reține că săvârșirea acesteia de către petent a fost probată de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a înregistrării video, înregistrare video care se coroborează cu prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.

Astfel locul unde a fost săvârșită contravenția poate fi identificat în raport de imaginile vizionate și de constatările personale ale agentului constatator, care, cu propriile simțuri a perceput împrejurarea că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h.

La dosar au fost depuse planșe foto relevante și înregistrare video din care rezultă cu ceritudine faptul că petentul a circulat cu autoturismul proprietate personală cu viteza de 107 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă era de 50 km/h.

Contravenția a fost surprinsă cu ajutorul unui aparat radar omologat și verificat metrologic (f. 23), utilizat de un operator atestat (f. 24).

De asemenea, imaginile permit identificarea clară a numărului de înmatriculare a autoturimului depistat.

În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța constată că, din imaginile vizionate, rezultă cu certitudine faptul că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h în interiorul localității, or în interiorul localităților, potrivit art. 49 alin. (1) din OUG nr. 95/2002, limita de viteză este de 50 km/h.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, petentului i-a fost aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzute pentru această faptă, motiv pentru care instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă și proporțională individualizarea a sancțiunii aplicate.”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul T______ R_____-C______ , considerând-o netemeinică și nelegală:

Critică petentul faptul că instanța de fond nu a făcut referire la motivele de nulitate vizând nesemnarea procesului verbal de către un martor și neaducerea la cunoștința petentului a faptului că are dreptul de a formula obiecțiuni.

Apelantul susține că a păstrat viteza legală în localitate, că este posibil să fi circulat cu o viteză mai mare dar numai în afara localității. Consideră că înregistrarea nu dovedește depășirea vitezei în localitate.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 479 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru cele ce succed :

Verificând din oficiu procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă impuse prin dispozițiile O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.

Tribunalul constată că este neîntemeiată critica apelantului vizând ignorarea de către prima instanță a motivelor de nulitate invocate de dumnealui referitoare la dreptul de a face obiecțiuni și lipsa martorului asistent. Astfel, instanța de control observă că judecătorul fondului, în mod corect, le-a calificat ca fiind motive de nulitate relativă, întrucât nu se regăsesc în enumerarea limitativă din art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Așa cum a notat și prima instanță , în cazul nulității relative, trebuie invocată și dovedită vătămarea adusă. Vătămarea nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională . În sensul art. 175 Cod Procedură Civilă, trebuie să fie o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent, neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, nu îl afectează în nici un fel pe apelant în exercitarea drepturilor sale procesuale

Cu privire la fapta de a fi circulat cu viteza e 107 Km /h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50km/h, Tribunalul apreciază că instanța fondului a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză, motivarea inlăturării apărărilor petentului fiind pe larg expusă.

Intimatul a făcut dovada că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 50 km/h.

Astfel, la dosar au fost depuse: raportul întocmit de agentul constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și înregistrarea video a aparatului radar, din care rezultă că în momentul surprinderii sale autoturismul condus de petent circula cu viteza de 107 km/h.

Cât privește faptul că surprinderea petentului s-a realizat în localitate, tribunalul consideră că peisajul zonei (casă lângă casă și pe o parte și pe alta a șoselei) dovedește cu suficiență această stare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de T______ R_____-C______ împotriva sentinței civile nr. 4530/2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC, azi 25.02.2015.

Președinte, Mițică A________	pentru Grefier I_____-P________ V______ aflat în CO semnează grefier șef secție C.A.	Judecător, G_______ F____
Red și tehnored jud FG 2 ex/16.04.2015 Jud la fond T____ G_____