R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr.132/R Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 25 septembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: A_____ T______ V________

Judecător: M_____ Deteșanu

Judecător: S_____ C___

Grefier: A______ T_____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant L____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă P_______ M___________ S_____ și M_________ S_____, având ca obiect ,,anulare proces – verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ A___ – A________ pentru intimata pârâtă P_______ M___________ S_____ și M_________ S_____, lipsă fiind recurentul reclamant L____ Ș_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul în instanță al intimatei pârâte P_______ M___________ S_____ și M_________ S_____ depune la dosar împuternicire în dovedirea calității sale și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. În susținere, arată că instanța de fond a constatat că procesul – verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar motivele invocate de către contestator nu pot fi primite în sensul anulării procesului – verbal de contravenție. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate prin acest proces – verbal, apărările în sensul invocării unei stări de sănătate, nu pot fi acceptate. Arată că pedeapsa aplicată se înscrie între limitele legale, iar pentru infracțiunea respectivă nu i s-a aplicat maximul prevăzut de lege.

Față de actele și lucrările de la dosar, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului. .

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. xxxxx/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ a fost respinsă plângerea formulată de petentul L____ S_____ , cu domiciliul ales în B_____ , _________________________. 7 , incinta Centrului Medical de Vest – la avocat G____ A____ – I___, împotriva procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 30 încheiat la data de 30 10 2012 de către intimatul M_________ S_____, fiind respinsă plângerea formulată de petentul L____ S_____ în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ S_____, pentru lipsa capacității procesuale .

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul – verbal nr. 30 încheiat la data de 30 10 2012 de către intimatul M_________ B_____, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 5000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991 .

Ca situație de fapt, prin procesul – verbal s-a reținut că în data de 30 09 2012, petentul a fost depistat că a executat lucrări de construire trei corpuri de clădire casă fără autorizație de construire.

Actul a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.

Petentul în legătură cu semnarea acestui procesul-verbal a afirmat că a fost determinat să îl semneze prin inducerea sa în eroare pe fondul unei situații medicale care nu i-a permis să citească actul semnat, susținere pe care instanța nu a putut-o reține având în vedere că nu au fost administrate probe în conformitate cu art. 1169 C.Civ. Din procesul-verbal de intervenție nr. 96/26 03 2012 reiese că, la data de 26 03 2012, la adresa din S_____, ______________________. 9, s-a constatat că incendiul a afectat structura de rezistență a clădirilor din componența casei aparținând petentului. Printre bunurile consemnate în procesul-verbal de intervenție nu sunt consemnate ca fiind distruse și acte.

Se mai reține că petentul nu a contestat că a realizat construcțiile constatate prin procesul - verbal ca fiind edificate fără a avea autorizație de construire. Cu toate acestea, petentul a mai susținut că nu a comis fapta contravențională deoarece pe de o parte a existat acordul verbal al intimatei, iar pe de altă parte intimata nu și-a dat concursul pentru obținerea autorizației de construire, în condițiile în care s-a cunoscut că a exista un incendiu în care atât casa cât și actele familiei petentului au ars.

Susținerile petentului nu au fost primite și nu au fost reținute, fiind neîntemeiate.

În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991( în forma în vigoare la data constatării comiterii faptei contravenționale) că „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”și astfel „construcțiile civile, (…) inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.”, respectiv conform art.3 din lege”construcțiile civile,(…) cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora”. De asemenea, prin art. 5-7 din Legea nr. 50/1991, se reglementează procedura de urmat pentru eliberarea autorizației de construcție , având la bază în prealabil un certificat de urbanism care la rândul lui se eliberează în anumite condiții legale de îndeplinit. În speță, observând înscrisurile administrate de petent s-a constatat că acesta nu a probat că a urmat întocmai procedura prescrisă de legiuitor pentru procurarea documentației necesare și implicit pentru obținerea certificatului de urbanism și autorizația de construire. În consecință, petentul avea obligația ca lucrările de construire să le înceapă numai în condițiile existenței autorizației de construire, pe baza actelor de proprietar și de titular de contract pe care le-ar fi putut procura în duplicate din partea emitenților, iar unele dintre ele puteau fi procurate pe baza celor aflate în dosarul de carte funciară în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară.

În ceea ce privește starea de sănătate a petentului, instanța a reținut că este irelevantă pentru îndeplinirea unei obligații legale, cum este și cea din speță, dat fiind că dispoziția legală nu recunoaște existența unei excepții în cazul unei stări de sănătate precare a titularului obligației, și pe cale de consecință și aceasta este o apărare neîntemeiată. În consecință, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că reiese fără echivoc că petentul a comis fapta contravențională pentru care a fost sancționat.

Relativ la cererea de înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a reținut că este neîntemeiată.

Sancțiunea amenzii aplicate este o sancțiune corect individualizată, ținând seama că din atitudinea manifestată de petent prin redactarea plângerii nu a reieșit că acesta a realizat gravitatea faptei și pericolul social al contravenției comise, astfel încât aplicarea avertismentului ar fi insuficientă pentru atingerea scopului reeducării petentului.

În ceea ce o privește pe intimata P_______ M___________ S_____, cum potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 nu are personalitate juridică pentru a putea sta ca parte în cauză și nu este nici organul constatator în actul contestat, instanța a reținut că nu are capacitatea procesuală pentru a putea avea calitatea de parte în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, arătând că încă din primul paragraf instanța de fond a făcut o eroare materială, menționând ca intimat M_________ B_____, ceea ce denotă că nu s-a acordat atenția cuvenită redactării hotărârii și probabil nici nu s-au examinat aspectele de fond în profunzime pentru a se ajunge la o soluție temeinică și echitabilă. Recurentul pur și simplu a încercat să își repună viața în ordine referitor la căminul familiei sale după ce a trecut printr-un incendiu. Legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea legalizării construcției, astfel încât recurentul se întreabă dacă nu ar fi fost mai oportun atât pentru el, cât și pentru M_________ S_____ ca acesta să-i fi dat inițial un avertisment. În mentalul colectiv din comunitatea rurală restrânsă din care face parte recurentul funcționează încă ideea că se permit în mod curent construcții de locuințe și clădiri care abia ulterior sunt autorizate. Nu ascunde faptul că a efectuat construcții fără a fi realizat în prealabil demersuri legale, însă solicită clemență din partea instanței, clemență de care, se pare, chiar și cei mai aprigi inculpați din penal pot beneficia, însă nici un contravenient. Invocă faptul că demersurile legale sunt anevoioase și îndelungate iar legea nu prevede nimic pentru o situație urgentă cum este cea rezultată dintr-un incendiu, legea condamnând un om decent, contribuabil, plătitor de impozite, la o viață sub cerul înstelat pentru că nu poate pune piatră peste piatră până când nu înfrânge birocrația.

Recurentul face o ________ trimiteri la aspecte teoretice redate de anumiți autori ai doctrinei ori de anumite hotărâri judecătorești în raport de care trebuie apreciat pericolul social. Amenda contravențională este, în unele cazuri, mai mare decât amenda penală, trebuind a fi în viitor corelate de legiuitorul român. Invocă evoluția socială pe fondul crizei economice care, de cele mai multe ori, devansează norma juridică, invocând și opinia altor doctrinari, inclusiv de la Curtea de Apel B_____, respectiv un articol publicat în Revista „Dreptul” nr. 9/2006. Fapta sa nu a avut urmări și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite, scopul putând fi atins și prin aplicarea avertismentului. Această procedură este, în opinia recurentului, asimilată unei proceduri penale, conform art. 6 din CEDO. Invocă hotărârea pronunțată în cauza A_____ împotriva României. Fapta contravențională este vag determinată deoarece nu se arată exact ce corpuri de clădire s-au realizat, în ce poziție, ce dimensiuni, care este amplasamentul clădirilor incendiate. Sancțiunea este mult prea mare și reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al patrimoniului societății, conform art. 1 din Primul Protocol CEDO.

Solicită admiterea recursului și modificarea în tot sau în parte a hotărârii.

În drept, recurentul au invocat art. 466-482 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul este nefondat.

Mai întâi trebuie arătat că prezentului recurs i se aplică prevederile vechiului Cod procedură civilă.

În legătură cu cererea de înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, mod corect a reținut prima instanță că este neîntemeiată, sancțiunea amenzii aplicate fiind corect individualizată, iar din atitudinea manifestată de petent prin redactarea plângerii, precum și pe parcursul procesului nereieșind că acesta a realizat gravitatea faptei și pericolul social al contravenției comise, astfel încât aplicarea avertismentului este insuficientă pentru atingerea scopului reeducării petentului.

Repunerea vieții în ordine despre care amintește recurentul trebuie făcută cu respectarea dispozițiilor legale, căci tocmai asta sugerează și termenul „ordine”.

Faptul că Legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea legalizării construcției, nu înseamnă că se impunea ori că era mai oportun ca agentul constatator să fi dat inițial un avertisment recurentului. Dacă s-ar accepta un astfel de raționament, nu s-ar face altceva decât să se încurajeze săvârșirea unor astfel de contravenții câtă vreme contravenienții ar cunoaște că sunt sancționați doar cu avertisment și că au oricum posibilitatea de a intra în legalitate ulterior săvârșirii faptei fără a suporta vreo consecință a faptelor lor.

Că este așa, o dovedesc chiar cele arătate în recurs de recurent, în sensul că, în mentalul colectiv din comunitatea rurală restrânsă din care face parte recurentul funcționează încă ideea că se permit în mod curent construcții de locuințe și clădiri care abia ulterior sunt autorizate.

Trimiterile recurentului la clemența de care, după părerea sa, ar beneficia chiar și cei mai „aprigi” inculpați din penal, însă nici un contravenient, sunt, în mod evident, pure speculații, fără legătură cu cazul concret dedus judecății.

Câtă vreme recurentul recunoaște că nu a realizat în prealabil demersurile legale pentru a putea construi, nu poate fi primită trimiterea acestuia la faptul că demersurile legale ar fi anevoioase și îndelungate și că legea nu prevede nimic pentru o situație urgentă cum este cea rezultată dintr-un incendiu, existând posibilitatea eliberării actelor necesare în regim de urgență.

Există rațiuni evidente pentru care legea impune ca anumite autorizații pentru ca cineva să poată „pune piatră peste piatră”, rațiuni pe care recurentul dovedește că nu le-a înțeles.

În speță, recurentul nu a dovedit că săvârșirea contravenției ar avea vreo legătură cu „evoluția socială pe fondul crizei economice”.

În recurs recurentul, prin apărător, a făcut a ________ trimiteri la aspecte pur teoretice în raport de care consideră că trebuie apreciat pericolul social, fără a indica în concret elementele de fapt care ar justifica aplicarea avertismentului în prezenta cauză.

Trimiterile recurentului la faptul că, în opinia sa, prezenta procedură este asimilată procedurii penale și la împrejurarea că fapta contravențională ar fi vag determinată, sunt lipsite de relevanță câtă vreme în speță săvârșirea contravenției a fost probată iar recurentul a recunoscut fapta, nepunând în discuție în recurs decât proporționalitatea sancțiunii aplicate, solicitând aplicarea avertismentului.

În nici un caz nu se poate reține că o simplă eroare materială în redactare relevă faptul că prima instanță nu ar fi examinat aspectele de fond în profunzime și nu ar fi ajuns la o soluție legală și echitabilă. Că este așa o dovedește tocmai trimiterea recurentului din cuprinsul recursului, formulată prin avocatul ales, în sensul că sancțiunea amenzii ar reprezenta o ingerință în dreptul de proprietate asupra patrimoniului societății, în speță neexistând vreo societate, contravenientul fiind o persoană fizică, fiind evident că este vorba despre o eroare materială de redactare, referirea făcându-se, de fapt, la contravenientul persoană fizică și la patrimoniul acestuia.

Nu poate fi vorba despre vreo ingerință nepermisă ori disproporționată în dreptul de proprietate al recurentului săvârșită prin aplicarea amenzii, câtă vreme art. 1 alin. 2 din Primul Protocol CEDO prevede că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.

Văzând și art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul L____ Ș_____ împotriva sentinței nr. xxxxx/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

A_____ T______ V________ M_____ Deteșanu S_____ C___

Grefier,

A______ T_____

Red./T.A.V./28.10.2015

Tehnored./A.T./ 28.10.2015

Jud. fond/ M_______ D___ – I______

Ex. 2