Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia Nr. 29/2016

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE I___ P_______

Judecător A______ M______ P_______

Grefier A___ G_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant C_____ SA C______ și pe intimat D_________ M______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței părțile, obiectul cauzei și modul în care s-a realizat procedura de citare.

Instanța constată că apelul este formulat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru. Constată să s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu au fost solicitate probe noi prin cererea de apel.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub numărul XXXXXXXXXXXXX, în data de 24.04.2015, petenta D_________ M______ a formulat plângere contravențională prin care a solicitat a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22.02.2012 de intimata C_____ S.A. - C______ ca fiind netemeinic și nelegal.

Prin sentința civilă nr.4562/08.09.2015, Judecătoria Bacău a admis plângerea contravențională formulată de petenta D_________ M______ în contradictoriu cu intimatA C_____ S.A. C______ și a anulat procesul verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22.02.2012 emis de intimată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că procesul-verbal atacat este nul absolut, lipsindu-i unul din elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, respectiv semnătura agentului constatator. În acest sens, a reținut că actul sancționator atacat poartă mențiunea că a fost semnat electronic conform Legii nr.455/2001 și HG nr.1259/2001 și că din din interpretarea prevederilor art. 5 din legea nr.455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată.

A apreciat prima instanță că procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, el încadrându-se prevederilor art. 1171 C.civ., astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile legii nr.455/2001 referitoare la semnătura electronică și că nici o dispoziție a Legii nr.455/2001 și nici dintr-o altă lege specială nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a contravenției sau unui alt act autentic, din întreaga lege desprinzându-se concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică ce le poate fi atașată sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat.

A mai reținut prima instanță că în cauză sunt aplicabile prevederile OG nr.2/2001, care consacră o anumită formă obligatorie, evident scrisă, a procesului-verbal de contravenție, întărită de condiția de validitate a existenței semnăturii agentului constatator în cuprinsul actului încheiat și că acest act normativ nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai mult ca procesul-verbal să fie încheiat în formă electronică.

Instanța și-a însușit decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.6/16.02.2015 în recursul in interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 14/2014 prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit. a), alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În ceea ce privește susținerile intimatei cu privire la imposibilitatea promovării plângerii contravenționale după începerea executării silite pornite în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal, prima instanță le-a apreciat ca neîntemeiate, petenta având posibilitatea de a ataca procesul verbal în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia indiferent de existența altor proceduri judiciare pornite împotriva sa în temeiul acestuia, persoana sancționată prin procesul verbal de contravenție comunicat odată cu somația în cadrul executării silite având atât posibilitatea de a formula plângere contravențională împotriva procesului verbal, cât și calea de a introduce o contestație la executarea silită pornită împotriva sa, cele două acțiuni având cauze diferite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata C_____ S.A. - C______, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii formulate.

În motivarea cererii, apelanta-intimată arată, în esență, că analizarea condițiilor de validitate a procesului-verbal nu se poate realiza în raport de o cerință care nu era prevăzută de lege la momentul întocmirii actului juridic. În acest sens, apreciază apelanta-intimată că Decizia nr.6/2015 se aplică destinatarilor numai pentru viitor - ex nunc, nu și pentru trecut - ex tunc, respectiv doar actelor, inacțiunilor sau operațiunilor ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităților implicate în activitatea de întocmire și comunicare a procesului-verbal de contravenție, ceea ce constituie o garanție a principiului constituțional al neretroactivității.

Mai arată apelanta-intimată că această decizie de interpretare nu este un act normativ, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr.24/2000, astfel că nu poate să reprezinte o lege mai favorabilă și că instanța supremă nu poate completa, modifica sau abroga norme cuprinse în lege, deoarece ar încălca principiul separării puterilor în stat.

Concluzionează apelanta-intimată în sensul că procesului-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse la momentul constatării contravenției, când Decizia nr.6/2015 a Î.C.C.J. nu era pronunțată, astfel că agentul constatator nu avea obligația de a semna olograf actele sancționatoare.

În drept, au fost invocate prevederile art.466 Cod procedură civilă, O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002 și Legea nr.455/2001.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile apelantei-intimate vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul aplicării prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 6/2015 și nu sunt întemeiate.

Conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal; nulitatea se constată și din oficiu.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

În legătură cu deciziile interpretative pronunțate de instanța supremă în calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, instanța de apel evidențiază faptul că prin acestea se consfințește o anumită interpretare dată în jurisprudență articolului supus dezbaterii, care este în acord cu intenția legiuitorului din momentul elaborării normei interpretate. Astfel, decizia interpretativă nu aduce nicio modificare sau completare normei interpretate, ci urmărește doar aplicarea uniformă a interpretării date de jurisprudența deja consacrată.

De asemenea, în aplicarea acestor dispoziții legale, instanța nu poate ignora, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiției problemelor de drept care formează obiectul judecății, fiind lipsit de relevanță faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu era încă pronunțată decizia.

În speță, se apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, reținând că procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absolută, lipsindu-i semnătura olografă a agentului constatator.

În acest sens, instanța de apel reține că actul sancționator atacat, respectiv procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 22.02.2012 (fila 8 dosar judecătorie), nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, fiind menționat că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001.

Prin Decizia în interesul legii nr.6/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

A reținut instanța supremă că procesul-verbal de contravenție trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în lipsa formei scrise neputându-se aplica nicio sancțiune, întrucât nu se poate proba existența faptei contravenționale. S-a mai reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de O.G. nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu O.G. nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională, în ceea ce privește modalitatea de comunicare, art. 26 alin. 3 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001 stipulând că procesul-verbal se comunică contravenientului pe suport de hârtie, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare.

Astfel, s-a apreciat că, față de forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie, unui astfel de proces-verbal neputându-i-se asocia o semnătură electronică extinsă, lipsa semnăturii olografe fiind sancționată cu nulitatea absolută.

Având în vedere cele stabilite de Î.C.C.J., precum și o parte importantă a jurispudenței anterioare pronunțării acestei decizii în interesul legii, instanța de apel apreciază că în mod legal a concluzionat prima instanță că actul sancționator atacat, căruia îi lipsește semnătura olografă a agentului constatator, este nul absolut, în raport de prevederile art.17 din O.G. nr.2/2001.

Această interepretare se impunea primei instanțe, conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, fiind vorba despre interpretarea pe care ar fi trebuit să o adopte toate instanțele, încă din momentul intrării în vigoare a O.G. nr.15/2002. Cum s-a arătat mai sus, această decizie a instanței supreme nu este un act normativ, nu modifică și nici nu completează textele de lege interepretate, astfel că sfera ei de aplicabilitate nu începe la data publicării acesteia în Monitorul Oficial (dată de la care aceasta nu mai poate fi ignorată de către judecătorii fondului), ci de la momentul adoptării textului de lege interpretat.

În consecință, nu se pune problema incidenței în speță a principiului neretroactivității sau a aplicării legii contravenționale mai favorabile, nefiind vorba despre o condiție nouă de validitate a procesului-verbal de sancționare contravențională, cum greșit susține apelanta-intimată. Cerința semnăturii olografe a agentului constatator pe procesul-verbal de sancționare contravențională exista la momentul întocmirii actului sancționator atacat, apelanta-intimată având obligația să își desfășoare activitatea de întocmire și comunicare a proceselor-verbal prevăzute de O.G. nr.15/2002 cu respectarea cerințelor art.17 din O.G. nr.2/2001, respectiv prin asigurarea semnării proceselor-verbale de către agenții constatatori, în formă olografă.

Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul formulat, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta-intimată C.N.A.D.N.R. S.A. –C______, cu sediul în București, ___________________.401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.4562/08.09.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă D_________ M______, CNP: xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la C__.Av. L______ C____, cu sediul în Bacău, _____________.82-84, __________________.Bacău .
Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.01.2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I___ PetrescuAndreea M______ P_______

Grefier A___ G_______

Red.Tehnored. 2 ex, A.M.P., 25.01.2016

Jud. Fond A________ P_________