R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

---

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259 prezentul document conține date cu

caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2075/2014

Ședința publică de la 20 iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_______ T______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul R__ D____ M_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, lipsind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către IPJ Hunedoara din cuprinsul cărora rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparține societății ______________. cu sediul în municipiul Aiud, __________________.18, jud. A___ adresă identificată și de către instanță la termenul de judecată anterior.

Instanța procedează la administrarea interogatoriului petentului.

La interpelarea instanței, petentul precizează că autocamionul care circula în fața sa și pe care recunoaște că l-a depășit a frânat brusc pentru a feri un biciclist, iar pentru a evita un impact cu autocamionul, l-a depășit.

Acesta precizează că se deplasa cu autoturismul personal, din localitatea C____ în localitatea S______ la Spitalul CFR S______, așa cum face în fiecare zi de o perioadă lungă de timp, pentru ai fi administrat tratamentul medical cu transfuzii, sens în care depune la dosar înscrisuri, întrucât are probleme grave și vechi de sănătate. Petentul precizează că recunoaște faptul că a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu încălcarea marcajului continuu, însă a fost nevoit pentru a evita un impact între cele două autoturisme deoarece autocamionul a frânat brusc pentru a evita un biciclist. Petentul precizează că a vizualizat înregistrarea și crede că în cadru apare și biciclistul. De asemenea, petentul arată că doar el a fost oprit de către organele de poliție precum și că a semnat procesul verbal de contravenție.

La interpelarea instanței, petentul precizează că nu mai are alte cereri sau probe de solicitat

În temeiul dispozițiilor art. 392 și urm. C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și întrucât conducătorul autoturismului XXXXXXXXX nu a putut fi identificat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul pe fondul cauzei petentul solicită restituirea permisului de conducere și menționează că este acord să plătească amenda.

În conformitate cu dispozițiile art. 395 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___, la data de 14.02.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul R__ D____ M_____ a solicitat anularea procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, prin care a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei precum și cu reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În susținerea plângerii, petentul a arătat că în data de 11.02.2014, în jurul orei 8:00, circula cu autoturismul personal cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția C____ spre S______, context în care a fost oprit de organele de poliție care i-au adus la cunoștință faptul că ar fi efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autocamionului XXXXXXXXX, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu și în raza indicatorului depășire interzisă. Î_ dezvoltare, petentul a arătat că autocamionul pe care l-a depășit a frânat brusc, probabil pentru a evita un biciclist astfel încât a fost nevoit să îl depășească pentru a evita un impact, iar din sens opus nu venea nici o mașină. De asemenea, petentul a precizat că este posibil ca în depășire să fi încălcat marcajul continuu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie următoarele: proces verbal ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014 (fila 9).

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 7).

La data de 20.11.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 17) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit. În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității. În continuare, intimatul a subliniat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, pe care petentul, prin susținerile făcute în cererea de chemare în judecată, nu a răsturnat-o. S-a mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. Despre aceste împrejurări intimatul a afirmat că sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Intimatul a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a depus originalul procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014 (fila 18), raportul agentului constatator din 3.03.2014 (fila 19), buletin de verificare metrologică (fila 20), planșă foto (fila 22-24), înregistrare video (fila 15).

În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În data de 27.03.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 27-30), în cuprinsul căruia a reiterat argumentele formulate în cererea de chemare în judecată și a solicitat să se constate că apărările intimatului sunt neîntemeiate.

La termenul din data de 16.05.2014, sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și din oficiu proba cu interogatoriul petentului. Totodată, instanța a efectuat adrese în vederea identificării conducătorului auto al autoturismului XXXXXXXXX. Instanța a apreciat că aceste mijloace de probă sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014 (fila 18) întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 11.02.2014, petentul R__ D____ M_____ a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, în localitatea S______, din direcția Orăștie – D___, iar la km. 378+800m a efectuat o manevră de depășire a autoturismului cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX, în raza de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” și cu încălcarea marcajului longitudinal continuu marcat și semnalizat corespunzător.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.120 alin.1 lit. i, h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fiindu-i aplicată petentului o sancțiune contravențională cu 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei precum și reținerea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța reține că toate apărările petentului vizează aspecte privind temeinicia procesului verbal, nefiind contestată legalitatea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia nu au fost dovedite, neexistând probe la dosar care să poată fi coroborate cu declarația petentului.

Instanța reține în drept că, potrivit art. 45 alin.1 din OUG nr. 195/2002, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial, iar conform art. 120 alin.1 lit. h din HG nr. 1391/2006, depășirea este interzisă în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" precum și atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Totodată, conform art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 “constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea”

În acești parametri legislativi, din mențiunile petentului formulate în cuprinsul cererii introductive precum și din răspunsurile la interogatoriu, instanța constată în fapt că acesta a recunoscut efectuarea manevrei de depășire cu încălcarea marcajului continuu, dar susține că depășirea ar fi fost realizată în condițiile în care autocamionul care circula în fața sa a frânat brusc, probabil pentru a evita un biciclist, manevra de depășire fiind absolut necesară pentru a evita un accident. Instanța apreciază că argumentul este neîntemeiat, întrucât afirmația petentului nu poate fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, nicăieri în înregistrarea video nefiind evidențiată prezența în trafic a vreunui biciclist sau vreo manevră de frânare efectuată de autocamion. Instanța subliniază totodată că împrejurarea descrisă nu poate în nici un caz să justifice manevra de depășire interzisă efectuată de petent cu atât mai mult cu cât acesta avea potrivit art. 51 din OUG nr. 195/2002, obligația de a păstra o distanță suficientă față de vehiculul aflat în fața sa - „conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”, or potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, nici o persoană nu se poate prevala de propria culpă pentru a-și susține propriile interese.

Instanța va aprecia că mențiunea din cererea de chemare în judecată făcută de petent, reiterată și în răspunsurile la interogatoriu, respectiv „autocamionul a frânat dintr-o dată brusc, puternic și eu pentru a evita efectiv un accident cu autocamionul am efectuat o ușoară manevră de depășire a acestui camion” constituie o recunoaștere a manevrei de depășire interzisă reținută în sarcina contravenientului. Instanța constată că elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului sunt pe deplin realizate, textele de lege sus menționate incriminând inclusiv manevrele de ocolire efectuate cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Instanța apreciază că în prezenta cauză petentul nu a fost pus într-o imposbilitate obiectivă de a-și dovedi nevinovăția, instanța i-a garantat pe tot parcursul procesului dreptul la apărare în exercitarea căruia i-a solicitat înfățișarea în persoană sau prin reprezentant la toate termenele de judecată acordate, fiind astfel asigurate garanțiile art. 13 C.proc.civ.. În continuare, instanța va reține că fapta contravențională a fost constatată ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator, context în care va avea în vedere interpretarea Curții EDO dată în cauza H______ c. României, paragraf 12, în sensul că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței]. În acest context, instanța apreciază că petentul nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia

In concreto, instanța reține că descrierea făcută de agentul constatator în procesul verbal se coroborează sub toate aspectele cu planșa foto și înregistrarea video depusă la dosar, precum și cu unele precizări ale petentului.

Față de aceste considerente și evaluând ansamblul probatoriu, instanța și-a format convingerea în sensul că procesul verbal este legal și temeinic, cele consemnate în cuprinsul său fiind conforme cu realitatea, petentul nefăcând dovada netemeiniciei actului constatator, a inexactității situației de fapt reținută în sarcina sa ori a existenței vreunei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, instanța reține că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată de petent prin probele solicitate de acesta, fiind însă susținută de prezumția de veridicitate a procesului verbal și de susținerile petentului făcute în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că pentru fapta contravențională ce i se impută petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere, sancțiunea în ansamblul ei fiind orientată spre minim și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța atrage atenția asupra faptului că efectuarea în mod neregulamentar a manevrei de depășire constituie cauza a numeroase accidente, sporind considerabil și riscul producerii unor urmări grave constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale.

Totodată, instanța subliniază că este de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului, iar acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Față de susținerile în circumstanțiere ale petentului, făcute în scopul restituirii permisului de conducere, respectiv că starea sa de sănătate impune necesitatea de a se deplasa zilnic pentru tratament, instanța învederează petentului că există și alte mijloace de transport cu ajutorul cărora se poate deplasa la tratament, iar pe viitor pune în vedere petentului să manifeste mai multă diligență și să respecte regulile de circulație. De altfel, suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).

Instanța subliniază că, în cauză, menținerea ansamblului sancționator este oportună în primul rând pentru că argumentele de mai sus demonstrează pericolul social al faptei și confirmă necesitatea sancționării pecuniare a petentului și, în al doilea rând, aplicarea doar a unui avertisment nu ar mai asigura realizarea scopului urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții, o soluție contrară generând o situație de inechitate între petent și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

În concluzie, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Având în vedere că plângerea formulată de petent urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar sancțiunile dispuse prin procesul verbal menținute, cu referire la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să ia act de faptul că intimata IPJ Hunedoara a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întemeiate pe prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001. Cu toate acestea, apreciind că prevederile legale care impuneau obligarea la cheltuieli judiciare către stat au fost abrogate, instanța nu va acorda cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R__ D____ M_____, cu domiciliul în C____, _______________________.8, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20.06.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M_______ T______ S_____ Ș_____

Red./Thred.

MT/SȘ

7.07.2014

4ex