R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 400/2014

Ședința publică din data de 23 Octombrie 2014

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

JUDECĂTOR: L____ D____ E_______

GREFIER: B____ L_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul J___ G______, împotriva Sentinței civile nr. 7391/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 02.10.2014 susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru data de 9.10.2014, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de 16.10.2014, și 23.10.2014, când:

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sent.civ.nr.7391/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a respins, ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul J___ G______, împotriva procesului verbal de contravenție, ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 03.02.2013 de I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ xxxxxxx/03.02.2013, petentul J___ G______ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „a" și art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 03.02.2013 la ora 02:47 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ Bistrița în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a rulat cu viteza de 71 km/h. Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit prin testare cu aparatul etilotest __________ nr. 0357 (testare la poziția 59 a memoriei aparatului) care a indicat valoarea de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expira,t iar viteza de deplasare a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI - xxxxx. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu mențiunea „am consumat 30 ml. votcă și nu doresc recoltarea de probe biologice”. Această mențiune a fost consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni” a procesului-verbal.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Conform art. 102 alin.3 lit.a din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție „conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”. La data constatării contravenției petentul a fost testat cu aparatul etilotest constatându-se faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice. De altfel, atât la întocmirea procesului verbal, cât și în plângerea formulată, petentul recunoaște faptul că a consumat băuturi alcoolice, invocând în apărare necunoașterea legii române. Însă, art. 51 alin 4 Cod penel român stipulează expres că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii penale. Prin jurisprudența CEDO, materia contravențională a fost asimilată penalului dacă norma este de aplicare generală și în funcție de natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate iar prin art. 47 din O.G. 2/2001 a primit consacrare legislativă aplicarea legii penale în completarea materiei contravenționale. Astfel, nu poate fi reținută în favoarea petentului ignorarea legii contravenționale, pe motiv că acesta este rezident italian, principiul teritorialității legii, prevăzând că aceasta se aplică pentru toate faptule săvârșite pe teritoriul statului român (nemaipunând în discuție faptul că petentul este cetățean român).

Prin urmare, instanța de fond a constatat că în mod corect s-a reținut de către agentul constatator în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constatând, totodată, că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent (prevăzută de art. 108 alin.1 litera bdin O.U.G. nr. 195/2002) și anume depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (în speță un aparat radar de detectat viteza de circulație a autoturismelor), nu face parte din categoria celor ce pot fi constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri, ci numai cu mijloace tehnice specifice conform art.109 alin. 2 O.U.G. 195/2002, intimatului revenindu-i sarcina probei.

Din probele administrate în cauză, din înregistrarea video depusă la dosar de intimat, rezultă faptul că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX - cu viteza de 71 km/oră. Numărul de înmatriculare a mașinii este evidențiat în momentul apropierii acesteia, înregistrarea fiind una cursivă și nefiind angajate în trafic alte vehicule, astfel încât nu există dubii asupra identității acestuia.

Totodată instanța reține că în procesul verbal a fost consemnat faptul că înregistrarea s-a făcut cu aparatul R____, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx. Astfel, din coroborarea acestor probe rezultă că în cauză au fost respectate toate prevederile legale privitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor de această natură, prezumția de nevinovăție a petentului fiind răsturnată, rezultând din probele administrate, faptul că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Astfel, fapta petentului de a circula în interiorul localității, cu o viteză de 71 de km./h este prevăzută și sancționată ca și contravenție, prezentând gradul de pericol social specific acestor fapte, sancționarea ei conform legii fiind necesară, pentru a se atinge scopul educativ și preventiv al sancțiunii. Apărările petentului legate de faptul că a depășit viteza legală doar cu 1 km./oră, sunt contrazise de probele administrate în cauză, având în vedere faptul că viteza legală, în interiorul localității Bistrița, unde a fost săvârșită contravenția, este de 50 Km/h.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, ținând cont de faptul că viteza la volan reprezintă principala cauză a accidentelor de circulație iar viteza cu care circula petentul, raportat la sectorul de drum, era mult peste limita legală, fapta fiind cu atât mai gravă cu cât petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea de parcurs un drum relativ lung (până în localitatea Sângeorz Băi – conform propriilor susțineri) - instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

F___ de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța de fond a respins în totalitate plângerea formulata de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic încheiat.

Împotriva sent.civ.nr.7391/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița a declarat recurs J___ G______ în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință: admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, contestat ca nelegal și netemeinic, în principal iar, în subsidiar, transformarea sancțiunii amenzii în sancțiunea cu avertisment, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere – sau reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile pentru următoarele motive:

Recurentul susține că instanța de fond a reținut ca din coroborarea probelor rezultă că în cauza au fost respectate toate prevederile legale privitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor de această natură, prezumția de nevinovăție a petentului fiind răsturnată.

Instanța de fond, în mod eronat, a considerat că procesul verbal de contravenție este temeinic.

Referitor la fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice, așa cum s-a arătat și în plângerea contravențională, aspect considerat nesemnificativ de către instanța de fond, acesta fiind posesorul unui permis de conducere italian, având ________ nr.xxxxxxx.

Având în vedere că legea italiană sancționează consumul de alcool la volan cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule numai în situația în care se depășește limita de alcoolemie de 0,5% (așadar când este vorba de un consum redus de alcool), consideră că nu se impune sancționarea sa cu suspendarea permisului ci cu o eventuală amendă.

Potrivit Codului Stradal italian, art.186, alin.2 lit.a/1992: „ 1) este interzisă conducerea în stare de ebrietate în urma consumului de băuturi alcoolice; 2) cine conduce în stare de ebrietate e pedepsit, dacă nu reprezintă o infracțiune mai gravă; a/ cu sancțiunea administrativă a plății unei sume de 527 euro până la 2108 euro dacă gradul de alcoolemie e mai mare de 0,5, dar nu superior 0,8 grame pe litru, în acest caz se suspenda permisul între 3 și 6 luni”.

Consideră că în speța de față, instanța poate ține cont de dispozițiile din legislația italiană, mai favorabile, pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei. În cazul în care în alte sisteme de drept, fapta conducătorului auto de a conduce sub influența băuturilor alcoolice având un grad de alcoolemie sub 0,5% nu este sancționată cu suspendarea permisului de conducere, înseamnă că o concentrație de până la 0,5% nu prezintă un grad de pericol ridicat și nici nu este în măsura sa afecteze simțurile sau concentrarea, etc.

Totodată considera, contrar instanței de fond, că faptele sale nu prezintă un grad de pericol mare, astfel: a arătat și a recunoscut că a consumat două guri de vodcă, înainte cu trei ore jumătate de a se urca la volan, cantitate ce nu era de natură a-i afecta simțurile, concentrarea (așa cum a statuat legislativ și alte sisteme de drept, în speță cel italian). A condus autovehiculul la ora 2,30 noaptea când traficul rutier a fost unul foarte redus, șoseaua liberă, lipsa pietoni, așadar pericolul social era unul redus; nu are antecedente în materie; nu s-a produs nici un fel de consecințe/rezultate negative, pagube etc., fapta prezentând un grad de pericol redus.

De asemenea, amendarea sa are un rolul unei atenționări serioase în ceea ce privește grija și responsabilitatea pe care trebuie să le manifeste pe viitor și este de natură să îndeplinească scopul legii contravenționale atât de prevenție cât și de pedepsire.

În ceea ce privește fapta de a circula cu 71 km/oră în localitate, de asemenea o consideră de gravitate redusă având în vedere că acționarea efectivă a conducătorului auto se face doar în cazul depășirii vitezei de 60 km/oră. Așadar, în practică există o toleranță în cazul depășirii cu 10 km peste limita legală de 50 km/oră, așadar circulația cu până la 60 km/oră în localitate nu este sancționată. În speță, recurentul a depășit practic cu 11 km/ora, viteza admisă sau tolerată. Mai mult, gradul de pericol social este unul redus și raportându-se la unele dispoziții legale care reglementează viteza maximă admisă în localități de 70 km/oră.

Conform OUG 195/2002 rep., cu modif. și compl. ulterioare:

Art.49. – 1/ Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

2/ Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili pentru autovehiculele din categoria A și B și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.

Potrivit art.5 pct.5 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar potrivit pct.6 „sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei”. Gradul de pericol social este determinat de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.

Potrivit art.7 alin.3 din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, nu prevede această sancțiune. În speță, având în vedere toate împrejurările arătate mai sus, precum și lipsa vreunui rezultat, consider că măsura avertismentului sau cel mult, a amenzii, reprezintă o atenționare suficientă pentru el, iar măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile este disproporționată față de gradul de pericol social concret.

Potrivit disp.art.34 din OG 2/2001, instanța de judecată este competentă să hotărască asupra sancțiunii, schimbând sancțiunea complementar+ă a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, într-una mai ușoară, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Suspendarea dreptului de a conduce o perioadă de 30 de zile este o pedeapsă suficient de mare. In acest fel se respectă și proporționalitatea faptei și consecințele comiterii ei, proporționalitatea care reprezintă una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în material aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.

Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, principală sau complementară, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate.

Intimatul IPJ Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare (f.9-12), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive:

Recurentul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.102 alin.3 lit.a și art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002 rep., reținându-se că în data de 3.02.2013 la ora 2,47 a condus autovehiculul cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ Bistrița în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a rulat cu o viteză de 71 km/h. Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit prin testare cu aparatul etilotest __________ nr.0357 (testare la poziția 59 a memoriei aparatului) care a indicat valoarea de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat, iar viteza de deplasare a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu nr.de înmatriculare MAI xxxxx.

Recurentul-petent a fost oprit imediat după măsurarea vitezei, a fost testat cu aparatul etilotest și a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției,pe care l-a semnat cu mențiunea „am consumat 30 ml. votcă și nu doresc recoltarea de probe biologice”. Această mențiune a fost consemnată personal de recurentul-petent la rubrica „alte mențiuni” a procesului-verbal. Ulterior, recurentul-petent a formulat plângere contravențională solicitând anularea procesului verbal, instanța de fond respingând cererea ca neîntemeiată.

Apreciază că sentința civilă atacată este legală, temeinică și data în baza probelor existente.

Ambele contravenții au fost constatate cu mijloace tehnice, respectiv aparatul etilotest „ALCOTEST DRAGER 7410” __________ nr.0357 și cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutier cu nr.de înmatriculare MAI xxxxx.

Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent a fost probată cu înregistrarea video. Cinemometrul radar utilizat este mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria xxxxxxx emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an.

Faptul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit cu un mijloc tehnic certificat, având ultima calibrare efectuată în data de 30.01.2013. Valoarea măsurată la poziția 59, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat, fiind păstrată astfel și în memoria aparatului, fapt evidențiat în raportul de testare, la rubrica „test result”! (partea din dreapta-jos a raportului de testare listat din memoria aparatului). Cu privire la această faptă, edificatoare este mențiunea consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni”, mențiune care confirmă în totalitate starea de fapt stabilită cu mijlocul tehnic.

Sancțiunile pentru ambele contravenții au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art.21 alin.3 teza I din OG 2/2001, fiind proporționale cu gravitatea faptelor. Având în vedere poziția contravenientului, care a recunoscut faptele, individualizarea sancțiunilor principale s-a făcut aplicându-se amenda minimă prevăzută de lege pentru fiecare faptă.

Raportat la apărările recurentului-petent arată că în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG 195/2002 rep.,privind circulația pe drumurile publice, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor care circulă pe drumurile publice sunt stabilite de actul normativ menționat. A___.5 al aceluiași articol prevede că acest act normativ se aplică tuturor participanților la trafic…

Faptul că petentul a locuit o perioadă într-un alt stat, în care există alte norme rutiere, nu îl îndreptățește să încalce dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul României și nici nu constituie un motiv de exonerare de răspundere pentru încălcarea acestor norme. Conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice este o faptă gravă, alcoolul scăzând concentrarea și atenția, încetinind reacțiile și denaturând perceperea distanței, vitezei și pericolului. Coroborată cu depășirea limitei maxime de viteză pentru care s-a aplicat sancțiunea prevăzută de legea română, fapta are o gravitate sporită. Posibilitatea aplicării avertismentului este prev.de art.7 alin.2 din OG 2/2001 pentru fapte de gravitate redusă, avându-se în vedere acele fapte concrete care, datorită unor împrejurări de excepție, prezintă o gravitate mai mică decât faptele generice avute în vedere de legiuitor la stabilirea sancțiunilor, astfel încât și sancțiunile orientate spre minimul special să fie excesiv de aspre. In cazul de față nu există însă nici o împrejurare care să califice faptele concrete ca fiind mai puțin grave, concursul dintre cele două contravenții conferind un grad sporit de pericol social.

Raportat la condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele respectiv la pluralitatea de contravenții, apreciază că sancțiunile au fost individualizate concret și nu există nici un motiv pentru o eventuală reindividualizare a acestora.

Așa cum arată și în fața primei instanțe, reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule este reglementată de art.221 din Regulamentu7l de aplicare a OUG 195/2002 rep. și este în conformitate cu prev.art.104 din OUG 195/2002 rep. de competența exclusivă a șefului poliției rutiere competentă teritorial.

Prevederile legale menționate dispun că „Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a/ a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație;

b/ a obținut permis de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei;

c/ în ultimii 3 ani de la data săvârșirii faptei pentru care se solicită reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsură;

b/ în ultimii 2 ani de la data constatării contravenției pentru care se aplică sancțiunea contravențională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.

2. Conducătorul de autovehicule sau tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce,dacă:

a/ perioada de suspendare a fost majorată, conform legii;

b/ a cumulat, di nou, cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce:

c/ a fost implicat într-un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, iar rezultatul testării aerului expirat sau al probelor biologice a stabilit că a condus vehiculul în timp ce se afla sub influența alcoolului;

d/ sancțiunea contravențională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune”.

Prin urmare, cererea privind reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule nu este de competența instanței de judecată, fiind supus controlului judecătoresc doar eventual refuz și șefului Poliției Rutiere de a da curs solicitării în cazul în care ar exista vreo cerere în acest sens și s-a promovat testul de verificare a cunoștințelor.

Prin urmare, menține apărările făcute în fața primei instanțe și solicită instanței de recurs să se constate că hotărârea atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de casare sau modificare a acesteia și, prin urmare,m respingerea recursului ca neîntemeiat.

Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ xxxxxxx/03.02.2013, petentul J___ G______ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „a" și art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 03.02.2013 la ora 02:47 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ Bistrița în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și a rulat cu viteza de 71 km/h. Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit prin testare cu aparatul etilotest __________ nr. 0357 (testare la poziția 59 a memoriei aparatului) care a indicat valoarea de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expira,t iar viteza de deplasare a fost măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI - xxxxx. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu mențiunea „am consumat 30 ml. votcă și nu doresc recoltarea de probe biologice”. Această mențiune a fost consemnată personal de petent la rubrica „alte mențiuni” a procesului-verbal.

Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente în materie, apreciind, în mod justificat, că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate.

Astfel, ambele contravenții au fost constatate cu mijloace tehnice, respectiv aparatul etilotest „ALCOTEST DRAGER 7410” __________ nr.0357 și cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutier cu nr.de înmatriculare MAI xxxxx. Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent a fost probată cu înregistrarea video. Cinemometrul radar utilizat este mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria xxxxxxx emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an.

Faptul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost stabilit cu un mijloc tehnic certificat, având ultima calibrare efectuată în data de 30.01.2013. Valoarea măsurată la poziția 59, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost de 0,15 mg/L alcool pur în aerul expirat, fapt evidențiat în raportul de testare, la rubrica „test result

Sancțiunile pentru ambele contravenții au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art.21 alin.3 teza I din OG 2/2001, fiind proporționale cu gravitatea faptelor, neputându-se retine ca acestea sunt caracterizate printr-un grad de pericol social redus. Având în vedere poziția contravenientului, care a recunoscut faptele, individualizarea sancțiunilor principale s-a făcut aplicându-se amenda minimă prevăzută de lege pentru fiecare faptă.

In ceea ce priveste cererea privind reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, tribunalul retine ca aceasta nu este de competența instanței de judecată, fiind supus controlului judecătoresc doar eventualul refuz al șefului Poliției Rutiere de a da curs solicitării in acest sens, în cazul în care ar exista vreo cerere și daca s-a promovat testul de verificare a cunoștințelor, procedura fiind reglementata de art.221 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep.

Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul J___ G______, domiciliat în Sângeorz Băi, ______________________, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7391/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 octombrie 2014.

P_________, JUDECATORI, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ L____ D____ E_______ B____ L_____

Red/dact

BLT/FV

2.03.2015