R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 5035

Ședința publică din data de 16 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A______ A_______

GREFIER: A________ I____ M_______

Pe rol se află pronunțarea cauzei privind pe petentul P________ R___ și pe intimata D.G.P.M.B. – B______ DE POLIȚIE R______, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 09.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16.03.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014, sub numărul de mai sus, petentul P________ R___ a solicitat înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.10.2014 cu avertisment, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancțiunii aplicate.

În motivare, petentul a arătat că beneficiarul betonului pe care îl transporta s-a prezentat la sediul societății Tutila Comimpex S.R.L., la care este angajat petentul și a lansat comanda pentru beton la ora 16.30, respectiv după terminarea programului cu publicul la Primăria Municipiului București, fiind astfel în imposibilitate de a obține autorizație de circulație. Din acest motiv, reprezentantul angajatorului petentului nu a fost în măsură să obțină autorizație de circulație și astfel a fost nevoit să iasă în trafic fără a deține autorizație.

Imposibilitatea de a achiziționa autorizație de circulație, cauzată de lipsa programului cu publicul a instituției Primăriei conduce practic la o îngrădire a activității societății și nu poate constitui un temei pentru aplicarea unei sancțiuni pecuniare atât de mari (ideal ar fi ca transportatorul să aibă posibilitatea să achiziționeze autorizație de circulație și de la stațiile de benzină, locații accesibile oricărui șofer).

Mai mult, societatea angajatoare se confruntă cu o gravă lipsă de lichidități, situație de fapt ce a condus de altfel la ________________________ acesteia la data de 07.06.2013. Angajatorul nu își putea permite luxul de a refuza comanda de beton din data de 28.10.2014, de la orele 16,30, astfel încât petentul a fost nevoit să iasă în trafic fără a poseda această autorizație de circulație.

A solicitat petentul instanței să aibă în vedere pericolul social al faptei, contextul în care i-a fost aplicată sancțiunea, precum și împrejurarea că, independent de voința sa a fost sancționat.

Petentul a alăturat plângerii sale înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

La data de 23.12.2014, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București- B______ R______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

A arătat intimata că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit și face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză până la proba contrară. Sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite. Fapta a fost constată în mod direct de agentul constatator conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și nu au fost întocmite alte înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 10 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 134/2004.

Intimata a depus la dosar înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 28.10.2014, a fost întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul P________ R___ a contravenției prevăzute de art. 10 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 134/2004, constând în aceea că în ziua respectivă, ora 18.23 a condus autospeciala cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, având masa totală maximă autorizată de 31 tone în zona „B” a Municipiului București, respectiv ________________________, sector 1 fără a deține autorizație valabilă eliberată în acest sens de autoritățile competente.

Motiv pentru care, petentului i s-a aplicat o amendă de 3.000 lei.

Procesul-verbal a fost înmânat petentului la data întocmirii sale, acesta semnându-l cu mențiunea „Posed autorizație, dar nu o am asupra mea.”

În prealabil, instanța reține că, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este datoare să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.

Verificând, prin prisma art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța reține că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul persoanei sancționate, descrierea faptei pretinsă a fi săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Descrierea faptei permite instanței să aprecieze gravitatea acesteia și să verifice dacă sancțiunea aplicată petentului este proporțională. Mai mult, petentul nu a invocat neregularități de formă a actului de sancționare.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că aceasta conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dând naștere unei prezumții simple de veridicitate în sensul că situația de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28; cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale încheiate de agenții statului este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța oricărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța este ținută să asigure o procedură echitabilă în ansamblul ei atunci când încuviințează și administrează probatoriu, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută nu este reală.

Sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În analiza principiului proporționalității, instanța reține că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

În speța de față, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări (în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier), nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către intimată, ci îi revenea acestuia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.

A cere confirmarea situației de fapt reținute în procesul-verbal de către un martor sau prin prezentarea unei înregistrări video ar însemna tocmai negarea calității de agent constatator a polițistului rutier.

Petentul nu a invocat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, recunoscând că a încălcat dispozițiile art. 10 din H.C.G.M.B. nr. 134/2004, întrucât nu a avut autorizația de acces.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că proporționalizarea acesteia este corectă în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite. În acest sens, instanța reține dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

Petentului i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de textul legal și nu a făcut dovada existenței unor circumstanțe atenuante ale răspunderii sale contravenționale. Împrejurările invocate și dovedite referitoare la veniturile sale scăzute obținute de la angajatorul S.C. Tutila Comimpex S.R.L. și starea de insolvență în care se află angajatorul său nu pot fi reținute ca fiind circumstanțe atenuante. Nici celelalte împrejurări invocate, dar nedovedite referitoare la plasarea comenzii la ora 16.30 nu pot constitui circumstanțe atenuante.

În schimb, instanța reține atitudinea petentului de neconștientizare a pericolului faptei săvârșite (gradul mare de pericol fiind indicat inclusiv prin stabilirea de către legiuitor a unui minim ridicat al sancțiunii amenzii) și încercarea sa de inducere în eroare a agentului constatator prin menționarea în procesului-verbal a obiecțiunilor sale în sensul că deși posedă autorizație, nu o are asupra sa.

Față de situația de fapt și de drept expusă, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P________ R___, domiciliat în București, _______________________.12, ___________, ___________, sector 4, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ DE POLIȚIE R______, cu sediul în București, _______________________.9-15, sector 3.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2015.

PREȘEDINTE,pentru GREFIER

A______ A_______ aflat în concediu de odihnă

semnează grefierul șef

Red. Jud. A.A./ Gref. A.I.M./ 13 iulie 2015