Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1250/2015

Ședința publică de la 07 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Judecător M______ E__

Grefier M____ P______

Pe rol judecarea recursului privind pe recurent C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și pe intimat ___________________, declarat in dosarul XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:

Tribunalul, ia act ca s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, ca nu se solicita administrarea de probe noi in recurs si, fata de actele si lucrarile dosarului, retine cauza spre solutionare

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 14.03.2012, sub numărul xxxxx/281/2012 petenta _________________.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 intocmit de intimată.

În motivarea plângerii, în esență, petenta _________________.R.L. a invocat în esență nulitatea procesului verbal pentru lipsa semnăturii agentului constatator.

In drept, au fost invocate prevederile O.G.2/2001

În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat și dovada comunicării acestuia.

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a invocat exceptia necompetentei teritoriale si a declinat cauza in favoarea Judecătoriei Cornetu.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.02.2013, când a primit numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX.

Instanta, procedând la solutionarea dosarului a constatat că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor conditiilor prevăzute de OG nr. 15/2002 si OG 2/2001.

Astfel, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, printre mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le contina procesul-verbal de contraventie se numara si semnatura agentului constatator, iar potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 lipsa semnaturii agentului constatator de pe procesul-verbal atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata si din oficiu.

Sub acest aspect, instanta a retinut ca procesele verbale contestate nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, fiind facuta doar mentiunea ca a fost semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001.

Potrivit art. nr. 15 din OG 2/2001 procesul verbal de contraventie se incheie de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabilesc și sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori, respectand formalitatile prevazute de OG 2/2001, astfel încat acestea constituie inscrisuri oficiale - autentice.

De asemenea, potrivit art. 19 din OG 2/2001 se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator ceea ce duce la concluzia ca legiuitorul a acceptat exclusiv posibilitatea incheierii procesului verbal in forma fizica, fiind exclusa posibilitatea incheierii sale in forma electronica.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat, sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile și efectele sale, cu un inscris sub semnatura privată.

Or, așa cum s-a aratat mai sus, procesul verbal de contravenție, constituind inscris autentic, nu intra sub incidenta Legii nr. 455/2001, ci trebuie sa întrunească cerințele de legalitate prevăzute de OG nr. 2/2001, act normativ ce nu prevede posibilitatea întocmirii si semnării procesului-verbal in format electronic.

Prin urmare, instanta a constatat ca procesul verbal de contravenție contestat nu este semnat de catre agentul constatator, iar potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa semnaturii este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului sanctionator.

Totodată, instanta a retinut, potrivit art. 14 (1) din OG nr. 2/2001, că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitand modificarea sentintei civile recurate in sensul respingerii plangerii

În fapt a arătat că instanța de fond a admis plângerea formulată și a anulat Procesul Verbal de constatare a contravenției contestat exonerand in acest mod petentul de la plata amenzii.

A solicitat să se constate că instanta de fond a interpretat art.9 alin.3 din 00 15/2002 in mod eronat, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art. 9 alin.3 paragraful ultim prevede "Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale pentru incalcarea prevederilor art.8 alin. 1 ". Astfel, termenul de 30 de zile, prevazut in art.9 alin.3 din 00 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al incheierii altor procese verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovinieta, si nu un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale.

Aplicarea sanctiunii contraventionale se prescrie _________________ 6 luni de la data savarsirii faptei, asa cum prevede art.13 alin. 1 din 00 2/2001.

Procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost comunicat contravenientului in termenul legal de 30 de zile, la un interval mai mic de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art.14 alin. 1 din 00 2/2001, care prevede ca " executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii."

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. xxxxxxxx pentru modificarea OG xxxxxxx privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se pot incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile, si in nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionle mai scurt decat termenul general de 6 luni.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administratiei și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere 1, și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.

Autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține umătorele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/2012 întocmit de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, intimata petentă a fost sancționata cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligata să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 16.08.2011 petenta a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXX, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, definește înscrisul în formă elctronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Totodată, pe baza definiției legale conținute de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, literatura de specialitate a decelat elementele definitorii ale actului juridic în formă electronică, pe baza cărora acestea sunt distinse de forma scrisă, clasică, pe suport de hârtie, printre aceste elemente fiind indicat modul diferit, de acces, la manifestarea de voință.

Astfel, s-a arătat că: Având o formă de exprimare specifică - electronica - atunci și modul de acces la această manifestare de voință este diferit: în timp ce înscrisurile clasice sunt citite de oameni în mod direct, înscrisurile electronice sunt „citite” prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar>

Totodată, s-a observat că definiția legală a înscrisului electronic nu distinge între mijloacele tehnice care permit citirea înscrisului în formă electronică și că acesta poate fi, deopotrivă conținut, de unitățile de stocare a memoriei din calculatoarele personale ori telefoanele mobile, putând fi astfel de înscrisuri documentele electronice în format doc, pdf, txt, jpg, etc., mesajele email, mesajele sms, mesajele instantanee.

Prin urmare, pentru că un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisul electronic, de înscrisurile „clasice”, pe suport de hârtie.

În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.

În aceste condiții, actul original ce cuprinde ori căruia i s-a atașat semnătura electronică a autorului său este stocat pe un suport informatic și beneficiază de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care se referă doar la „existența unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar în favoarea terților, nu împotriva lor.

Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Aplicând aceste considerații de principiu în privința proceselor – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acte administrative unilaterale care, în principiu, se bucură de prezumția de autenticitate, se observă că, în soluționarea problemei de drept generată de practica administrativă prezentată în precedent se justifică, pentru acest punct al analizei, următoarele concluzii:

a) Procesul – verbal întocmit în format electronic, având atașată/asociată o semnătură electronică extinsă care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Însă, această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie atașată actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

b) Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.

Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

Acest act nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, în mod normal, însoțește actele administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă impuse în acest scop.

Cel de-al doilea aspect de analiză vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată, potrivit cărora lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, iar nulitatea se constată din oficiu.

Textul consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial care, astfel cum s-a aratat în precedent, vizează autenticitatea actului administrativ.

Sancțiunea nulității intervine, în această situație pentru lipsa unui element esențial al actului constatator, indiferent de existența sau nu a unei vătămări.

Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât, de principiu aceste nulități nu pot fi acoperite.

Pe de altă parte o atare mențiune nu are nici semnificația juridică a înlăturării prezumției de vătămare a petentului instituită de legea contravențională în cazul nulităților exprese, întrucât, în cazul nulităților absolute exprese o atare probă nu poate fi făcuta

Tribunalul apreciaza că nu poate fi reținut argumentul de interpretare potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, argumentul de interpretare extensivă a legii contravenționale (lex dixit minus quam voluit) nu poate funcționa în plenitudinea sa în fața principiului legalității care impune o interpretare strictă a acestei legi, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a aratat, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, republicată, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport de hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor – verbale încheiate în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6). Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (In solemnibus forma dat esse rei).

Nu in ultimul rand tribunalul retine ca in acelasi sens sunt si dispozitiile Deciziei 16/16 februarie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept în temeiul disp. art. 312 C. proc. Civ. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. in contradictoriu cu intimata _________________.R.L., cu sediul Mun.Ploiesti, _____________________, ____________, jud.Prahova ca nefondat

Irevocabila

Pronunțată în ședința publică de la 7.09.2015

P_________, Judecător, Judecător,

A___ M______ C______ G_______ N_______ E__ M______

Grefier,

M____ P______

Red Jud M.E./11.09.2015/2ex

Red Jud Fond/ F________ A___-L______