Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 7/2014

Ședința publică de la 17 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ G_______

Judecător G_______ P____

Judecător M_____ D______ I_____

Grefier M____ M____-S_____

Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul G______ G___ împotriva sentinței civile nr. 3321/04.03.2013, pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimații I.P.J. D___ și T___ A_____ B_____, precum și asigurătorul S.C. E______ A________ REASIGURARE.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimații și asigurătorul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și anularea procesului verbal de contravenție. Precizează că depozițiile martorilor audiați atestă că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 3321/04.03.2013, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul G______ G___ împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/20.04.2012 - în contradictoriu cu intimații I.P.J. D___ și T___ A_____ B_____, precum și asigurătorul S.C. E______ A________ REASIGURARE.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 din RAOUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 20.04.2012 ora 19⁴⁰, a condus autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________, la intersecția cu Frații Buzești nu a respectat culoarea roșie a semaforului si a intrat in coliziune cu auto marca Cielo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, producându-i avarii.

Prin același act de contravenție a fost luată și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, prima instanță a reținut următoarele:

În ceea ce privește legalitatea actului de contravenție, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar, verificând din oficiu acest aspect, s-a constatat că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, respectivul act conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, Judecătoria C______ a reținut că, deși OG nr. 2/2001 - cu modificările și completările ulterioare -, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de contravenție, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului.

Este adevărat că martorii propuși de petent au confirmat apărarea acestuia - în sensul că petentul a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului -, însă instanța de fond a apreciat că depoziția martorului B___ L____ - propus de intimat -, este mai credibilă, având în vedere că acesta nu cunoaște pe nici una din părți, iar la momentul coliziunii conducea la rândul său un autoturism aflat în spatele autoturismului intimatului T___ A_____ B_____.

La aceste argumente se adaugă și constatările personale ale agentului, care se bucură de prezumția de veridicitate, situație în care apărările formulate de petent apar ca fiind neîntemeiate.

Din această perspectivă, acest martor era obligat să fie atent la schimbarea culorii semaforului, nu aceeași fiind și situația martorilor M____ M______ și M____ I_____, care erau simpli pasageri în autoturismul condus de petent, fiind colege de serviciu cu acesta.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, prima instanță a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia. Cât privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul G______ G___, solicitând modificarea Sentinței pronunțată de Judecătoria C______ – în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, s-a solicitat anularea măsurii reținerii permisului de conducere.

În motivarea recursului s-a învederat faptul că instanța de fond nu ar fi analizat în mod temeinic materialul probator, în contextul în care martorii audiați au confirmat faptul că recurentul nu a trecut pe culoarea roșie ci pe culoarea verde a semaforului. Prin urmare, starea de fapt reținută de agentul constatator a fost răsturnată de probele administrate.

De altfel, chiar dacă s-ar fi considerat că starea de fapt descrisă în procesul-verbal este conformă realității, trebuia reindividualizată sancțiunea contravențională - reținerea permisului de conducere (ca sancțiune complementară), fiind o sancțiune mult prea aspră care nu trebuia aplicată (dispozițiile OUG 195/2000 fiind în acest sens), fiind suficientă sancțiunea amenzii.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Contrar celor susținute de recurent, instanța de control consideră – în acord cu Judecătoria C______ -, că materialul probator administrat în fața primei instanțe nu răstoarnă prezumția de temeinicie a procesului verbal și nu poate conduce la concluzia că recurentul-petent nu este vinovat pentru producerea accidentului de circulație.

Astfel, depozițiile martorilor M____ M______ și M____ I_____ – care au declarat că autovehiculul condus de recurent ar fi traversat intersecția semaforizată pe culoarea verde a semaforului -, conțin în mod inevitabil o doză de subiectivism, din moment ce persoanele anterior menționate sunt colege de serviciu și, în mod logic, în relații de amiciție cu recurentul-petent. În altă ordine de idei, așa cum a remarcat și instanța de fond, sus-numitele M____ M______ și M____ I_____ – fiind simpli pasageri în automobilul condus de către recurent -, nu aveau nici un motiv special pentru a urmări în mod atent culoarea indicată de semafor, spre deosebire de celălalt martor audiat – numitul B___ L____ - care, fiind la rândul său conducătorul unui autoturism, în mod evident, trebuia să dea atenție culorii indicate de respectivul semafor. Nu în ultimul rând, declarațiile martorilor M____ M______ și M____ I_____ sunt infirmate de depoziția martorului B___ L____ – persoană care, așa acum a specificat în fața Judecătoriei C______, nu cunoștea pe niciunul dintre conducătorii auto implicați în evenimentul rutier -, care a specificat în mod clar rula în spatele autovehiculului condus de către intimatul T___ A_____ B_____ iar acesta a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului.

Prin urmare, coroborând declarațiile tuturor persoanelor audiate în cauză, în mod corect Judecătoria C______ a considerat că martorul B___ L____ a relatat în modul cel mai fidel derularea evenimentelor care au condus la producerea accidentului rutier – în timp ce depozițiile martorelor M____ M______ și M____ I_____ au fost date în încercarea de a evita angajarea răspunderii contravenționale a colegului lor de serviciu, recurentul -, iar mărturia persoanei anterior menționate este în concordanță cu situația de fapt descrisă de agentul constatator.

Ca atare, în mod legal și temeinic s-a decis aplicarea unei sancțiuni contravenționale recurentului-petent, pentru nesocotirea prevederilor art. de art. 52 din H.G. nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002).

Referitor la susținerile recurentului în sensul că "reținerea permisului de conducere (ca sancțiune complementară), este o sancțiune mult prea aspră care nu trebuia aplicată (dispozițiile OUG 195/2000 fiind în acest sens), fiind suficientă sancțiunea amenzii", acestea sunt lipsite de relevanță juridică.

Astfel, suspendarea dreptului recurentului-petent de a conduce un automobil pe drumurile publice este o sancțiuni complementare la sancțiunea principală, aplicată în baza prevederilor art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002 – care statuează "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale".

Prin urmare, respectiva sancțiune intervine în mod obligatoriu – ope legis (prin efectul legii) –, dacă un conducător auto nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului și, în acest fel, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, producându-i avarii, fără ca agentul constatator să aibă opțiunea de a aplica sau nu această sancțiune complementară. În mod similar, dacă instanța, analizând legalitatea actului de contravenție, constată că situația descrisă este conformă realității și în mod just a fost aplicată sancțiunea contravențională principală – cum s-a întâmplat în speță -, nu poate menține actul de contravenție doar cu privire la respectiva sancțiune și de a înlătura sancțiunea complementară aplicată pentru aceeași faptă – din moment ce aceasta intervine în mod automat pentru săvârșirea anumitor categorii de fapte, prin efectul legii.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul declarat de către recurentul G______ G___ împotriva sentinței civile nr. 3321/04.03.2013, pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimații I.P.J. D___ și T___ A_____ B_____, precum și asigurătorul S.C. E______ A________ REASIGURARE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2014.

Președinte, C_______ M_____ G_______	Judecător, G_______ P____	Judecător, M_____ D______ I_____
	Grefier, M____ M____-S_____

Red. C.G./29.01.2014/Jud. fond M. M____

Tehnored. M.M./2 ex./