Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ F____ M______

JUDECĂTOR P____ M______

Grefier L______ C_______ D______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SATU M___ , cu sediul în Satu M___,_____________ , nr.5/a, jud. Satu M___, împotriva Sentinței Civile nr.148/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimatul – petent N______ N______, cu domiciliul în Satu M___, _______________________, jud. Satu Mar, având ca obiect plângere contravențională

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, judecarea apelului a avut loc în ședința publică din data de 19.02.2016 , concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta , amânându-se pronunțarea la data de azi, când în urma deliberării avute ;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.148/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar cu nr. unic de mai sus, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul N______ N______ S_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SATU M___ și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/10.10.2014 cu „ Avertisment „ .

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

La data 10.10.2014 ora 10:10, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, prin care petentul N______ R_____ a fost sancționat cu amendă contravențională, cu avertisment și cu 4 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin.1 lit h din OUG 195/2002.

În fapt în sarcina petentului s-a reținut că în data de 10.10.2014, a fost identificat în trafic conducând autoturismul marca M__ cu nr.XXXXXXXXX în zona indicatorului „depășirea interzisă”, depășind neregulamentar în timp ce din sens opus se apropia autospeciala MAI xxxxx, obligându-l pe conducătorul acesteia să frâneze și să efectueze manevra de evitare. Procesul verbal a fost semnat de către petent, dar a făcut mențiunea „Recunosc fapta și regret”.

Împotriva acestui proces verbal petentul contravenient, în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a promovat prezenta plângere.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operante cazuri de nulitate absolută.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a reținut următoarele:

Având în vedere starea de fapt reținută de intimată, petentul recunoscându-și faptele, fiind la prima abatere de acest gen, instanța a considerat că faptele petentului prezintă un pericol social mai redus, iar aplicarea unei sancțiuni cu „avertisment” ar fi o sancțiune proporțională cu faptele săvârșite și va avea efectul prevenirii încălcării de către petent pe viitor a normelor legale pentru care a fost sancționată.

În consecință, în baza art.5 alin. 5, rap. la art.7 și 34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța a admis în parte plângerea petentului și a înlocuit amenda de 360 lei aplicată cu sancțiunea „avertisment”.

Cheltuieli de judecată nu au fost acordate în cauză.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel în termen intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SATU M___, solicitând instanței admiterea căii de atac promovate, modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal contestat.

În motivare (filele 2-3), apelantul arată că în baza procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 10.10.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în suma de 360 RON , pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin. 1 lit. H din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 10.10,2014 ora 13,50 a fost identificat autoturismul marca M__ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ca efectuând manevra de depășire neregulamentara în zona de acțiune a indicatorului „DEPĂȘIRE INTERZISĂ” în timp ce din sens opus se apropia autospeciala MAI xxxxx obligându-1 pe conducătorul acesteia acesta să frâneze și să efectueze manevra de evitare.

Prin sentința atacată, plângerea petentului a fost admisă în parte, instanța apreciind că „ ...petentul fiind la prima abatere , a recunoscui fapta, fiind la prima batere de acest gen... ".

Învederează că în ceea ce privește sancțiunea principală aplicată petentului instanța de fond a apreciat că fapta este imputabilă acestuia dar a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, însă nu a dispus nimic în legătură cu măsura complementară.

În acest fel, apelantul apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, ceea ce ocazionează motivul de apel prevăzut de art.466-468 Cod proc. civ..

Consideră că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, deoarece procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fiind indicat corect actul normativ și limitele sancțiunii, astfel că solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței apelate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunilor contravenționale aplicate ca fiind temeinice si legale.

Anexează cazierul auto al intimatului-petent din care rezulta că la data și ora respectivă acesta a fost sancționat la regimul circulației rutiere, precum și faptul că acesta are probleme cu respectarea prevederilor legale în general și a celor la regimul circulației rutiere în special.

În drept, invocă art. 466/468 din Codul de procedură civilă.

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptelor reținute în sarcina petentului li s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile OUG nr.195/200, act normative ce a stat la baza constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor aferente.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul apreciază că cele reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor corespund realității.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul retine că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Tribunalul constata ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probanta a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecărui mijloc de proba, însa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține ca potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concreta în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existenta în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversa și ca petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu .

Prin urmare, neexistând alte elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic, constată că sentința atacată în prezenta cauză se întemeiază pe o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză și în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat .

Instanța de fond însă în mod greșit a statuat asupra gradului de pericol social al faptei contravenționale pentru care agentul constatator a aplicat amenda contravențională și a apreciat că sancțiunea contravențională aplicată petentului este disproporționată față de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite.

Art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: “instanța competenta să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.

Astfel, în legea generală privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art. 21 că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”

„Avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în sarcina petentului contravenient, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care acesta a săvârșit-o și pentru a forma convingerea instanțelor de judecată în sensul că aceasta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.

Cu alte cuvinte , Tribunalul apreciază că scopul social al sancțiunilor contravenționale nu se poate realiza în cazul petentului și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare,cum este sancțiunea “avertismentului”., în condițiile în care petentul nu se află la prima abatere de acest gen ; dimpotrivă din cazierul auto al contravenientului rezultă că este destul de indisciplinat în trafic . Pentru cele ce preced , instanța de apel apreciază că simplul fapt al recunoașterii contravenției nu este suficientă în cauză pentru aplicare avertismentului.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, caracterul nefondat al plângerii la contravenție formulată de petent, instanța de apel va admite apelul declarat de intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SATU M___,va modifica în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca neîntemeiată plângerea la contravenție formulată de petentul N______ N______ S_____ și al menținerii ca temeinic și legal în întregul său al procesului verbal de contravenție contestat.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de apelanta-intimată I____________ Județean de Poliție SATU M___, cu sediul în mun. Satu M___, ____________,nr. 5/A,jud. Satu M___, Cod fiscal nr.xxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul–petent N______ N______ S_____ - CNP xxxxxxxxxxxxx, cu dom. în Livada, _______________________, jud. Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 148/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, modifică în tot sentința apelată , în sensul că,

Respinge plângerea la contravenție formulată de petentul N______ N______ S_____, împotriva procesului verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx/10.10.2014 încheiat de apelantă.

DEFINITIVĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2016.

Președinte Judecător

C_______ F____ M______ P____ M______

Grefier

L______ C_______ D______

Red. M.P./24.02.2016

Tehnored_BER /25.02.2016

Ex.4

- _____________.cu: I____________ Județean de Poliție Satu M___, N______ N______

Jud.fond: O_____ C_____