Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2015

INSTANȚA CONSTIUTIĂ DIN:

PREȘEDINTE: R_____ C_______ B______

GREFIER: C_____ I_____ Ț____-F____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul A_____ N______ C______, și pe intimata D____- B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ nr. xxxxxx.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.12.2015, când a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul A_____ N______ C______, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata D____ B______ Rutieră, anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/10.09.2015.

În motivarea plângerii, petentul a arătat instanței că în data de 10.09.2015 circulând cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, după ce a trecut de intersecția străzilor Mareșal A_______ cu Bulevardul Mărăști, a fost oprit și sancționat pentru că la intersecția anterior menționată nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului.

A mai arătat petentul că în urma acestuia a mai trecut un autoturism iar agentul de poliție, din direcția din care venea nu avea cum să vadă culoarea semaforului și nici nu a dorit oprirea unui alt participant la trafic care să confirme cele spuse de acesta.

Ca motiv de nulitate, petentul a arătat că în procesul-verbal este trecută în mod eronat suma de plată în 48 de ore astfel dacă nu ar fi formulat plângere nu ar fi putut achita această sumă.

În drept petentul a invocat prevederile art.16 din OG2/2001, art.6 CEDO, art.118,120 din OUG 195/2002.

În dovedirea cererii petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale cu un martor și a solicitat ca petenta să facă dovada vinovăției sale.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art.19 din OUG 80/2013 (fila 1).

Intimata a depus la data de 02.11.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal este legal și temeinic întocmit.

A mai arătat intimata că fapta a fost constatată personal și direct de polițistul rutier aspect din care rezultă prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal, garantată sub sancțiunea disciplinară și chiar penală a organului constatator. Intimata a mai arătat că sancțiunea aplicată este proporțională și corect individualizată iar petentul se afla singur în autoturism.

În drept intimata a invocat prevederile OUG 195/2002, RAOUG 195/2002, OG 2/2001.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/10.09.2015, petentul a fost sancționat contravențional pentru că, la intersecția dintre ______________________. Mărăști nu a respectat semnificația culorii roșii a semforului electric. (fila 5).

În drept:

În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanța va analiza legalitatea și temeinicei procesului-verbal precum și va hotărî asupra sancțiunii.

Analizând motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.

Instanța constată că suma pe care o poate achita petentul în 48 ore este de 210 lei iar nu 20 lei, ceea ce reprezintă și jumătate din minimul special care i-a fost aplicat petentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, petentul negând realitatea celor reținute în procesul-verbal .

Sub aspectul probațiunii temeinicei, instanța va analiza aplicabilitatea art. 6 CEDO în latura sa penală astfel cum a solicitat și petentul.

În cererea nr. xxxxx/04 I___ P__ contra României Curtea a reiterat jurisprudența sa astfel „22. […], la examinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii” (a se vedea Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. xxxxx/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (a se vedea Garyfallou AEBE împotriva Greciei, 24 septembrie 1997, pct. 33, Culegere de hotărâri și decizii 1997-V; Jussila împotriva Finlandei [GC], nr. xxxxx/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII; precum și Zaicevs împotriva Letoniei, nr. xxxxx/01, pct. 31, CEDO 2007-IX).

24. Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. Cel de al doilea criteriu menționat anterior – caracterul propriu-zis al contravenției, considerat și în raport cu natura sancțiunii corespunzătoare – constituie un criteriu de apreciere cu o pondere mai mare (a se vedea Öztürk împotriva Germaniei, 21 februarie 1984, pct. 52, _______ nr. 73; Jussila, citată anterior, pct. 38; și Huseyin Turan împotriva Turciei, nr. xxxxx/02, pct. 18, 4 martie 2008).

25. În această privință, Curtea observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri și acorda prioritate vehiculelor oficiale, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție avea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.

26. Referitor la natura și gravitatea „sancțiunilor”, Curtea observă că niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecințe grave pentru acesta. De asemenea, Curtea observă că amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată (a se vedea, pe de altă parte, A_____, citată anterior, pct. 52) și reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravențiilor. Cu toate acestea, Curtea reiterează că lipsa gravității sancțiunilor aflate în joc nu poate scuti o pedeapsă de caracterul său inerent penal (a se vedea Öztürk, citată anterior, p. 21, pct. 54 și Huseyin Turan, citată anterior, pct. 20).

27. Curtea consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.”

Instanța, în lumina considerentelor expuse de Curtea EDO, apreciază că în cauză, există o acuzație în materie penală însă niciun element de probă indicat de petent nu relevă vreo consecință gravă asupra acestuia pe care să o fi produs sancțiunea aplicată.

Prin prisma considerentului anterior enunțat, instanța va aprecia și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Conform jurisprudenței Curții EDO din hotărârea H______ contra României, în materie de circulație rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999]. Astfel :

“13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.

Totodată prin hotărârea N_______ G_______ c. României, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția.

Instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale cu martorul solcitat.

Din probatoriul administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pentru următoarele considerente.

Singura probă administrată în cauză în dovedirea netemeiniciei procesului-verbal este proba testimonială care prezintă o fiabilitatea foarte scăzută prin prisma calității martorului, respectiv de soție a petentului. Mai mult martora a declarat că nu a perceput în mod direct culoarea semaforului la pătrunderea petentului în intersecție întrucât se uita la telefon și nici nu își mai amintește cu exactitate din ce parte a venit agentul constatator.

În absența altui mijloc de probă prin care să fie răsturnată constatarea personală a agentului constatator, instanța constată că prezumția relativă de temeinicie nu a fost răsturnată și va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată.

Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Petentul a fost sancționat cu suma de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sancțiune legală în raport de prevederile art.100 alin.3 lit. d prin raportare la art. 98 alin.4 lit.b din OUG 195/2002, fiind și minimul special prevăzut de actul normativ.

Instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nerespectarea culorii roșii a semaforului poate creea un pericol grav pentru participanții la trafic astfel că se impune sancționarea petentului în scopul de a-l responsabiliza pe acesta în sensul respectării unei conduite de respectare a legii.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea petentului A_____ N______ C______, cu domiciliul în Prelungirea G______, nr. 71, ___________, _____________________. Ilfov, CNP xxxxxxxxxxxxx, formulată în contradictoriu cu intimata D____- B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, sector 3, ________________________. 9-15.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R_____ C_______ B______ C_____ I_____ Ț____-F____

RED. RB/ TEH. CȚ

4 EX / 2 ______________