Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECTIA

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1238

Ședința publică din data de 16 SEPTEMBRIE 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A_____ B_____ A_____

JUDECĂTOR – M_____ C_______

GREFIER – G_______ M____

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________, cu sediul în C________, I.G. D___ nr. 18, în contradictoriu cu intimata petentă __________________., cu sediul în Medgidia, ___________________. 29, Județul C________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 584/06.05.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria Medgidia.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părtilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.

Instanța rămâne in pronuntare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2013 s-a formulat plângere împotriva procesul verbal de contravenție _______/2014 nr. xxxxxxx încheiat la data de 29 octombrie 2014 de MINISTERUL FINANȚERLOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____

În motivarea cererii s-a învederat în esență faptul că societatea comercială avea activitatea suspendată și că se află la prima abatere, situațiile financiare fiind depuse.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 42 alin. 7 din Legea nr. 82/1991 și dispozițiile art. 7 și art. 21 din OG nr. 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Din materialul probator s-au reținut următoarele:

În data de 29.10.2014 petenta a fost sancționată contravențional întrucât nu a depus în termenul legal situațiile financiare anuale la 31.12.2012 și 31. 12.2013, fapta constituind contravenție conform prevederilor art. 41 pct. 2 lit. f dion OG nr. 92/2003 și sancționată conform prevederilor art. 42 din OG nr. 92/2003.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.

În ceea ce privește temeinicia acestuia instanța a reținut că acesta reflectă adevărul, contravenientul petent făcându-se vinovat de comiterea abaterii contravenționale pentru a care a fost sancționat.

În conformitate cu prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 se aplică avertismentul în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.

În speță având în vedere că din materialul prezentat instanței nu rezultă vreo împrejurare de fapt care să justifice aplicarea amenzii, având în vedere faptul că petenta a avut întreruptă activitatea din data de 1.08.2010 și până la data de 31.07.2013, intimata nefăcând dovada urmării negative produse pentru colectarea impozitelor prin faptul nerespectării termenului legal, apreciindu-se că aplicarea unui avertisment ar fi fost proporțională.

Instanța învederează că potrivit art. 6 din OG nr. 2/2001 avertismentul se poate aplica oricărui contravenient persoană juridică, fiind o sancțiune contravențională principală conform art. 5 alin. 2, organul constatator putând să o aplice atunci când natura și gravitatea faptei o impune. Dacă legiuitorul nu ar fi dorit ca organul constatator să poată aplica avertismentul ar fi prevăzut aceasta expres și nu ar fi lăsat la aprecierea acestuia aplicarea acestei sancțiuni contravenționale principale. În speță intimata nu a făcut dovada unui comportament care să impună direct aplicarea amenzii, avându-se în vedere că pentru anul 2012 avea activitatea suspendată, iar pentru anul 2013 a avut activitatea suspendată 7 luni.

Pentru aceste considerente plângerea a fost admisă în parte și s-a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment.

În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile 584/2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.

În motivarea apelului se aduc critici cu privire la hotărârea instanței de fond de a înlocui amenda cu avertisment, considerând că s-a făcut o greșită aplicare a art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.

Legal citat intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Procedând la judecata apelului se reține:

Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din OG 2/2001.

Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.

Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului – verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.

În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează să fie înlocuită cu cea a avertismentului.

Potrivit art. 7 alin. (3) din OG 2/2001, “avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevedea această sancțiune”

Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea “avertisment” este pronunțată în respectul legii.

Pentru aceste considerente instanța ca respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat împotriva s.c. nr. 3068/6.05.2015, formulat de apelant DGRFP G_____ -AJFP CTA cu sediul în C________, I.G. D___ nr. 18, în contradictoriu cu intimata petentă __________________., cu sediul în Medgidia, ___________________. 29, Județul C________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ B_____ A_____ M_____ C_______

GREFIER,

G_______ M____

Jud. fond E.E. M_______

Red. Jud. dec. M.C_______ 29.09.2015

Tehnored.gref.A.N_____ 02.10.2015/ 4 ex