ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 832 A

Ședința publică din data de 22 septembrie 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Poliția L_____ A___ împotriva Sentinței civile nr. 1850 din 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1850 din 10.04.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte plângerea la contravenție formulată de petentul S________ M_____ C________ în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___ cu privire la procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxx/12.11.2014, pe cale de consecință, înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxx/12.11.2014, petentul S________ M_____ C________ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 142 litera e din HG nr. 1391/2006.

În sarcina petentului s-a reținut că la data de 12.11.2014, ora 11:02, în calitate de conducător auto al autoturismului marca Dacia L____, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a imobilizat voluntar autoturismul (oprit) la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni, îngreunând traficul în zonă, în condițiile în care efectua transport de persoane în regim de taxi.

Petentul a semnat procesul verbal cu următoarele obiecțiuni: ,, menționez că eram la comandă și așteptam o clientă, nu am depășit timpul de 10 minute, după care a venit clienta și am pornit taxiul și am plecat. Nu am văzut semnul de oprire interzisă și potrivit regulamentului taxi pot aștepta clientul 10 minute.”

Ca dispoziții legale incidente s-au reținut prevederile art. 20 (4) din Legea nr. 38 din 20 ianuarie 2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, conform cărora, (4) Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră și ale art. 142 litera e din HG nr. 1391/2006, conform cărora, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că potrivit art.142 litera e din HG nr.1391/2006 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea.

Din fotografia depusă în probațiune la dosar de către intimată rezultă că petentul a încălcat dispozițiile legale reținute în sarcina sa, astfel că sânt întrunite elementele constitutive ale contravenției constatate.

În ceea ce privește apărarea petentului, prima instanță a reținut că, într-adevăr, conform prevederilor art. 20 (4) din Legea nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, condiționat de neperturbarea circulației prin această manevră, însă susține că petentul nu a dovedit împrejurarea că a oprit taxiul pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, iar din fotografia depusă în probațiune nu rezultă acest aspect.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, să țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Făcând aplicarea art.21 alin.3 din OG 2/2001, văzând că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu s-a reținut faptul că prin fapta sa petentul a perturbat circulația și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G.nr.2/2001 conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, art. 7 alin.3 din O.G.nr.2/2001 conform cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, instanța de fond a considerat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru ca petentul să-și îndeplinească pe viitor obligațiile privind oprirea voluntară a vehiculelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Poliția L_____ A___ solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului a criticat hotărârea instanței de fond pe motiv că aceasta nu a analizat mijloacele de probă și a avut în vedere doar susținerile petentului intimat.

A susținut că agentul constatator a constatat personal săvârșirea faptei prin raportare la dispozițiile legale în materie, confirmată fără echivoc de imaginea foto în care este surprinsă poziționarea autoturismului și care confirmă gradul de pericol pe care l-a generat manevra petentului intimat prin eludarea dispozițiilor legale.

Intimata apelantă a apreciat că în speță nu este răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură actul sancționator, iar petentul nu a administrat nici un fel de probe prin care să își dovedească nevinovăția.

În drept a invocat prevederile art. 466 alin. 1, art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, petentul intimat S________ M_____-C________ a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare a susținut că prima instanță a procedat în mod corect la reindividualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator prin interpretarea probațiunii administrate în cauză.

Petentul intimat a învederat instanței faptul că în cuprinsul procesului verbal nu i se impută faptul că ar fi îngreunat circulația autovehiculelor în zonă și a cerut instanței de apel să observe că intimata nu a negat vreo clipă faptul că petentul se afla în timpul serviciului de taximetrie la momentul săvârșirii faptei în așteptarea unui client.

Examinând apelul de față prin prisma efectului devolutiv conform prevederilor art.476 alin.1, ale art.477 și ale art.479 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele :

Apelul este nefondat.

Verificând situația de fapt și modul de aplicare a legii materiale și procesuale de către prima instanță în limitele cererii de apel, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul constatării săvârșirii contravenției imputată petentului, dar și sub aspectul aplicării prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în sensul reindividualizării sancțiunii amenzii aplicate și înlocuirea ei cu avertismentul.

Analizând circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, lipsa locurilor speciale pentru staționarea taxiurilor în zonele de parcare amenajate din perimetrul Pieței M____ V______, împrejurările obiective care l-au determinat pe petent să staționeze în acel loc –aștepta să preia un client, prezumarea unui grad concret redus de pericol social al faptei săvârșite determinat de neindicarea de către agentul constatator a timpului de staționare al taxiului condus de petent în raport cu prevederile speciale cuprinse în art. 20 (4) din Legea nr. 38/20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, care permit taxiurilor ca pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client să oprească inclusiv pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, condiționat de neperturbarea circulației prin această manevră, tribunalul reține că existau suficiente temeiuri pentru admiterea cererii de reindividualizare a sancțiunii contravenționale în sensul înlocuirii ei cu amenda în condițiile în care petentul a dovedit îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În aceste condiții apreciem că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv și sancționator urmărit de legiuitor.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, a art.21 alin.3, a art.7 și a art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor va respinge apelul declarat de intimata Poliția L_____ A___ împotriva Sentinței civile nr. 1850 din 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată de la partea care a pierdut procesul, urmează a nu fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimata Poliția L_____ A___ cu sediul în A___, __________________________, nr. 18, _________________ împotriva Sentinței civile nr. 1850 din 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.

Președinte Judecător Grefier

I___ D____ L____ J___ D____ B______

Red L.J./Tehnored.L.J.

4 ex./22.10.2015/ 2 _____________________________________>

Prima instanță: C______ L____ D______

Se comunică:

Intimatei apelante Poliția L_____ A___ - cu sediul în A___, __________________________, nr. 18, _________________

Petentului intimat S________ M_____ C________ - cu domiciliul în A___, P-ța Sporturilor nr. 4, _____________, jud. A___