Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2076

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal declarat de IPJ Constata cu sediul în C________, jud. C________ in contradictoriu cu E_____ A________ domiciliat în C________, ____________. 64, ____________, ____________________, impotriva sentintei civile nr. 8158/24 07 2015 a Judecatoriei Constanta.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 22.01.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul E_____ A________ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ – Serviciul Rutier ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/08.01.2015, cu consecința înlăturării amenzii aplicate și a măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce; în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale dispuse cu sancțiunea avertrisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa întrucât, și a invocat următoarele argumente:

La data de 08.01.2014, in jurul orelor 16.30, in timp ce se deplasa cu autovehiculul cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea angajatorului S.C. Sam Plastik Activ SRL, in localitatea Constanta, pe ___________________________ Cumpenei (pod C___ / Butelii), catre ____________________ a depasit sensul giratoriu de la intersectia _________________ cu _______________________________ "C___") și a trecut si de trecerea de pietoni de aflata imediat in apropierea intersectiei pe ___________________ oprit de un echipaj al Politiei Rutiere care i-a adus la cunostinta că va fi sanctionat pentru faptul ca aparent nu daduse prioritate de trecere pietonilor care traversau pe marcajul pietonal respectiv.

În consecință, agentul constatator a intocmit procesul verbal de constatare a contraventiei atacat și, considerand ca a incalcat prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002 rep., a fost sanctionat cu amenda contraventionala si cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.

(1). În cuprinsul procesului verbal nu s-a consemnat nicio mențiune cu privire la măsura tehnico administrativă a reținerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule. Cu toate acestea, agentul constatator a retinut permisul de conducere, incalcand prevederile art. 21 din O.G. nr. 2 / 2001 modif.

În lipsa dispunerii unei astfel de măsuri în cuprinsul procesului verbal, petentului nu i se poate restrânge dreptul la libera circulație. În condițiile expuse, vătămarea drepturilor petentului rezidă chiar în maniera de aplicare a sancțiunii, fără a fi consemnată în procesul verbal de contravenție, prin retinerea permisului de conducere neputand sa iși exercite obligatiile din contractul de munca, întrucât este sofer profesionist, angajat cu contract de munca la societatea Sam-Plastik Activ SRL.

În consecinta, fata de faptul ca prin procesul verbal de contraventie nu s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere și nici sancțiunea contravențională a suspendării exercitării dreptului de conducere, aceasta vătămare nu poate fi înlăturată decât prin restituirea permisului de conducere.

(2). În cuprinsul procesului verbal de contravenție agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptei reținute și nu s-a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, reținându-se succint că la marcajul pietonal din zona BRD petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversase marcajul pietonal din partea dreapta a conducatorului auto.

Situația de fapt de la locul constatarii contraventiei este diferită de cea menționata în procesul verbal atacat întrucât, la momentul respectiv, nu se afla niciun pieton angajat în traversarea sensului de deplasare al autovehicolului pe care il conducea petentul. În fapt, după depășirea sensului giratoriu de la C___, fiind înscris într-o coloană de mașini, deplasarea se făcea sacadat pe sensul de circulatie catre _________________ momentul în care petentul a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, nu se afla angajat în traversare niciun pieton. După depașirea marcajului pietonal, petentul a trebuit să frâneze, ca urmare a staționarii coloanei de mașini, oprind parțial cu partea din spate a autovehiculului pe marcajul pietonal. Oprirea a fost forțată de oprirea mașinii din fața petentului. Din acest motiv, este posibil ca un pieton să fi traversat pe marcajul pietonal, prin spatele autovehiculului pe care il conducea petentul, dar, la momentul în care s-a aflat în dreptul trecerii, nicio persoană nu se afla angajată în traversare.

(3). Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contraventiei nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, petentului nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicit.

În sprijinul susținerilor arătate se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.

(4). În susținerea cererii subsidiare, petentul a invocat lipsa de pericol social al faptei, a consecințelor negative ale faptei (nu s-a produs niciun accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum si circumstanțele personale constând în conduita corectă avută până în prezent în calitate de conducător auto.

În drept, petentul a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.6 CEDO și jurisprudența CEDO, art.20 din Constituția României.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitatea cu originalul: Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/08.01.2015 (fila nr.14, din dosar), dovada comunicării actului sancționator contrestat (fila nr.15, din dosar) .

La data de 17.02.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 08.01.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________________, în momentul în care a ajuns la marcajul pietonal din dreptul BRD, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului public.

Intimatul precizează că:

- fapta anterior menționată este prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice

- petentului i-a fost reținut permisul de conducere, în temeiul disp. art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002

Intimatul învederează instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: un număr de 4 fotografii (filele nr.28 – 34, din dosar), înregistrarea faptei pe suport DVD (fila nr.27, din dosar), buletinul de verificare metrologică (fila nr.32, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.34, din dosar); certificat de aprobare de model (fila nr.33, din dosar).

Prin sentința civilă nr. 8158/24 07 2015 Judecătoria C________ a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță de fond a avut în vedere următoarele argumente:”

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele: ”I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.

Analizând procesul verbal contestat, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitatea faptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa marcajul pietonal) în condiții circumstanțiate (în ziua de 08.01.2015, orele 16:28, pe ___________________________________ pietonal din zona BRD,…). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.

Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 08.01.2015, petentul E_____ A________ a fost sancționat contravențional de către intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ prin Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 390,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002, cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art.111 alin.1 lit.(c) din același act normativ.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 08.01.2015, orele 16:28, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________________ și, în momentul în care a ajuns la marcajul pietonal din dreptul BRD, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului public din partea sa dreaptă.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere ...pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002.

2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H______ și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

(1). În ședința publică din data de 29.06.2015, instanța a procedat la vizionarea înregistrării faptei contravenționale pe suport DVD, ocazie cu care a constatat că situația de fapt rezultată din înregistrare este diferită de cea menționata în procesul verbal atacat.

Într-adevăr, astfel cum a susținut și petentul, din înregistrare rezultă fără niciun dubiu rezonabil că, la momentul respectiv, nu se afla niciun pieton angajat în traversarea sensului de deplasare al autovehicolului pe care îl conducea petentul.

Din aceeași înregistrare rezultă că autoturismul condus de petent se afla înscris într-o coloană de mașini, că deplasarea se făcea sacadat pe sensul de circulatie catre _________________ momentul în care petentul a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, aici nu se afla angajat în traversare niciun pieton. După depașirea marcajului pietonal, petentul a trebuit să frâneze, ca urmare a staționarii coloanei de mașini, oprind parțial cu partea din spate a autovehiculului pe marcajul pietonal. La secunda nr.31 a minutului 28 al orei 16, autoturismul condus de petent depășise marcajul pietonal – moment în care un pieton a traversat marcajul pietonal din partea stângă a autoturismului condus de petent, dar prin spatele acestuia.

(2). Nici planșele foto depuse de intimat la dosarul cauzei nu probează săvârșirea de către petent a faptei contravenționale reținute în actul sancționator atacat. Este de reținut că în niciuna dintre aceste planșe nu este surprins vreun pieton aflat în traversarea marcajului pietonal (filele nr.28 – 31, din dosar).

Față de considerentele anterior arătate, instanța va reține ca întemeiată susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.

3. Soluția instanței:

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că în cauză s-a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art.6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța:

- va admite plângerea contravențională formulată de petentul E_____ A________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ – Serviciul Rutier

- va anula Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/08.01.2015, cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate (sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 390,00 lei și sancțiunea complementară privind suspendarea dreptului de a conduce);

- va exonera petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 390,00 lei aplicate prin actul sancționator menționat”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul IPJ C________.

Apelantul apreciază că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică și susține că din probele administrate rezultă fără dubiu săvârșirea de către petent a contravenției reținute în sarcina prin procesul verbal contestat.

Petentul nu a formulat întâmpinare, dar prin note scrise a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Apelul declarat în cauză de IPJ C________ este fondat.

Tribunalul va reține situație de fapt constatată de prima instanță în sensul că la data de 08.01.2015, petentul E_____ A________ a fost sancționat contravențional de către intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ prin Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 390,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002, cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art.111 alin.1 lit.(c) din același act normativ.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 08.01.2015, orele 16:28, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________________ și, în momentul în care a ajuns la marcajul pietonal din dreptul BRD, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului public din partea sa dreaptă.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere ...pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002.

Tribunalul analizând motivele de apel și probele administrate la prima instanță, în special înregistrarea video ce surprinde contravenția reținută în sarcina petentului constată că soluția primei instanțe este eronată. Astfel din înregistrarea video rezultă fără dubiu că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător. Deși din înregistrare se pot observa mai multe vehicule, iar calitatea acesteia cea mai bună, se poate observa cum un pieton este angajat în traversare încă înainte de vehiculul condus de petent să ajungă în apropierea trecerii de pietoni și se poate observa cum toate celelalte vehicule care circulau în același sens cu petentul și care au ajuns concomitent la trecerea de pietoni pe benzi diferite au oprit respectând dreptul de trecere al pietonului, excepție făcând petentul care a decis să continue deplasarea în condițiile în care pietonul se afla în apropierea axului drumului ori chiar îl depășise. Tribunalul va mai reține și faptul că probele administrate întăresc prezumția derivată din observarea săvârșirii faptei de către agentul constatator cu propriile simțuri și că argumentele petentului nu pot fi primite. De asemenea, Tribunalul constată că procesul verbal este legal și temeinic întocmit fapta descrisă fiind încadrată corespunzător, iar sancțiunile aplicate sunt în concordanță cu dispozițiile legii.

În consecință, apelul declarat de IPJ C________ se va admite acesta fiind fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de IPJ Constata cu sediul în C________, jud. C________ in contradictoriu cu E_____ A________ domiciliat în C________, ____________. 64, ____________, ____________________, impotriva sentintei civile nr. 8158/24 07 2015 a Judecatoriei Constanta.

Definitiva.

Pronuntata în ședință publică, azi 10 12 2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond C.I___

Red. Jud. apel. A.I.B_______/29 01 2016

4 ex