Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 204/2013

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - N_______ D______

Judecător - C________ M_____ G____

Grefier - C_______ E____ C____

Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul C_____ I__ P___ împotriva sentinței civile nr.2016/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. G.T____ pentru apelant, lipsind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Av. G Ț____ depune practică judiciară și învederează instanței că numai are alte probe de solicitat.

Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.

Av. G. Ț____, având cuvântul pentru apelant, solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de sancționare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate și anularea sancțiunii complementare.

Apreciază că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor legale care reglementează marja de eroare a aparatelor radar și a încălcării garanțiilor prevăzute de Curtea Europeană a Dreptului Omului.

Solicită a se avea în vedere faptul că deși în sentința atacată se reține în mod corect faptul că viteza măsurată cu ajutorul aparatelor radar este afectată de o eroare ale căror marje sunt reglementate prin normele metrologice de legiuitor, fără nici o explicație instanța de fond a apreciat că aceste marje sunt aplicabile doar la omologarea aparatului, deși legiuitorul nu distinge un asemenea aspect.

Insă, față de depășirea minimă a acelei limite de viteză peste acre organul de constatare este îndreptățit să aplice sancțiunea suspendării, respectiv depășirea cu 3 km/h a acelei marje de viteză, care de altfel se află în marja de eroare raportată la viteza cu care a fost surprins contravenientul care era de +/- 5 km/h.

Prin urmare cei 3 km cu care s-a depășit limita de viteză care a atras sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se află în această marjă.

Prin urmare contravenientul este îndreptățit să invoce această certitudine îndoielnică și făcând aplicarea garanțiilor din art.6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, instanța să intervină și să aprecieze că nu se impunea aplicarea sancțiunii clasei a IV-a, ce atrage automat și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce, ci trebuia să aplice sancțiunea clasei a III a.

Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 29.04.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P___ C_____-I__ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de I___- BA2 la data de 22.04.2013, pe care l-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie. Petentul a solicitat exonerarea de la plata amenzii în valoare de 675 lei și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.04.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția București - C________ pe autostrada A2, iar după ce a trecut de punctul de taxare din zona Fetești, județul Ialomița, a fost oprit de un echipaj de poliție, al cărui agent i-a comunicat că a fost înregistrat cu viteza de 183 km/h de aparatul radar aflat în dotarea unui echipaj de poliție din județul Călărași, urmând a fi sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

Petentul a precizat că a solicitat agentului constatator să i se prezinte înregistrarea video care să ateste viteza menționată în procesul-verbal, motivând că pe toată durata deplasării sale pe autostrada A2 a respectat viteza maximă legală, iar eventuala depășire a acesteia nu se putea face cu mai mult de 50 km/h, întrucât autoturismul avea activat limitatorul de viteză setat la valoarea de 180 km/h. Petentul a arătat că agentul constatator a refuzat să-i prezinte înregistrarea video, iar obiecțiunile sale nu au fost reținute în procesul-verbal contestat, consemnându-se doar „Nu sunt de acord!”.

Cu privire la legalitate, petentul a arătat că în cuprinsul procesului-verbal nu s-a reținut viteza maximă legală pe tronsonul de autostradă unde se susține că s-a săvârșit fapta și nici diferența de viteză cu care s-ar fi depășit această limită legală, aspecte care, în opinia sa, contravin art. 16 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, petentul a invocat faptul că chiar și în situația în care, pentru un scurt moment, autoturismul condus de acesta ar fi depășit viteza legală, diferența între viteza maximă cu care acesta se putea deplasa și viteza înregistrată de aparatul radar poate fi explicată doar ca rezultat al unei erori de înregistrare a aparatului pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, iar această eroare – tolerată de normativele tehnice de metrologie legală - nu poate justifica sancționarea sa, în condițiile în care nu există certitudinea depășirii pragului de viteză prev. de art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002. A mai arătat că, în conformitate cu prevederile pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală 021-05, eroarea maximă pentru măsurarea vitezei este de 3% din valoarea vitezei măsurate pentru viteze de peste 100 km/h, astfel că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, respectiv în intervalul 177,51 și 183 km/h, condițiile constitutive ale contravenției reținute nefiind întrunite pentru toate vitezele din acest interval.

Petentul a arătat că în materie contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv că beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind agentului constatator, precum și de aplicabilitatea principiului in dubio pro reo.

Petentul a solicitat instanței să pună în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică, registrul activitate radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.

În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx (f.6) și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. La data de 17.05.2013, la solicitarea scrisă a instanței, petentul a indicat numele și domiciliul martorului în vederea citării (f.12).

Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 22.04.2013, ora 18.08 a circulat cu viteza de 183 km/h pe autostrada A2 la km.131, viteza fiind măsurată cu aparatul radar TRUCAM TC xxxxxx.

În întâmpinarea formulată, intimatul a arătat că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului, iar acesta, ca posesor al permisului de conducere, trebuia să cunoască faptul că viteza maximă legal admisă pe autostradă în România este de 130 km/h.

În întâmpinarea formulată, intimatul a reluat textele legale în baza cărora a fost sancționat petentul și a arătat că procesul-verbal îndeplinește condițiile stabilite de art. 16 alin. 1 și 17 din OG 2/2001.

În răspuns la criticile petentului la adresa legalității procesului-verbal, intimatul a arătat că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute. În acest sens, întrucât petentul trebuia să cunoască faptul că limita de viteză pe autostradă în România este de 130 km/h, este evident că acesta a depășit această viteză cu 53 km/h.

În privința aplicării erorii de 3% la viteza măsurată cu aparatul radar, intimatul a arătat că reglementarea prin norma de metrologie legală a acestei marje de eroare nu reprezintă altceva decât o cerință metrologică pe care aparatul trebuie să o îndeplinească pentru a fi omologat în vederea utilizării și pentru a fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de metrologie legală, consecința verificării fiind atestarea aparatului pentru utilizarea în măsurarea vitezei. A mai arătat intimatul că după momentul atestării, viteza măsurată cu aparatul de măsură este viteza legal stabilită, fără aplicarea niciunei corecții. Ca argument al acestei interpretări, intimatul a adus faptul că buletinul de verificare metrologică nu face nicio mențiune cu privire la înregistrarea unor erori ale aparatului în condiții normale de funcționare.

În motivarea întâmpinării, intimatul a invocat jurisprudența CEDO care nu se opune acordării unei forțe probante actului de constatare a contravenției și a arătat că fapta a fost constatată conform art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, operat de un agent de poliție care deține atestat pentru lucrul cu aparatul radar.

În drept, intimatul a invocat prevederile Codului procedură civilă., ale HG nr. 1391/2006 și OG 2/2001.

În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei originalul procesului-verbal contestat (f.17), raportul agentului constatator, suportul magnetic conținând înregistrarea video realizată cu camera atașată aparatului radar pentru instanță și planșa foto, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de I___- BA2 la data de 22.04.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul P___ I__-C_____ a contravenției prev. de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, constând în faptul că la data de 22.04.2013, ora 18,08 a condus auto marca LAMBORGHINI cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Autostrada A2 km 131 pe sensul de mers București-C________, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 183 km/h.

Fapta a fost înregistrată cu aparatul radar tip TRUCAM ______________ omologat (aprobare de model 002/2011) și verificat metrologic cu 3 zile înainte de săvârșirea faptei imputate petentului, la data de 19.04.2013.

Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în amendă contravențională în sumă de 675 lei și sancțiunea complementară constând suspendarea dreptului de a conduce, dispunându-se și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere conform art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002.

Procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.04.2013, ora 18.20 la km 144+300 pe autostrada A2. La rubrica ”Alte mențiuni” a procesului-verbal, agentul constatator a consemnat „Nu sunt de acord”, iar procesul-verbal este semnat olograf de contravenient în rubricile special destinate.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.2016/25.07.2013 a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P___ C_____-I__ cu domiciliul în mun. C________, ____________________, ____________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SPRL B______ și Asociații în mun. București, _______________________, nr. 70, sector 2, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în mun. București, ___________________. 4-6, Sector 5, cod fiscal xxxxxxx, cont IBAN RO46TREZxxxxxxxxxxxx0XXXXX, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de I___- BA2 la data de 22.04.2013 și a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.

Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx dresat de I___- BA2 la data de 22.04.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate.

Impotriva acestei sentințe a declarata apel C_____ I__ P___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie având în vedere următoarele:

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în procesul verbal de contravenție nu se menționează nici viteza maxima legală pe tronsonul de drum unde se susține că a fost săvârșită fapta contravențională și nici diferența de viteza cu care s-ar fi depășit aceasta limită legală.

Apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art.16 din OG 2/2001 și în lipa mențiunilor indicate instanța de fond a recurs la prezumții pentru a acoperi lipsa descrierii complete a faptei contravenționale și a aprecia asupra împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta sancționată, deși această situație era de natură să producă o vătămare a intereselor sale prin imposibilitatea cenzurării temeinicie celor reținute de către agentul constatator.

Prin urmare vătămarea este evidentă și constă în lipsa de certitudine cu privire la situația de fapt și la împrejurările în care a fost constată contravenția și pe cale de consecință procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate.

Mai arată că viteza ce apare pe înregistrarea aparatului radar este afectată de o eroare recunoscută chiar de normativele legale în materie, iar presupusa depășire cu 3km/h a pragului peste care se poate dispune măsura suspendării dreptului de a conduce este în realitate doar rezultatul unei erori de determinare vitezei de circulație.

Instanța de fond a ignorat existența incertitudinii dovedite cu privire la depășirea pragului de viteza și a făcut o greșită aplicare a legislației naționale.

Au fost încălcate prevederile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și apreciază că de situația îndoielnică generată de încadrarea depășirii cu 3 km/h în marja de eroare a radarului ar fi trebuit să beneficieze întrucât sancțiunea aplicată ar duce restrângere dreptului de a conduce pe drumurile publice, iar măsura nu a fost fundamentată pe probe indubitabile.

Solicită astfel, în principal admiterea apelului și rejudecând să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar I___ București solicită respingerea apelului declarat întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică iar apelantul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.

Procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prev. de art.16 din OG 2/2001, iar agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a faptei reținută în sarcina contravenientei.

Mai arată că apelantul consideră în mod eronat că la măsurarea vitezei și, implicit la aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.

Reglementările referitoare la erorile maxime nu reprezintă altceva decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi omologat.

După omologarea viteza indicată de cinemometru este viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului nemaiexistând posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, sentința apelată, motivele de apel constată că apelul nu este fondat.

Astfel, analizând procesul verbal de contravenție, tribunalul constată că acesta îndeplinește condițiile de fond prev. de art.16 din OG 2/2001, existând o descriere suficientă a faptei reținută în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția.

Nu poate fi vorba de anulare a procesului verbal pentru faptul că nu s-a specificat numărul de km cu care a fost depășită viteza maximă și nici viteza maximă legală pe tronsonul de drum, întrucât în procesul verbal e contravenție se menționează clar de agentul constatator viteza măsurată de aparatul radar și categorie de drum pe care circula contravenientul, respectiv Autostrada A2.

Limita de viteză prevăzută de lege pe categoria de drum este 130 km/h, aspect de altfel cunoscut de contravenient, fiind posesor de permis de conducere, cunoscând legislația în acest domeniu și este clar că a fost depășită viteza legală cu 53 km/h.

Prin urmare nu se poate reține că omisiunea agentului constatator cu privire la neprecizarea vitezei pe sectorul de drum și diferența cu care s-a depășit viteza a produs o vătămare a intereselor legale ale contravenientului.

Pentru aceste considerente tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost dresat în mod legal și temeinic.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție , tribunalul constată că fapta reținută în procesul verbal de contravenție este reală, apelantul circulând cu o viteză peste limita legală pe Autostrada A2, și pe acest sector de drum viteza maximă admisă este de 130 km/h (OG 195/2002).

Apelantul a avut viteza de 183 km/h, viteză constată de aparatul radar tip TRUCAM TC xxxxxx, și care este verificat din punct de vedere metrologic.

Apelantul consideră că la măsurarea vitezei și implicit la aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei menționate în anexa 1 a Ordinului 301/2005 la punctul 3.1.1.

Această susținere nu poate fi primită întrucât reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă altceva decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi omologat în vederea utilizării în măsurările de interes public și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie legală.

In procesul de verificare metrologică, erorile cinemometrului sunt măsurate pentru a se stabili dacă se încadrează sau nu în normele de metrologie legală și dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat pentru utilizarea în măsurarea vitezei.

Prin urmare din acest moment viteza măsurată de aparatul radar omologat și certificat este viteza legal stabilită, fără a se aplica niciun fel de corecție și așa cum rezultă și din prevederile pct. 1.1 și 1.2, cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de acest ordine , printre care și cele referitoare la marja de eroare, pentru a putea fi omologat.

Este evident că după omologare, viteza indicată de cinemometru este viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului , nemaiexistând posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.

Mai mult decât atât, în buletinul de verificare metrologică nu se face nici o mențiune cu privire la înregistrarea unor erori ale aparatului radar în condiții normale de funcționare.

Buletinul de verificare metrologică, în speță, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea s-a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.

In ceea ce privește înlocuirea sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment , tribunalul constată că fapta contravențională săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social și nu se poate aprecia că depășirea vitezei cu peste 50 km/h față de viteza admisă pe sectorul de drum prezintă un pericol redus.

Din înregistrarea video existentă, rezultă că apelantul circula în condiții de trafic aglomerat și această împrejurare generează un risc foarte ridicat de apariție a accidentelor cu consecințe deosebit de grave pentru toți participanții la trafic.

Apelantul a susținut că nu a depășit viteza de 180 km/h, întrucât avea activat limitatorul de viteză, setat la valoarea de 180 km/h și, prin urmare, față de această precizare a apelantului, tribunalul constată că acesta a circulat conștient fiind că are o viteză ce depășește limita legală, ceea ce creează un pericol social ridicat, sfidând normele legale ce reglementează legislația rutieră.

Prin urmare viteza cu care a circulat apelantul este cea corectă specificată în procesul verbal de contravenție înregistrată în condiții de legalitate, motiv pentru care urmează ca în baza art.48o al.1 C.p.civ., tribunalul să respingă apelul declarat de C_____ I__ P___ împotriva sentinței civile nr.2016/2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In baza art.480 alin.1 C.p.civ.

Respinge apelul declarat de C_____ I__ P___ împotriva sentinței civile nr.2016/2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013

Președinte, N_______ D______		Judecător, C________ M_____ G____
	Grefier, C_______ E____ C____

Red CG/Dcat C.C.

Azi 2 dec 2013/ 2 ex

J. fond N______ Petornel