R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV,

FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 457/A/2015

Ședința publică de la 04 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ B_____ B___

Judecător C______ F______

Grefier I____ C_________

Pe rol se află apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr. 2006/2014, pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul L______ E____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns av. Baco M____ pentru intimat, lipsă fiind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.

Avocatul intimatului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.

Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.

Avocatul intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.

Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.

Instanța acordă cuvântul în probațiune.

Avocatul intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

În deliberare, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării pricinii.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Starea de fapt a reieșit și din declarația martorului audiat în cauză, care a declarat că petentului se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Autoturismul în care se afla agentul constatator cât și un alt autoturism erau parcate lângă marcajul pietonal, pe o alveolă și obturau vizibilitatea petentului. Acea alveolă pentru oprire contravine totuși indicatorului „Oprirea interzisă”, care se află în zonă. Inclusiv faptul că autoturismul poliției era parcat pe acea alveolă contravine OG nr. 195/2002, care prevede interzicerea parcării in apropierea trecerilor de pietoni.

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 11.03.2014 și înregistrată sub dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul L______ E____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Politie al Judetului A___:

- în principal anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.02.2014 și exonerarea de sancțiunea principală și cea accesorie, de suspendare a dreptului de conducere pe o perioada de 30 de zile;

- în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 27.02.2014 i s-a imputat săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 135 al 1 lit. h din OUG 195/2002, respectiv faptul că în data de 27.02.2014, ora 9:35, circulând cu auto cu nr. XXXXXXXXX pe ___________________________ A___ I____, pe sensul de mers A___ I____ - Teiuș, lângă sediul Salprest din municipiul A___ I____ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public, pe trecerea de pietoni amenajată.

Petentul a mai arătat că autoturismul condus de acesta circula pe banda a doua a sensului de mers iar înaintea trecerii de pietoni, în fața clădirii Salprest, este amenajată o semialveolă cu destinația parcare, care, în momentul săvârșirii pretinsei fapte imputate era ocupată de două autovehicule parcate, unul fiind chiar în proximitatea trecerii de pietoni. Aceste autovehicule i-au obturat vizibilitatea, cu atât mai mult cu cât pietonul, de statură mică, s-a angajat la traversare într-un mod alert, ieșind brusc de după mașina parcată.

De asemenea, petentul a precizat că pe pietonul angajat în traversare l-a observat în dreapta sa după ce autovehiculul trecuse de trecerea de pietoni cu aproximativ 1/3 din lungimea caroseriei. Imediat a fost oprit de către agenții de poliție, care l-au sancționat contravențional fără să rețină circumstanțele prezentate mai sus.

În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că subzistă răspunderea contravențională a solicitat a se avea în vedere că pericolul social concret al faptei reținute în sarcina sa, în contextul prezentat, nu justifică sancțiunile aplicate, fiind necesară redozarea acestora în funcție de gravitatea concretă ce poate fi reținută.

În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/27.02.2014 (fila7), cartea sa de identitate (fila 8) și planșe foto (filele 48-49).

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 9).

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 02.04.2014 (fila 17) intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost formulat.

În motivare, intimata a arătat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unei constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

Intimata a mai arătat că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 16 alin 1 din OG 2/2001, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport cu criteriile stabilite de art. 21 al 3 din OG 2/2001, fiind în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei.

În drept, intimata a invocat prevederile O.G. 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.

În probațiune, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator C____ M____ încheiat la data de 19.03.2014, respectiv la data de 14.05.2014 (filele 18 și respectiv 30) și cazierul auto al petentului (filele 19-20).

La termenul de judecată din 22.09.2014, în ședință publică, instanța de fond a procedat la audierea martorului încuviințat petentului, T_____ F_____ A________ (fila 47).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.02.2014 petentul L______ E____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, de către agentul C____ M____ din cadrul IPJ Biroul Rutier A___ I____, în temeiul art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, rap. la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, reținându-se că în aceeași zi a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________________ A___ I____ și în dreptul imobilului nr. 71 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal.

Contravenientul a semnat procesul-verbal iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat: „Agentul constatator nu a consemnat în totalitate împrejurările în care s-a produs presupusa faptă” (fila 7).

În baza art. 34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va analiza legalitatea și temeinicia actului sancționator contestat, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății s-a constatat că procesul-verbal, fiind înmânat petentului la data de 27.02.2014, acesta a formulat plângerea în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prezenta plângere fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 11.03.2014.

Procedând în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/27.02.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele și prenumele agentului constatator și ale petentului, descrierea faptelor reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptelor și semnătura agentului constatator.

De altfel, petentul nu a invocat în plângere vreun aspect de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, ci doar circumstanțele în care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea faptei.

În consecință, procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/27.02.2014 fiind legal întocmit, acesta se bucură de prezumția de temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, petentul a susținut însă că nu a avut posibilitatea de a sesiza prezența pietonului anterior traversării de către acesta a drumului public, deoarece vizibilitatea asupra zonei i-a fost obturată de două autovehicule parcate în alveola amplasată înaintea trecerii de pietoni; de asemenea, că persoana angajată în traversarea străzii era de statură mică și a apărut brusc în dreapta sa în momentul în care cu treimea anterioară a autoturismului depășise marcajul pietonal.

Analizând jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a reținut că, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice se circumscriu sferei de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală” la care face referire primul paragraf al art.6 din Convenție. Pentru a susține această teză, Curtea are în vedere împrejurarea că norma juridică ce sancționează acest gen de fapte are caracter general, și faptul că sancțiunea aplicată urmărește un scop represiv și preventiv. Având în vedere această orientare a CEDO, în cazul contravențiilor trebuie să se aplice toate garanțiile specifice din materie penală enunțate de art.6, printre care un loc important îl ocupă prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, contravenientul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind agentului constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție nu mai face dovada deplină a stării de fapt consemnate în cuprinsul său, ci trebuie coroborat cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

În cauza de față, starea de fapt reținută de agentul constatator este probată cu raportul întocmit de acesta la data de 19.03.2014 (fila 18), în care arată că în 27.02.2014 desfășura activități de supraveghere video cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI-xxxxx amplasată pe _____________________________ dreptul Salprest A___, în parcarea ce precede trecerea de pietoni. În momentul în care autovehiculul condus de către petent a ajuns în dreptul acestei treceri, deși un pieton era angajat în mod regulamentar în traversarea străzii, acesta nu a oprit pentru a-i acorda prioritate; s-a procedat la urmărirea mașinii conduse de către petent, care a fost oprită pe __________________________________> În scopul stabilirii exacte a stării de fapt și analizării susținerilor petentului, în cauză a fost audiat martorul ocular T_____ F_____ A________ (fila 47) care a declarat că în ziua respectivă se afla pe trotuarul din fața sediului Salprest A___ și l-a observat pe petent în momentul în care la volanul autoturismului marca BMW a ieșit din stația de carburant Europa angajându-se pe sensul de mers A___ I____ –Cluj-N_____. De asemenea, martorul a sesizat cum, după ce autovehiculul condus de către petent a trecut de marcajul pietonal, „o doamnă mai mică de statură a traversat _________________________ confirmat că în alveola amplasată înainte de trecere se aflau atât mașina cu echipajul Poliției, cât și un alt autoturism.

Din planșele fotografice depuse la filele 48 și 49 din dosar și care surprind locul săvârșirii pretinsei contravenții instanța de fond a reținut că, într-adevăr, staționarea unor autoturisme în acea alveolă obturează vizibilitatea conducătorilor auto care se deplasează pe direcția centru-cartierul Ampoi, asupra zonei din care pietonii se angajează în traversarea străzii. De altfel, acesta este și considerentul pentru care, astfel cum se observă în cea de-a doua planșă foto (fila 49), există amplasat regulamentar indicatorul cu semnificația „Oprire interzisă”. P_ de altă parte, însă, trecerea de pietoni fiind presemnalizată, petentul avea obligația de a circula cu o viteză redusă și de a fi atent la zona din care pietonii se angajează în traversarea străzii, în condițiile în care vizibilitatea îi era parțial obturată.

Astfel fiind, deși circumstanțele faptice în care petentul a fost sancționat nu sunt de natură a-l exonera pe acesta de răspundere contravențională, în contextul în care dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 permit judecătorului să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate, instanța de fond a procedat la o reindividualizare a acestei sancțiuni. În consecință, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și urmarea produsă, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este în acest caz suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei. Instanța de fond a avut în vedere că petentului i se poate reține în speță o culpă minimă și că nu a pus în pericol integritatea fizică a pietonului.

Prin sentința civilă nr. 2006/2014 instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.02.2014 de către intimat și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată petentului prin procesul verbal sus-menționat cu sancțiunea avertismentului și înlătură măsura reținerii permisului de conducere. Totodată a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei și recomandă respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat,

În motivarea apelului intimatul a arătat că la Judecătoria A___ I____ a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de către petentul L______ E____, împotriva procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/27.02.2014, încheiat de către agentul constatator C____ M____, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A___ - Poliția Municipiului A___ I____. Prin procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, iar ca sancțiune complementară, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006, sancționat de art. 100, alin.3, litb din OUG 195/2002 republicată.

În fața primei instanțe s-a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Apelantul a arătat însă că nu este de acord cu individualizarea realizată de prima instanță, cu privire la sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție ________. nr. xxxxxxx/27.02.2014.

Art. 95 din OUG 195 prevede: "(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2)", iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002: "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat."

OUG 195/2002, în art. 100 alin. 3 lit. b prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului."

Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.

Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Astfel, aceste sancțiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv și educativ în dauna celui represiv. De asemenea, contravențiile pentru care sunt instituite ope legis sancțiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranța circulației.

Apelantul a considerat că fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlocuirea cu avertisment a amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.

In susținerea apelului formulat apelantul a invocat practica judiciară a Tribunalului A___, respectiv hotărârea nr. 449/2013 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX, hotărârea 349/2013 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX, hotărârea 489/xxxxxxxxxxxxx13 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX.

În drept apelantul a invocat prevederile art. 466 și urm. c.pr.civ., OG nr. 2/2001, OUG 195/2002 republicată.

La data de 14.04.2015 petentul L______ E____ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile nr. 2006/29.09.2014, pronunțata de Judecătoria A___ I____, ca legala si temeinica și obligarea apelantei-parate la suportarea cheltuielilor de judecata.

În motivare petentul a arătat că criticile aduse de către apelanta - parata soluției pronunțate de către instanța de fond sunt neîntemeiate, având in vedere aspectele reținute de către aceasta instanța, care au dus la pronunțarea unei hotărâri legale si temeinice, aceasta reținând in mod corect adevărata stare de fapt si, in baza celor constatate, face o aplicare justa a dispozițiilor legale in materie, raportat la practica si jurisprudenta CEDO, reflectata in dreptul intern.

Așa cum se poate constata din apelul formulat, apelanta-parata este nemulțumita de modul in care instanța de fond a realizat individualizarea sancțiunii, limitându-se a face referire si a aduce argumente doar in ceea ce privește individualizarea sub aspectul sancțiunii complementare.

Susținerea faptului ca dispoziția legala invocata ar impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, este nefondata si nu poate fi reținuta, instanța de apel putând insa constata o contrarietate in modul in care apelanta-parata înțelege sa interpreteze textul de lege invocat, in funcție de interesele proprii, acceptând prin cele susținute in motivarea caii de atac ca, sancțiunea amenzii poată fi înlocuita cu alta sancțiune mai ușoara, cea a avertismentului, ca urmare a constatării si stabilirii pericolului social redus al faptei, nu insa si sancțiunea complementara care, in viziunea apelantei-parate, trebuie a fi aplicata indiferent de starea de pericol social reținuta, evidențiindu-se astfel modul greșit si discreționar de interpretare a dispozițiilor legale.

In susținerea celor mai sus arătate, petentul a făcut trimitere la dispozițiile OG nr. 2/2001, cu care se completează OUG nr. 195/2002, ordonanța care, in cuprinsul art. 5 alin.(5) impune ca ``sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, arătând totodată, la alin.(6) al aceluiași articol, ca "sancțiunile complementare se aplica in funcție de natura si de gravitatea faptei."

Aprecierea in concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite este o prerogativa recunoscuta inițial agentului constatator care, la momentul incheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, are obligația de a face o analiza atenta si obiectiva a faptei, in vederea stabilirii sancțiunii corespunzătoare, aceasta trebuind "sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de `împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal potrivit art. 21 alin. (l) din OG nr. 2/2001.

Pentru înlăturarea eventualelor abuzuri, legiuitorul, prin dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, oferă posibilitatea persoanei vătămate de a formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii, prin formularea unei astfel de plângeri investind instanța competenta care, pentru soluționarea cauzei, analizează si realizează "controlul aplicării si executării sancțiunilor contravenționale si complementare", potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare in vederea verificării legalității si temeiniciei procesului-verbal "si hotărăște asupra sancțiunii", potrivit art. 34 alin. (l) din OG nr. 2/2001.

Si aceste dispoziții confirma faptul ca instanța de fond, in mod legal, s-a pronunțat asupra individualizării sancțiunilor contravenționale principale si complementare, după stabilirea cu exactitate a stării de fapt, facând o analiza atenta si o apreciere obiectiva, apreciind in mod corect gradul de pericol social al faptei si stabilind in mod just sancțiunea contravenționala ce se impune.

Starea de fapt si susținerile petentului au fost confirmate de către martorul ocular audiat in fata instanței, martor care arata ca după ce autovehiculul condus de către petent a trecut de marcajul pietonal, "o doamna mai mica de statura a traversat ________________________________ ca in alveola amplasata înainte de trecere se aflau atât mașina cu echipajul de Politie, cat si un alt autoturism.

Instanța de fond a mai reținut din planșele foto depuse la dosar și care surprind locul săvârșirii pretinsei contravenții ca într-adevăr, staționarea unor autoturisme in acea alveola obturează vizibilitatea conducătorilor auto care se deplasează pe direcția Centru-Cartierul Ampoi, asupra zonei din care pietonii se angajează in traversarea străzii, apreciind totodată ca acesta este si considerentul pentru care exista amplasat regulamentar indicatorul cu semnificația "Oprirea interzisa".

Este demn de reținut ca si agentul constatator, in raportul întocmit la data de 27.03.2014, indica faptul ca se afla cu autospeciala MAI-xxxxx in parcarea ce precede trecerea de pietoni, "parcare" ce s-a dovedit a fi o zona care intra sub incidența indicatorului cu semnificația "Oprirea interzisa", încălcând dispozițiile OUG nr. 195/2002 coroborate cu cele ale EIG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, contribuind astfel in mod evident la obturarea vizibilității asupra zonei din care pietonii se angajează in trecerea străzii.

Reținând aceste aspecte, făcând aplicarea normelor de drept material intern prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de fond a considerat ca se impune o reidividualizare a sancțiunii si, in consecința, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat "ca sancțiunea avertismentului este in acest caz suficienta pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei."

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța de fond a avut in vedere ca "petentului i se poate retine in speța o culpa minima si ca nu a pus in pericol integritatea fizica a pietonului."

Reținând aspecte semnalate, intimatul a solicitat să se constate ca prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale in materie iar apelul declarat de către IPJ A___ este neîntemeiat si, pe cale de consecința, a solicitat să se dispună respingerea apelului si menținerea sentinței civile nr. 2006/2014, pronunțata de Judecătoria A___ I____, ca fiind temeinica si legala.

In drept a invocat prevederile art. 466 si urm., art. 205-208 c.pr.civ., OUG nr. 195/2002; OG nr. 2/2001.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.02.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 340 lei si cu măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 30 zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 al. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Potrivit declarației martorului, petentul nu a pus în pericol pietonul, deci se deduce că nu ar fi acordat prioritate de trecere acestuia. Așadar, declarația martorului se coroborează cu cele consemnate în procesul verbal atacat.

Însă, ca o circumstanță atenuantă, trebuie remarcat faptul că pietonul era mic de statură iar pe partea dreaptă se aflau parcate două mașini (așa cum rezultă și din planșele foto depuse), care ar fi putut obtura vizibilitatea petentului.

Astfel că, în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta petentului nu îl poate exonera de răspunderea contravențională, dar se poate reindividualiza pedeapsa.

De asemenea, în mod corect a făcut aplicarea art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001 și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.

Cu atât mai mult se poate reține circumstanța atenuantă cu cât în alveola de dinaintea trecerii de pietoni se afla parcată și o mașină a poliției.

Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.

În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr. 2006/2014 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 04.06.2015.

Președinte, M_____ B_____ B___		Judecător, C______ F______
	Grefier, I____ C_________

Red./Tehnored. C.F.

4 ex./15.06.2015

Jud. fond: T_________ A__ F______