Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1836

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul A________ T_____, domiciliat în _________________________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4019 din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul apelant, care se identifică cu cartea de identitate și consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, depune la dosar delegația de reprezentare.

Petentul apelant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă apelului formulat.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul cu privire la dezbaterea apelului.

Petentul apelant solicită admiterea apelului în sensul anulării amenzii, arătând nu se face vinovat de cele întâmplate, are o pensie foarte mică, soția sa a fost bolnavă de cancer și a decedat. Totodată arată că este la prima abatere de acest gen.

Reprezentantul intimatului arată că fapta a fost sesizată prin serviciul 112, s-au făcut verificări și s-a aplicat sancțiunea cu respectarea dispozițiile legale, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 4019 din data de 19.09.2014, Judecătoria Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul A________ T_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 19.04.2014 încheiat de intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 19.04.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991.

S-a reținut, astfel, că petentul, aflându-se la locuința mamei sale A_____ M____ de pe raza comunei Dumbrăveni, fără un motiv întemeiat, a provocat scandal prin larmă și țipete.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.

În ceea ce privește critica petentului, în sensul că în procesul-verbal contestat nu a fost consemnat CNP-ul său, instanța a reținut că acest aspect este adevărat. Însă această carență a procesului-verbal nu impune anularea acestuia.

Instanța a reținut că interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 impune concluzia conform căreia lipsa unui element de la art. 16, dar care nu se regăsește printre elementele de la art. 17, atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, doar că aceasta este o nulitate condiționată/virtuală. În acest sens, pentru ca instanța să anuleze procesul-verbal, este nevoie ca acela care invocă lipsa elementului respectiv să probeze faptul că a suferit o vătămare din cauza lipsei elementului respectiv și faptul că vătămarea suferită nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Astfel, lipsa mențiunii indicate reprezintă un caz de nulitate, însă o nulitate de natura aceleia reglementate de art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă. Or, numai în măsura în care s-ar putea reține o vătămare cauzată prin această omisiune s-ar putea aplica sancțiunea nulității actului constatator.

Potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, aplicabile în cauză prin prisma dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, petentul este acela ce avea obligația de a proba vătămarea pretinsă.

Dar, petentul, care a beneficiat de toate condițiile exercitării dreptului său la apărare, nu a indicat și, cu atât mai puțin, probat o eventuală vătămare suferită.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de altă parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Instanța a reținut că petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că agentul constatator nu ar fi perceput personal faptele reținute. Acest aspect nu este însă confirmat de probele administrate în cauză. Dimpotrivă, rapoartele întocmite de agenții de poliție ce s-au deplasat la domiciliul numitei A_____ M____, în urma apelării de către aceasta a numărului de urgență 112, indică faptul că aceștia l-au văzut pe petent în stare de ebrietate, provocând scandal și manifestându-se violent (filele 17-20).

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001, raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța a apreciat că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.

Astfel, amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, neexistând elemente care să impună o reindividualizare a acesteia.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul A________ T_____, arătând că se află la prima abatere, este bolnav, soția sa a murit și are 3 copii în întreținere.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că motivele de apel sunt nefondate, fiind simple afirmații, au fost invocate și la instanța de fond, care le-a analizat și față de care s-a pronunțat motivat.

A mai arătat intimatul că sentința apelată este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind în mod corect că actul de constatare este legal și temeinic, analizând cauza și din prisma practicii CEDO. Fapta reținută în sarcina petentului este de pericol, prin conduita sa aducând încălcări normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În mod corect instanța de fond a constatat că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei, s-a apreciat în mod corect că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, astfel că petentul se face vinovat de săvîrșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii.

În baza art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze,în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate,i ar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În cauză,Tribunalul are în vedere că apelantul este singurul întreținător al familiei, are 3 copii minori (conform certificatelor de naștere aflate la filele 8-10), iar din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat că ar mai fi săvârșit contravenții de același gen.

În consecință, se apreciază că în cauză se impune reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale de la 500 lei la 200 lei, cuantumul minim prevăzut de art. 3 al.1 lit. b din Legea nr. 61/1991.

Pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul, în baza art.480 al.2 C. proc. civ., va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată nr. 4019 din data de 19.09.2014 a Judecătoriei Suceava, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent, va reduce sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.04.2014 de către intimatul IPJ Suceava de la 500 lei la 200 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petentul A________ T_____, domiciliat în _________________________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4019 din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava.

Schimbă în parte sentința apelată nr. 4019 din data de 19.09.2014 a Judecătoriei Suceava.

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petent.

Reduce sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.04.2014 de către intimatul IPJ Suceava de la 500 lei la 200 lei.

Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ B________ C_______

Red.O.G.

Jud. fond.Cosovăț A.

Tehnored. B.C.

Ex.2/21.12.2015