Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL D___
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1355/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M______ C_______ V_________
Judecător J___ S_____
Grefier L___ M________
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant S_________ A___ G______, împotriva sentinței 8153/15.06.2015 pronunțate de Judecătoria C______ în contradictoriu cu intimata P______ L_____ A MUNICIPIULUI C______ - SERVICIUL CIRCULATIE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PL NR xxxxx.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul S_________ A___ G______, lipsind intimata P______ L_____ A MUNICIPIULUI C______ SERVICIUL CIRCULATIE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța pune în discuție competenta.
Apelantul apreciază că tribunalul este competent.
În baza art. 34 alin. 2 din OG 2/2011, instanța constată că este competentă general, material și teritoriul, apelul este declarat în termen și legal timbrat.
Constatând dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Apelantul solicită admiterea apelului, pe fond anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin sentința 8153/15.06.2015 Judecătoria C______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul S_________ A___-G______-CNP în contradictoriu cu intimata Poliția Locală a Mun. C______ - Serviciul Circulație și a menținut procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/10.02.2015, întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx întocmit la data de 10 02 2015 de către un agent constatator din cadrul intimatei Poliția Locală a Mun. C______, petentul a fost sancționat potrivit art. 142 lit. 2 din HG 1391/2006 cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că petentul a oprit voluntar auto Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă" în dreptul Banca Românească pe prima bandă de circulație, îngreunând traficul rutier în zonă.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține din fotografia depusă la dosar de intimată (f. 14) că petentul a oprit voluntar auto Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă" în fața instituției Banca Românească pe prima bandă de circulație, îngreunând traficul rutier în zonă.
Prin urmare, situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N____ c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6 , dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a propus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenției ________ nr. xxxxx/10.02.2015 întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Împotriva sentinței nr. 8153/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria C______, a declarat apel petentul S_________ A___ G______, solicitând admiterea apelului, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
Conform art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 - "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Analizând considerentele sentinței apelate se poate cu ușurință observa că instanța de fond nici măcar nu a supus analizei sale proporționalitatea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contestat în raport de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită și implicit de gravitatea faptei.
Astfel, se reține că prin fapta de a parca în zona indicatorului "oprirea interzisă" din dreptul Banca Românească ar fi îngreunat în vreun fel circulația rutieră.
Însă, așa cum se poate observa din planșele foto aflate la dosarul cauzei, datorită poziției în care autoturismul a fost staționat, pentru aproximativ 5 minute traficul nu a fost în nici un fel impietat.
Totodată, în analiza împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită trebuie să se aibă în vedere si condițiile în care această staționare s-a realizat, în sensul că este un faptul notoriu că acea zonă este deficitară în ceea ce privește locurile de parcare.
Practic, cea mai apropiată zonă de parcare se află la o distanță de aproximativ 1 km, având în vedere că parcarea aflată în imediata vecinătate a băncii este tot timpul ocupată în totalitate de autoturismele locatarilor din blocurile respective.
Prin urmare, având în vedere că în mod greșit s-a reținut că traficul a fost în vreun fel îngreunat de modul în care a parcat autoturismul, așa cum se poate cu ușurință observa din planșele foto aflate la dosar, apreciază că menținerea sancțiunii contravenționale este vădit disproporționată față de gravitatea în concret a faptei imputate.
În drept, invocă prevederile art. 466 și urm. C.pr.civ., art. 7 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Intimatul deși citat legal, nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxx întocmit la data de 10.02.2015 de către un agent constatator din cadrul intimatei Poliția Locală a Mun. C______, apelantul petent a fost sancționat potrivit art. 142 lit. 2 din HG 1391/2006 cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a oprit voluntar auto Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă" în dreptul Banca Românească pe prima bandă de circulație, îngreunând traficul rutier în zonă.
Prin plângerea contravențională formulată, apelantul petent a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând atât motive de nelegalitate cât și motive de netemeinicie, arătând faptul că la întocmirea acestuia s-a reținut o stare de fapt greșită, în realitate nefăcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001. De asemenea, instanța reține că aplicarea sancțiunii nulității relative virtuale este condiționată de existența unei vătămări, care nu se presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea art. 175 din C. proc. civ, existența vătămării trebuie dovedită.
În prezenta cauză, din examinarea cuprinsului procesului-verbal, rezultă că acesta a fost întocmit în conformitate cu toate cerințele a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută sau relativă
Cu privire la temeinicia procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În prezenta cauză, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Susținerea apelantului petent, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției nu poate fi reținută de instanță, având în vedere probatoriul administrat în cauză.
Astfel, tribunalul reține că din fotografia depusă la dosar de intimată (f. 14) reiese că apelantul petent a oprit voluntar auto Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă" în fața instituției Banca Românească pe prima bandă de circulație, îngreunând traficul rutier în zonă.
Prin urmare, situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Având în vedere aceste elemente, în mod corect instanța de fond a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt, în condițiile în care contravenția a fost constatată în mod direct de agent, dar și confirmată cu fotografia depusă la dosar.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina apelantului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
Pe de altă parte, apelantul petent a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, în calea de atac a apelului, în sensul că putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat probatorii pertinente care să conducă la concluzia că fapta descrisă de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reală și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 8153/15.06.2015, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul S_________ A___ G______, domiciliat în C______, _________________________. 2, județul D___, împotriva sentinței 8153/15.06.2015 pronunțate de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimata P______ L_____ A MUNICIPIULUI C______ SERVICIUL CIRCULATIE.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2015.
Președinte, M______ C_______ V_________ |
|
Judecător, J___ S_____ |
|
Grefier, L___ M________ |
|
Red.J.S_____
L.M. 20 Nov 2015