Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 307/A/2015

Ședința publică de la 17 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ A_____

Judecător L_____ H_____

Grefier L__________ C________

Pe rol judecarea apelului de C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I.P.J.BACĂU-S________ RUTIER-P.V.________ NR.xxxxxxx/26.07.2013 formulat împotriva sentinței civile nr. 2236/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat H_______ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul este formulat în termen, motivat și scutit de plata taxei de timbru.

Intimat H_______ I___ se legitimează cu C.I. ________ nr.xxxxxx și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Intimatul H_______ I___, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

După dezbateri, dar în ședință publică, se prezintă consilier juridic N_________ I_____ pentru intimata IPJ BACĂU și depune delegația la dosar.

INSTANȚA

-deliberând-

Asupra apelului reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2236/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de H_______ I___, în contradictoriu cu intimatul IPJ Bacău – S________ Rutier și a fost înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din 26.07.2013 cu avertisment și a exonerat petentul de la plata amenzii .

S-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, aplicată prin procesul verbal menționat .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr xxxxxxx din 26.07.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei conform art 100 alin 3 alin 1 din OUG 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 120 alin 1 lit i din HG 1391/2006 reținându-se că în data de 26.07.2013 pe DN 11 Măgura a condus auto cu nr XXXXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a auto cu nr CE 459 condus de Mititescu Ș_____ încălcând marcajul continuu ce desparte sensurile de mers.

Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanta a fost investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a constatat că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta savarsita, data comiterii, semnatura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a apreciat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul .

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie care insa nu este absoluta, dupa cum nu este absoluta nici prezumtia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

In privinta probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmatiile contestatorului pot avea o valoare probatorie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.

În privința probatoriului, pe de o parte instanța a apreciat că față de situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal , sarcina probei revenea intimatei. În ceea ce privește raportul agentului constatator, instanța apreciază că nu are valoare probatorie proprie. Pe de altă parte, petentul, la primul termen de judecată, a arătat că autoturismul care circula în fața sa a încetinit, a semnalizat dând de înțeles că vrea să oprească, iar în acel moment a efectuat manevra de depășire încălcând marcaj longitudinal continuu , însă avea vizibilitate și s-a asigurat că nu pune în pericol pe nimeni. Astfel , instanța a constatat că petentul a recunoscut fapta că a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal continuu. Împrejurarea că autoturismul pe care l-a depășit încetinise și urma să oprească nu este de natură să exonereze petentul de răspunderea contravențională, atât timp cât acest autoturism nu era efectiv oprit și reprezenta un obstacol.

F___ de aceste imprejurari, instanta a constatat ca procesul verbal este legal si temeinic intocmit.

In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta a retinut ca aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, cu împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.

Dispozitiile OUG 195/2002 si ale HG 1391/2006 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Fapta de a efectua o manevra de depasire cu nesocotirea normelor de circulație prezinta un grad de pericol social abstract ridicat.

În privința sancțiunii principale, în speță, față de gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că nu s-au produs consecințe, față de conduita petentului care a recunoscut fapta, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii aplicată este disproporționată, scopul preventiv represiv putând fi atins si prin aplicarea unui avertisment.

In ceea ce priveste sanctiunea complementară a suspendarii dreptului de a conduce, instanța a reținut ca aceasta se aplica de drept in cazul savarsirii unei contraventii de tipul celei care a fost reținută în sarcina petentului. Instanța a apreciat că aceasta sanctiune contraventionala complementara, conform art 5 din OG 2/2001 ,chiar daca in actul normativ sanctionator se prevede ca se aplica de drept, avand in vedere si dispozitiile art. 6 și 7 CEDO , poate fi si trebuie supusa cenzurii instantei.

Instanta a apreciat ca sanctiunea complementară este disproportionata fata de imprejurarile faptei., pentru aceleași considerente expuse în ceea ce privește analiza proporționalității sancțiunii prinicipale. Astfel, instanta a retint ca suma gasita este o suma mica, din nota de constatare rezulta ca nu s-au constata alte nereguli. In aceste conditii, date fiind si consecintele unei asemenea masuri, instanta a inlaturat aceasta sanctiune, apreciind ca sanctiunea principala achitata este suficienta pentru a semnala pericolul social al faptei si a-si atinge scopul represiv-preventiv.

F___ de aceste imprejurari, instanta a admite in parte plangerea contraventionala, a inlaturat masura suspendarii activitatii petentei pe o perioada de 3 luni dispusa prin procesul verbal si a mentinut celelalte dispozitii ale procesului verbal atacat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Procesul verbal a fost menținut, înlocuindu-se doar sancțiunea principală, fapt pentru care consideră că valabilitatea procesului verbal sub aspectul măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării acestuia pe o perioadă de 30 de zile trebuia menținută întrucât aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, respectiv anularea măsurii principale. Se arată că nu pot fi de acord cu sentința pronunțată pe fond cauzei, atât timp cât în sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției cu vinovăție chiar și de către instanța de judecată, care a menținut sancțiunea principală-avertisment. De asemeni, în conformitate cu prevederile art.34 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatate a contravenție și hotărâte asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Prin coroborarea dispozițiilor articolului menționat mai sus, cu cele ale art. 5, al.2 și 3 OG nr.2/2001 rezultă că, instanța de judecată poate hotărî numai asupra sancțiunii principale ( amendă sau avertisment), iar dintre sancțiunile contravenționale complementare numai asupra măsurii confiscării.

Având în vedere aspectele menționate consideră că în mod eronat instanța de judecată a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul H_______ I___ prin aceea că a dispus înlăturarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării acestuia pe o perioadă de 30 de zile. Agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională „ Ex propris sensibus” în conformitate cu prevederile legislative în vigoare întrucât, art. 109 al.1 din OUG 195/2002 RMCU prevede : Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră”.

Solicită ca instanța să constată că petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă faptul că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității. Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile. Conform prevederilor art.249 Cod pr civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebui să o dovedească ori în cauză petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă faptul că cele reținute în procesul verbal nu corespuns realității.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei menținerea procesului verbal _______ P nr. xxxxxx/26.07.2013 și respingerea plângerii contravenționale.

Instanța analizând motivele de apel, reține următoarele;

Din probatoriul administrat în caută rezultă că apelantul a condus autovehiculul marca Ford cu nr de înmatriculare XXXXXXXXXXX pe DN 11 localitatea Măgura, jud.Bacău și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu nr. CE 459 HV care rula în fața sa, peste marcajul longitudinal continuu, faptă prevăzută de art.120 al.(1) lit i) din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 al.(3) lit e) din OUG nr.195/2002.

Împotriva apelantului s-a luat măsura principală de sancțiune cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice.

Așa după cum rezultă din Încheierea din data de 22.01.2014, apelantul a recunoscu fapta săvârșită, aspect față de care în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că sub aspectul individualizării sancțiunii, aceasta trebui să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, conform art.21 al (3) din OUGnr.2/2001, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, iar în privința sancțiunii complementare s-a apreciat că aceasta este disproporțională față de împrejurările faptei, că nu s-a produs nicio consecință, iar față de dispozițiile art.6 și 7 CEDO și această sancțiune trebuie nepusă cenzurii instanței.

Ca urmare, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.480 Cod pr civilă, instanța va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de I.P.J. BACĂU, cu sediul în BACĂU, ____________________. 2, J____ BACĂU, în contradictoriu cu intimatul H_______ I___, cu domiciliul în ONEȘTI, G_____ B______, ____________, __________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.

Președinte, G_______ A_____		Judecător, L_____ H_____
	Grefier, L__________ C________

Redactat sentința /I______ B_____

Redactat decizie/H_____ L_____ / 27.07.2015

Tehnoredactat decizie / C.L. 07.09.2015