Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 150/2016

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ A____

Judecător M______ V____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către petentul L___ F_____ împotriva sentinței civile nr. 341/07.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Costești în dosarul XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I.P.J. A____ POLITIA COSTEȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Dezbaterile și cuvântul pe cererea de apel au avut loc la data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.01.2016 când a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

La data de 31.10.2014, pe rolul Judecătoriei Costești a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX plângerea formulată de petentul L___ F_____, în contradictoriu cu intimatul I__ ARGEȘ – Poliția Orașului Costești, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.01.2014.

În motivare, petentul a arătat că la data de 18.10.2014, în timp ce conducea regulamentar autoturismul marca Vw Passat cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, semnalându-i faptul că a circulat cu o viteză de 101 km/h în localitate. A arătat organelor de poliție că într-adevăr a depățit în localitate un alt autoturism, dar nu a condus niciodată cu o viteză care să depășească limita de viteză cu peste 50 km/h. Mai mult, aparatul radar care a înregistrat această depășire se afla într-un autoturism care la rândul său se afla în deplasare. Apreciază petentul faptul că cele două împrejurări, respectiv faptul că a fost înregistrat cu aparatul radar în timp ce depășea un alt autoturism, iar aparatul radar se afla la rândul său în mișcare, precum și faptul că aparatele radar au o marjă de eroare unanim acceptată de +/-3% sunt de natură să conducă la concluzia că procesul-verbal prin care a fost sancționat este nul absolut. Invocă în continuare petentul jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și arată că diferența de 1 km/h care a generat aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se încadrează în marja de eroare a aparatelor radar.

Prin sentința civilă nr. 341/2015, Judecătoria Costești a respins plângerea, cu motivarea că la data de 18.10.2014, a fost întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx de către un reprezentant al intimatei, prin care petentul L___ F_____ a fost sancționat contravențional, întrucât la aceeași dată, a condus, pe DN 65A, în localitatea Serboeni, km 14, autoturismul marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 101 km/h, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În privința legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, cuprinzând mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constat.

Cât privește condițiile de fond ale procesului-verbal, instanța a reținut că prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Instanța a constatat că în mod corect fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, potrivit cărora constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. De asemenea, sancțiunile aplicate – 9 puncte-amendă în valoare de 765 lei și suspendarea permisului pe o perioadă de 90 de zile - se încadrează în limitele legale prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e raportat la art. 98 alin. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilesc ca sancțiune principală de la 9 la 20 puncte-amendă și ca sancțiune complementară, suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut că petentul a susținut că nu a condus cu viteza indicată în procesul-verbal contestat. Cu toate acestea, afirmațiile petentului sunt infirmate de planșele fotografice depuse de intimată (f. 24-26 dosarul instanței). Din cuprinsul acestora a rezultat că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX se deplasa la data de 18.10.2014, ora 15:47:46, cu o viteză de 101 km/h. Această înregistrare a fost efectuată de către aparatul radar tip AUTOVISION ROM xxxxxxxx ce a fost declarat admis la verificarea metrologică, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2014 (fila 23 dosarul instanței).

Având în vedere că verificarea metrologică este valabilă timp de un an, adică până la data de 15.04.2015, a rezultat că la momentul întocmirii procesului-verbal – 18.10.2014 – cinemometrul funcționa în conformitate cu dispozițiile Normei de metrologie legală nr. 021-05. Totodată, din registrul abateri radar (fila 21) coroborat cu atestatul radar (fila 22), a rezultat că acesta a fost manevrat de un agent autorizat, respectiv D______ C_______.

Coroborând probele menționate anterior, instanța a reținut temeinicia contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, constând în depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum. Instanța a constatat că planșele fotografice îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05/23.11.2005, întrucât prezintă data și ora înregistrării, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare a acestuia.

În ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei, a considerat că nu are consecințe asupra temeiniciei procesului-verbal, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005. Astfel, dacă în urma verificării aparatului, s-a constatat că acesta funcționează în limite admise, nu se va realiza nicio scădere sau adăugare la măsurarea înregistrată.

Prin urmare, în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de eroarea maximă, instanța a apreciat că posibilitatea ca petentul să fi circulat cu o viteză sub 101 km/h este pur ipotetică. Coroborând probele menționate anterior, instanța a reținut temeinicia contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, constând în depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum.

Instanța a apreciat că, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că petentului i s-a acordat posibilitatea de a obține administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, petentul nu a reușit să aducă probe prin care să înlăture această prezumție cu privire fapta care a atras răspunderea petentului. Dimpotrivă, din planșele fotografice depuse la dosar, rezultă că autovehiculul condus de petent circula cu o viteză de 101 km/h în localitate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 810 lei a fost stabilită la valoarea minimă prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr. xxxxxxx/18.10.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât a respins plângerea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul pe care a criticat-o pentru următoarele: nu a circulat cu viteza indicată în cuprinsul actului atacat; diferența de 1 km peste cei 100 km se încadrează în limitele de toleranță ale aparatului radar, astfel că nu trebuia să i se aplice sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile;în subsidiar, solicită aplicarea avertismentului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 ncpc, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a fost învestită cu soluționarea plângerii îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.10.2014, pe care, în urma probatoriului administrat, a considerat-o, în mod corect, neîntemeiată.

Astfel, verificând cuprinsul procesului verbal atacat, de la fila 7, dosar fond, și tribunalul constată că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 16 și urm. din OG 2/2001 R, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să poată fi avut din vedere și din oficiu (art. 17 din OG 2/2001 R).

Cât privește temeinicia procesului verbal de contravenție, la dosarul de fond intimatul a depus înscrisuri justificative cu care a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul – apelant, înscrisuri aflate la filele 21 – 26, de unde reiese, fără vreun dubiu, că, la data de 18.10.2014, apelantul, aflat la volanul auto XXXXXXXXX, a circulat cu viteza de 101 km/h, depășind cu 51 km/h, viteza legală în localitatea Șerboieni.

Nu se poate reține vreo eroare la măsurătoarea vitezei, întrucât, aparatul radar este atestat metrologic, cu buletinul de verificare valabil, aflat la fila 23, dosar fond, ceea ce înseamnă că respectă toate normele tehnice menționate în NML 021/2005 sub toate aspectele de natură tehnică acolo învederate.

Cât privește sancțiunea aplicată, în raport de gravitatea faptei săvârșite, tribunalul apreciază că nu se impunea reindividualizarea și, în consecință, aplicarea unei sancțiuni nepecuniare.

Față de considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art. 480 Ncpc, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către petentul L___ F_____, domiciliat în Albota, ________________, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 341 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind I__ ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _____________________, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.

EA. 25 Ianuarie 2016/4 ex