Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL C________
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1829
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F_______ N_____
Judecător A________ I____ B_______
Grefier E____ N_____
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal apelant D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C________, _____________ nr. 18, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul N_____ I___ domiciliat în C________, ___________________. 51A, jud. C________, indreptat împotriva sentintei civile nr. 2026/25 02 2015 a Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul personal, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul formulează concluzii de respingere a apelului ca nefundat. Intimatul precizează că apelanta și-a recunoscut obligațiile și culpa procesuală și a procedat la emiterea actului administrativ conform titlului executoriu, mai mult a calculat dobânzile pe care le datorează pentru emiterea cu întârziere a actului administrativ și a dispus și plata acestora.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului de față constată.
La data de 03.12.2014, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C________ – Administrația Finanțelor Publice C________ a înregistrat pe rolul Judecătoriei C________, contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul N_____ I___, prin care a solicitat anularea executării înseși, a somației și a încheierilor nr.1/19.11.2014, nr.2/21.11.2014, și, respectiv, nr.3/21.11.2014, în dosarul de executare silită nr. 1102/G/2014 înregistrat la B.E.J. G_________ A___ – M_____.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat nulitatea executării silite, generată de necompetența teritorială a executorului judecătoresc, necompetența executorului judecătoresc de a calcula dobânzile în materie fiscală, nelegalitatea executării silite, determinată de faptul că executarea ar fi suspendată și a contestat cuantumul onorariului executorului judecătoresc, solicitând diminuarea acestuia la o limită rezonabilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
La data de 04.02.2015 a fost depus la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 716 alineat 2 Cod Procedură Civilă, dosarul de executare nr. 1102/G/2014, în copii certificate.
La termenul din 18.02.2015, instanța a respins excepțiile invocate de intimat, pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii, a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2026/25 02 2015 Judecătoria C________ a respins contestația la executare ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: ”Prin sentința civilă nr. 1402/CA/15.05.2014, Tribunalul C________ a dispus obligarea contestatoarei către intimat la emiterea deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2012 cu privire la sumele reprezentând CASS și la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea dobânzii fiscale reglementate de art. 124 din OG 92/2003 pentru suma de 6.766 lei calculată începând cu 15.09.2013 și până la data la care va fi emisă și cheltuieli de judecată în sumă de 121 lei.
La data de 19.11.2014, a fost solicitată de către creditor punerea în executare a sentinței civile nr.1402, aceasta înregistrându-se ca dosar de executare nr. 1102/2014, la B.E.J. G_________ A___ - M_____.
Prin încheierea nr.1/19.11.2014, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită.
La data de 21.11.2014, prin încheierea nr.2, organul de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alineat 2 C.P.C., raportat la art. 120 alineat 7 din O.G. 92/2003, a calculat dobânda fiscală datorată de debitoare, iar prin încheierea nr. 3, a calculat și stabilit cheltuielile de executare, la suma de 550,53 lei. La aceeași dată, a fost emisă somația în dosarul de executare.
Motivele de contestație se referă la mai multe aspecte.
Primul dintre acestea vizează necompetența teritorială a organului de executare.
Art. 9 alineat 1 din Legea 188/2000, stabilește că pentru atribuția executorului judecătoresc prevăzută la art. 7 litera a), respectiv, „punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii”, este competent executorul judecătoresc „din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea”.
În sarcina debitoarei s-a stabilit, pe de o parte, obligația de a emite decizia de impunere, iar pe de altă parte, obligația de a achita creditorului despăgubiri constând în dobânda fiscală.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat, în mod expres, ca, pentru plata despăgubirilor, executarea silită să se efectueze prin poprire.
Art. 651 alineat 1 Cod Procedură Civilă stabilește în mod diferențiat competența teritorială a executorului judecătoresc, în funcție de modalitatea de executare silită aleasă de creditor și de caracterul obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 651 alineat 1 litera c), „în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face”, executarea silită se efectuează de către „executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.”
Având în vedere dispozițiile art. 33 din O.G. 92/2003 și faptul că domiciliul fiscal al creditorului se află în C________, instanța apreciază că pentru executarea obligației de a emite decizia de impunere, stabilite prin titlul executoriu, competența aparține unui executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel C________.
În ceea ce privește, obligația de plată a dobânzii fiscale, așa cum s-a arătat mai sus, intimatul – creditor a solicitat ca executarea acesteia să se realizeze prin modalitatea popririi.
Art. 781 cuprinde dispoziții speciale în materia popririi, stabilind o competență teritorială alternativă a executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit, iar pentru situația în care debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
Instanța observă că, atâta vreme cât poprirea se instituie asupra conturilor debitoarei, iar debitoarea – contestatoare are cont deschis inclusiv la unitatea teritorială a Trezoreriei de pe raza municipiului C________, a fost sesizat, în mod legal, un executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel C________.
În consecință, în raport de art. 651 alineat 1 litera c) și, respectiv, art.781 alineat 1 și 2 Cod procedură Civilă, instanța constată că cererea de executare silită este de competența Biroul Executorului Judecătoresc G_________ A___ – M_____.
Un alt motiv de contestație invocat a fost necompetența executorului judecătoresc de a calcula dobânda fiscală, contestatoarea susținând că numai organul fiscal poate efectua o asemenea operațiune. Se observă că nu se contestă suma rezultată din acest calcul sau algoritmul de calcul al acesteia, ci numai necompetența executorului judecătoresc de a-l realiza.
Prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 1402, instanța de judecată a dispus obligarea contestatoarei – debitoare la plata dobânzii fiscale, reglementate de dispozițiile art. 124 din O.G. 92/2003. Prin aceeași hotărâre s-a stabilit și perioada pentru care este datorată această dobândă.
Potrivit art. 628 alineat 2 Cod Procedură Civilă, „în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc.”
Aprecierea asupra aplicabilității art. 124 din O.G. 92/2003 și asupra îndreptățirii creditorului la dobânda fiscală reglementată de această dispoziție legală a fost făcută prin hotărârea ce constituie titlu executoriu în cauză, deci, nu mai pot fi puse în discuție, intrând în puterea lucrului judecat.
În aceste condiții, constatând că executorul judecătoresc a procedat la calculul despăgubirilor datorate de contestatoarea – debitoare cu titlu de dobândă fiscală, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alineat 2 Cod Procedură Civilă, ce îi recunoaște acest drept, iar calculul s-a realizat cu respectarea dispozițiilor titlului executoriu, adică, în baza art. 124 din O.G. 92/2003, instanța va aprecia ca neîntemeiată și această critică formulată pe calea contestației la executare.
Un alt motiv de contestație a fost acela referitor la faptul că executarea silită ar fi suspendată. Nu se dezvoltă, însă, acest motiv, făcându-se doar trimitere la un alineat 4, fără indicarea textului de lege care l-ar cuprinde.
Potrivit art. 700 Cod Procedură Civilă, „executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță.”
Instanța constată că, în cauză, nu a fost justificată niciuna dintre cele două ipoteze reglementate de textul citat, neexistând o normă legală prin care să se suspende executarea silită inițiată de creditor, și nici o hotărâre judecătorească în acest sens.
Se arată de către contestatoare că intimatul – creditor s-ar fi adresat executorului judecătoresc și nu instituției obligate la restituire, care ar fi fost obligată să soluționeze cererea în termen de 45 de zile.
Instanța reține că, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească și, în conformitate cu art. 622 alineat 1 și 2 Cod Procedură Civilă, obligația stabilită prin titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în cazul în care nu se realizează o astfel de executare benevolă, creditorul este îndreptățit să apeleze la cea silită, prin intermediul executorului judecătoresc. Executarea benevolă, deși întotdeauna posibilă, nu îngrădește, în niciun fel, dreptul creditorului de a formula cerere de executare silită împotriva debitorului, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, care include și etapa executării unei hotărâri judecătorești.
Deci, beneficiind de un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, intimatul – creditor a solicitat executorului judecătoresc, declanșarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei – debitoare, care nu și-a adus la îndeplinire de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa pe cale judiciară.
De altfel, se observă că intimatul a adresat și contestatoarei, în mod direct, cerere de executare a dispozițiilor titlului executoriu, însă aceasta, nici până la data pronunțării prezentei hotărâri, nu a înțeles a îi da curs.
Pe cale de consecință, instanța reține că și această critică este neîntemeiată.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, contestatoarea solicită diminuarea acestuia până la o limită rezonabilă, proporțional cu activitatea depusă.
Din cuprinsul încheierii nr. 3/21.11.2014 emisă de B.E.J. G_________ A___ – M_____, rezultă că suma urmărită cu titlu de onorariu executor este de 116,53 lei și 372 lei, ambele sume având TVA inclus.
Verificând aceste sume, instanța apreciază ca neîntemeiate criticile contestatorului.
Astfel, cheltuielile de executare sunt enumerate la alineatul 3 al art. 669 Cod Procedură Civilă.
Printre cheltuielile de executare, la pct. 2 din alineatul 3 al art. 669 Cod Procedură Civilă, se regăsește și „onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;”
În referire concretă la sumele urmărite în procedura contestată, cu titlu de onorariu executor judecătoresc, instanța reține că acestea, pe de o parte, sunt prevăzute de lege, încadrându-se în categoria acestor cheltuieli, conform textului de lege mai sus citat, dar și în limitele valorice impuse de actele normative ce le reglementează, iar pe de altă parte, nu sunt disproporționate în raport de actele de executare efectuate în dosarul de executare, pentru realizarea îndeplinirii de către debitoare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, pe cale silită.
Onorariul perceput de executorul judecătoresc este stabilit în mod legal, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/ 30.07.2012 și nu este exagerat, fiind proporțional cu aceste acte de executare.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI.
Apelantul arată că a pus în executare sentința civilă nr. 1402/15 05 2014 de îndată ce aceasta a rămas definitivă și a procedat la emiterea Deciziei de impunere anuală pentru venituri realizate pe anul 2012 și la inițierea procedurii de restituire a diferenței de impozit stabilită în minus pe anul 2012 în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin.2 din codul de procedură fiscală. Susține și faptul OPANAF nr. 2130/2013 nu a fost comunicat organului fiscal. În ce privește calculul dobânzilor de către executorul judecătoresc arată că operațiunea de calcul a dobânzilor fiscale este strict reglementată de art. 124 raportat la art. 120 din OG 92/2003, organul fiscal fiind cel care calculează cuantumul dobânzilor. Apelantul mai critică onorariul executorului judecătoresc pe care îl consideră nejustificat de mare în raport de actele de executare efectuate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că motivele contestației la executare nu se mai susțin întrucât organul fiscal a executa integral toate obligațiile impuse prin titlul executoriu, pe de o parte, iar pe de altă parte organul fiscal invocă în apel un nou motiv de contestație la executare ce nu a putut fi cercetat ca atare de prima instanță, dispozițiile art. 478 cod procedură civilă fiind aplicabile. În ce privește onorariul executorului judecătoresc arată că acesta este rezonabil și acest motiv trebuie respins ca nefondat.
În limitele motivelor invocate prin cererea de apel, apelul este nefondat.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică fiind dată cu interpretarea corectă a normelor legale în raport de situația de fapt ce rezultă din probele administrate.
În primul rând se observă faptul că imposibilitatea executării hotărârii nr. 1402/15 05 2014 pronunțată de Tribunalul C________ ca urmare a necomunicării unui ordin al președintelui ANAF sau neintrarea în uz a unei anumite aplicații informatice nu a fost evocată de contestator prin contestația la executare și astfel prima instanță nu a fost învestită și cu cercetarea acestei chestiuni. În apel motivul invocat apare drept unul nou care, în raport de dispozițiile ce reglementează contestația la executare este tardiv formulat.
În ce privește calcularea dobânzilor de către executorul judecătoresc hotărârea primei instanțe este corectă și argumentele expuse în respingerea acestui motiv de contestație la executare sunt logice și pertinente. Astfel se poate reține că din textele invocate de apelant art. 124 și art. 120 cod procedură fiscală nu rezultă că executorul judecătoresc nu are dreptul să calculeze dobânzile datorate de debitor chiar dacă acestea sunt echivalente cu dobânzile fiscale datorate de contribuabili întrucât art. 120 privește dobânzile și procedura de stabilire de către organul fiscal a acelor dobânzii datorate de debitori statului ca urmare a nașterii unor raporturi de drept fiscal, iar art. 124 statuează faptul că și contribuabilul este îndreptățit la compensarea prejudiciului prin plata de către stat a unor dobânzi în cazul în care colectarea a avut loc fără a exista acest drept, dar între cele două situații nu există echivalență și nici nu se poate concluziona că numai organul fiscal cel care poate determina cuantumul dobânzilor atunci când se impune o restituire a unor sume colectate nelegal. Executarea silită în condițiile în care organul fiscal refuză să își îndeplinească obligațiile reprezintă un mecanism propriu și adecvat în scopul satisfacerii creanțelor chiar acelea asupra statului și cu atât mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, creditorul prin intermediul executorului judecătoresc poate efectua un simplu calcul prin care se determină cuantumul sumei datorate cu titlu de dobânzi.
În ce privește aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu reprezintă o apărare lipsită de consistență atât timp cât nici până la soluționarea cauzei în primă instanță obligațiile impuse nu au fost executate. Prin urmare, soluția primei instanțe nu poate nici nelegală și nici netemeinică pentru motivul că organul fiscal a înțeles să-și îndeplinească obligațiile ulterior soluționării contestației la executare(adică în iunie 2015), acesta putând constitui un motiv valid de contestație la executare dacă executarea silită ar fi fost pornită în condițiile în care toate obligațiile din titlul executoriu ar fi executate anterior momentului comunicării somației.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc hotărârea primei instanțe de fond este corectă. Onorariul perceput de executorul judecătoresc este stabilit în mod legal, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/ 30.07.2012. De asemenea, în cazul de față acest onorariu este stabilit într-un cuantum mai mult decât rezonabil.
Prin urmare, având în vedere argumentele primei instanțe care se vor menține în integralitate în ce privește motivele de apel și pentru argumentele de mai sus apelul declarat de contestator se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C________, _____________ nr. 18, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul N_____ I___ domiciliat în C________, ___________________. 51A, jud. C________, indreptat împotriva sentintei civile nr. 2026/25 02 2015 a Judecatoriei Constanta.
Definitivă.
Pronunțată azi 12.11.2015 în ședință publică.
Președinte Judecător
F_______ N_____ A________ I____ B_______
Grefier
E____ N_____
Red.jud. fond. L.I.P_______
Red. Jud. apel. A.I.B_______
4 ex/06.01.2016