Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 16/2016

Ședința publică de la 06 Ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE D______ D_____ A________

Judecător R_______ V_______

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă M_________ E____ A______, împotriva sentinței civile nr. 2219/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect- anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-petentă M_________ E____ A______ personal, lipsă fiind intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată.

Tribunalul procedează la legitimarea apelantei-petente M_________ E____ A______, aceasta fiind identificată cu CI, ________ , nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

Tribunalul pune în discuție excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimat prin întâmpinare .

Apelanta-petentă M_________ E____ A______ învederează că a arătat prin răspunsul la întâmpinare că apelul este formulat în termen, depus în termen de 30 de zile de la comunicare sentinței civile .

Tribunalul față de data comunicării sentinței apelate, 16.07.2015, și data formulării apelului, 04.08.2015, respinge excepția tardivități, fiind respectat termenul 30 de zile prevăzut de art. 468 C.pr. civ.

Apelanta-petentă M_________ E____ A______ arată că nu are cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat . tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Apelanta-petentă M_________ E____ A______, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T_____ D___ I_____.

Tribunalul, în baza disp. art. 478 alin. 2 coroborat cu disp. art. 479 alin. 2 C.pr.civ., încuviințează pentru apelanta-petentă proba cu înscrisuri, apreciind-o drept admisibilă și de natură a duce la soluționarea procesului, ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.

Față de teza probatorie , de materialul probatoriu administrat în fața primei instanței și de criticile de apel , tribunalul respinge proba testimonială cu martorul T_____ D___ I_____, solicitată de apelantă.

Tribunalul ia act că prin întâmpinare intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE nu a solicitat administrarea de probe noi în această fază procesuală .

Apelanta-petentă M_________ E____ A______ depune la dosar un înscris , respectiv un răspuns al CNADNR la o cerere formulată de o altă persoană cu privire la acel sector de drum, în care este inclusă și localitatea Mărăcineni, care este un drum european, reabilitat.

Apelanta-petentă M_________ E____ A______ arată că nu are cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apelanta-petentă M_________ E____ A______, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, să se aibă în vedere aspectele invocate cu privire la nelegalitate și netemeinicie, care constau în faptul că intimata nu a putut să facă dovada dincolo de orice dubiu că mașina care se deplasa , la f.24 dosar fond se află planșa foto, era autoturismul său, numărul nu se distinge . Știe sigur că nu avea acea viteză de deplasare, ipotetic a spus că în cazul în care era o viteză mai mare decât cea cu care se deplasa , a depus acte medicale , având aceeași dată de înregistrare, cu privire la copilul său, care a fost internat, acesta având o febră foarte puternică.Instanța de fond a apreciat că putea să apeleze serviciul 112 , însă în calitate de părinte a preferat să meargă la spital care este foarte aproape. S-a depus un atestat al unui operator radar a unei alte persoane decât cea care a oprit-o , nu cunoaște și nu a văzut acea persoană. Acesta are atestat pentru operator radar PHYTON , radarul folosit fiind PHYTON II, o altă generație .

Apelanta-petentă M_________ E____ A______ în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertisment. Arată că este avocat de profesie, se deplasează la toate instanțele din județ și tară , are un copil de 5 ani care trebuie dus la grădiniță și la alte activități , fiindu-i indispensabil permisul de conducere.

În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ, tribunalul declară dezbaterile închise, rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelanta-petentă M_________ E____ A______, împotriva sentinței civile nr. 2219/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.08.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta M_________ E____ A______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, a solicitat instanței anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/30.07.2014.

În motivare a arătat că se afla în mers pe DN 73 în _____________________________ T_____ D___ I_____ și minorul E____ M_________ A_____, în drum spre Spitalul de Pediatrie Pitești, întrucât copilul se afla într-o vădită stare de agitație. A atașat adeverința medicală cu diagnosticul herpangină sdr. Febril.

A considerat că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu s-a menționat calitatea agentului constatator, potrivit art. 16 alin. 1 OG 2/2001.

A invocat NML 021-05, solicitând prezentarea atestatului de operator radar.

Petenta a invocat în apărare jurisprudența CEDO.

În drept, a invocat OUG 195/2002, OG 2/2001.

La data de 05.12.2014 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că procesul verbal este legal și temeinic încheiat. La data de 30.07.2014 s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN 73 km 5+600 m, pe raza localității Mărăcineni, cu viteza de 111 km/h.

În drept, a invocat OG 2/2001, CEDO.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2219/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/30.07.2014, petenta M_________ E____ A______ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut că la data de 30.07.2014 petenta a fost depistată în timp ce conducea pe DN 73 km 5+600 m Mărăcineni, jud. Argeș, autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu o viteză de 111 km/h, depășind cu 61 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum.

Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție .(A_____ c. României, par. 66). .

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petent, instanța le-a respins ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că art. 17 din OG 2/2001 prevede limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, nerespectarea celorlalte dispoziții legale atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.

Cu privire la faptul că agentul constatator care a întocmit procesul verbal și a aplicat sancțiunea nu este același cu cel care deține atestatul de operator radar, instanța reține că faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.

Având în vedere că instanța a respins criticile de nelegalitate formulate de către petent, pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.

Astfel, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la situația de fapt, instanța a constatat că petenta a condus cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate - Mărăcineni), depășind astfel limita legală cu 61 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/30.07.2014, și planșele foto, unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentei a rulat și pentru care a fost sancționată este de 111 km/h.

Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța constată că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:

„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.

5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.

5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."

Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.

În cauză, instanța a constatat că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.

Astfel în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2014 (fila 25) s-a menționat marca (DACIA L____), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (XXXXXXXXX) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

În procesul verbal este identificat autoturismul IPJ utilizat ca având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.

Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2014 (fila 25) și în staționare și în deplasare.

Întrucât în imaginile de pe planșele foto aflate la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv XXXXXXXXX, care se deplasează cu viteza de 111 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petenta a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Referitor la incidența cauzei de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, respectiv starea de necesitate, instanța a constatat că într-adevăr la data de 30.07.2014 petenta s-a deplasat cu fiul său la Spitalul de Pediatrie. Situația de fapt prezentată reiese din adeverința medicală depusă la fila 17 dosar. În urma controlului medical efectuat a reieșit că minorul E____ M_________ A_____, fiul petentei, avea stare febrilă.

Conform art. 20 NCp. „(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat”. Astfel fapta de a conduce cu viteză peste limita legală, rezultatul fiind încălcarea normelor contravenționale, nu reprezintă singura modalitate de a înlătura starea de primejdie, respectiv starea febrilă a fiului său, și mai mult, această împrejurare nu reprezintă un pericol care să nu poată fi înlăturat decât dacă petenta ajungea la spital într-un timp foarte scurt. Starea de sănătate a fiului său, astfel cum reiese din adeverința medicală, nu era una gravă care să necesite asistență medicală imediat. Astfel, petenta a ales să încalce dispozițiile legale privind limitarea de viteză în condițiile în care avea posibilitatea de a apela serviciul SNUAU 112, putând astfel evita săvârșirea contravenției prin apelarea la alte mijloace.

În aceste condiții, instanța nu poate reține că petenta a săvârșit fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 în condițiile stării de necesitate, urmând a respinge apărarea petentei sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.

Instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 810 lei pentru fapta prev. de art. 102 alin. 3 lit. e, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că petenta a condus cu 111 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.

Aspectul că petenta se deplasa cu fiul său la spital, nu este de natură a diminua pericolul social al faptei.

Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petentă în prezenta cauză, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța a constatat că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta M_________ E____ A______, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și, în principal, anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar, în subsidiar, a înlocuirii sancțiunii complementare a reținerii permisului cu cea a avertismentului.

În motivarea apelului formulat, aceasta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că actul sancționator este legal întocmit, în condițiile în care au fost încălcate dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind menționate toate împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Menționează că, la momentul săvârșirii presupusei fapte contravenționale, se afla în stare de necesitate, determinată de starea de rău în care se afla copilul său minor, aspect ce putea fi probat prin martorul indicat, medic pediatru, care putea confirma cele susținute de petentă, probă respinsă de prima instanță.

Apreciază că, raportat la gravitatea stării de sănătate a copilului, recurgerea la apelul de urgență nu constituia o soluție viabilă, în condițiile în care exista posibilitatea ca echipajul de pe ambulanță să ajungă cu întârziere la pacient.

Totodată, atestatul operatorului radar depus de către intimată era pentru aparatul de tip TRAFFIPAX-PHYTON, iar nu pentru cel TRAFFIPAX-PHYTON II, astfel încât operatorul sistemului de supraveghere nu avea pregătirea profesională necesară de a executa înregistrări cu aparatul menționat în buletinul de verificare metrologică.

Precizează că intimata nu a făcut dovada că operatorul sistemului de supraveghere a fost prezent în momentul săvârșirii faptei contravenționale.

Arată că agentul constatator nu este cel care a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Susține că, în condițiile în care înscrisurile depuse de intimată, respectiv extrasul din Registrul de abateri radar, atestatul nr.xxxxxx/01.02.2010 și buletinul de verificare metrologică, nu poartă mențiunea „conform cu originalul”nu pot constitui un mijloc de probă, fiind întocmite „pro causa”.

Menționează că în mod greșit i-a fost respinsă proba testimonială, depoziția martorului fiind utilă pentru a proba starea de rău pe care o resimțea copilul său.

Solicită înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului cu cea a avertismentului, acesta fiindu-i necesar în activitatea profesională, dar și în plan personal.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la data de 29.10.2015, prin care a invocat excepția tardivității, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiile art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, tribunalul constată că prin răspunsul la întâmpinare apelanta a invocat noi motive de admitere a căii de atac declarate (privind împrejurările că din planșa fotografică depusă la dosarul cauzei nu se distinge numărul de înmatriculare al autoturismului său, cinemometrul utilizat nu îndeplinește condițiile legale de funcționare, nu se poate stabili sensul de deplasare a autoturismului său și locul săvârșirii pretinsei fapte contravenționale), care însă, nu se impun a fi analizate , raportat la dispozițiile art.476 și art.478 alin.2 C.pr.civ., potrivit regulii de drept tantum devolutum quantum apellatum, având un caracter inadmisibil, raportat la împrejurarea că în cererea de apel sunt cuprinse motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, astfel încât devoluțiunea va opera numai cu privire la acestea.

Totodată, tribunalul constată că prin plângerea contravențională și răspunsul la întâmpinare petenta nu a invocat drept motive pentru anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nemenționarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite și inexistența atestatul operatorului radar pentru aparatul de tip TRAFFIPAX-PHYTON II, împrejurare față de care, tribunalul constată că, în condițiile în care aceste motive nu fac parte dintre cele enumerate în mod limitativ de art.17 din OG 2/2001, ce atrag nulitatea absolută a actului sancționator, în conformitate cu dispozițiile art.478 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, este inadmisibilă invocarea acestor aspecte pentru prima dată în fața instanței de apel, astfel încât nu se mai impun a fi analizate.

Totodată, tribunalul apreciază că nici critica apelantei în sensul că procesul verbal ar fi lovit de nulitate absolută, deoarece procesul verbal ar fi fost întocmit de un alt agent decât agentul constatator nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin 1 din OUG nr.195/2002 constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, alin. 2 stabilind că această constatare a contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate și verificate metrologic.

Pe cale de consecință nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului care a constatat săvârșirea contravenției să procedeze la întocmirea actului sancționator, iar, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Astfel, singura condiție stabilită de lege este ca persoana care a perfectat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției să aibă calitatea de polițist rutier, aspect care în cauză nu este contestat.

Această interpretare rezidă și din necesitatea organizării practice a activității agenților în domeniul rutier, fiind dificil de conceput ca aceeași persoană să poată înregistra o fapta contravențională constând în depășirea limitei maxime legale a vitezei, ca apoi să părăsească autovehicul unde se află montat aparatul de tip cinemometru și să încerce oprirea în trafic a persoanei care ar fi săvârșit presupusa faptă contravențională, pentru a-i aduce la cunoștință, în mod amănunțit, natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, astfel cum impune art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interval de timp în care ceilalți participanți la trafic nu ar mai putea fi supravegheați cât privește respectarea normelor rutiere în vigoare.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia înscrisurile depuse de intimată nu pot avea valoare probatorie , întrucât nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul, tribunalul apreciază că nu poate fi primită, în condițiile în care extrasul din Registrul de abateri radar este depus în original, astfel încât nu este necesară această cerință, raportat la dispozițiile art.150 alin.2 și art.292 alin.1 C.pr.civ, iar atestatul nr.xxxxxx/01.02.2010 și buletinul de verificare metrologică poartă mențiunea „conform cu originalul”.

Mai mult, deși apelanta petentă a invocat acest aspect prin răspunsul la întâmpinare depus în fața primei instanțe, ulterior, la termenul din data de 09.03.2015, nu s-a opus încuviințării probei cu aceste înscrisuri, solicitată de intimat prin întâmpinare, astfel încât, în condițiile în care nu a înțeles să conteste conținutul acestora, la termenul ce a urmat acestor eventuale neregularități, este decăzută din acest drept, conform art.178 alin.2 și 3 C.pr.civ..

Nici afirmația apelantei în conformitate cu care acestea ar fi întocmite „pro causa” nu are caracter fondat, în condițiile în care acestea au un caracter oficial, fiind emise de instituții ale statului și de laboratoare autorizate, astfel încât nu pot fi procurate în mod fraudulos de intimat, chiar petenta, prin plângerea contravențională, solicitând depunerea lor.

Contrar celor susținute de apelantă, tribunalul reține că prin extrasul din Registrul de abateri radar, intimatul a probat că, la momentul săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, calitatea de operator al cinemometrului a deținut-o numitul P_______ N______, atestând prezența acestuia la acea dată la locul comiterii faptei.

În ceea ce privește măsura respingerii probei testimoniale solicitate de către petentă, tribunalul apreciază că, în condițiile în care tezele probatorii invocate de către acesta (starea de rău a copilului petentei) vizează împrejurările săvârșirii faptei contravenționale, iar nu elementele constitutive ale acesteia, putând servi, cel mult, la individualizarea acesteia, în mod corect s-a procedat de către instanța de fond în acest sens, proba nefiind utilă soluționării cauzei.

Pe de altă parte, acest aspect putea fi dovedit prin alt mijloc de probă, respectiv proba cu înscrisuri, reprezentată în prezenta cauză de adeverința medicală nr.xxxxx/30.07.2014 emisă de Spitalul de Pediatrie Pitești.

În art. 11 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se enumeră în mod limitativ cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, printre acestea aflându-se și starea de necesitate.

Aceasta a fost definită, drept situația în care se găsește o persoană ce săvârșește fapta contravențională pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

În cazul concret, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține incidența acesteia, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței evenimentului care nu putea fi înlăturat altfel, cum impune art.22 C.penal.

Astfel, apelanta petentă, în măsura în care fiul său se simțea rău, aspect de necontestat, raportat și la conținutul adeverinței medicale nr.xxxxx/30.07.2014 emisă de Spitalul de Pediatrie Pitești, avea posibilitatea să solicite intervenția serviciului medical de urgență.

În ipoteza în care aprecia că acesta nu ajunge într-un timp relativ scurt, putea să se deplaseze la sediul spitalului, cu respectarea limitei legale maximale de viteză, în condițiile în care prin chiar concluziile orale din ședința publică de astăzi a arătat că distanța până la spital este una mică.

Acționând în această modalitate, petenta și-a asumat posibilitatea sancționării sale, fiind necesară, pentru atragerea sancționării sale contravenționale, săvârșirea faptei nu numai cu intenție directă, ca formă a vinovăției, ci și cu intenție indirectă sau culpă.

Referitor la măsura solicitată de apelantă privind înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului, tribunalul constată că, în raport de dispozițiile art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, această măsură decurge automat din natura faptei contravenționale săvârșite, conform art.111 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002, astfel încât, indiferent de sancțiunea principală aplicată (amendă contravențională sau avertisment), sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere își produce în continuare efectele, astfel încât nu poate fi înlăturată, având și un scop preventiv.

Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentei, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petenta a circulat în interiorul localității cu viteza de 111 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petentă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelanta-petentă M_________ E____ A______, domiciliată în Ștefănești, _______________________, ________________________. 58, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 2219/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, cu sediul în Mun. Pitești, ____________________, județul Argeș,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016.

Președinte, D______ D_____ A________		Judecător, R_______ V_______
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

red.R.V.

dact. R.V./4 exp.-21.01.2016