DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 21A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: A____ D_________

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul M__ C_________ T____ împotriva sentinței civile nr.5584/06.08.2013, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, apelantul personal legitimat cu CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, lipsind intimatul

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.

Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.04.2013 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX petentul M__ C_________ T____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala _______.P. nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.03.2013 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta nu corespunde realității.

In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că procesul verbal este lovit de nulitatea absoluta deoarece agentul constatator nu a facut o descriere completă a faptei retinute in sarcina și nu a completat locul de munca al acestuia.

In drept petentul a invocat disp O.G. nr.2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat.

Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La data de 30.04.2013, in cadrul procedurii prealabile, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a arătat că fapta a fost constatată personal de agentul de poliție, prin propriile simțuri și că petentul a recunoscut fapta și a semnat procesul verbal fără a formula obiecțiuni.

La termenul de judecată din data de 06.08.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 5584/06.08.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanaț de fond analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.03.2013 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV , petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 148 H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu amendă în cuantum de 450 de lei reținându-se în sarcina sa că, la data de 26.03.2013, orele 07.10 pe DN4, _____________________________ Popesti-Leordeni, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX transportând mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare.”

Petentul a semnat procesul-verbal, inclusiv în dreptul rubricii „Alte Mențiuni: ,,Recunoaste fapta”.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Susținerile petentului conform cărora agentul constatator nu a facut o descriere completă a faptei a nu pot fi reținute de instanță.

Din analiza procesului verbal contestat instanta a constatat ca agentul constatator a facut o descriere suficientă a faptei retinută in sarcina petentului, acesta avand posibilitatea de a-si formula aparari in raport de cele consemnate.

Sustinerea petentului conform careia procesul verbal este lovit de nulitatea deoarece agentul constatator nu a consemnat locul de munca al acestuia nu a fost retinută de instantă.

Din analiza procesului verbal contestat instanta a constatat ca agentul constatator a consemnat toate datele care sunt necesare pentru identificarea petentului. Lipsa mentiunii privind locul de munca nu poate produce nicio vatămare petentului.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 148 din H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționata de art. 101 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

În fapt, potrivit potrivit art. 148 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 „ Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: (…) 2. să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare”.

Instanța reține că petentul a semnat procesul-verbal, inclusiv în dreptul rubricii „Alte Mențiuni: Recunoaste fapta”.

Sustinerea petentului cu privire la faptul că in autovehicul se aflau tot atatea persoane cate locuri sunt mentionate in certificatul de inmatriculare, nu au fost reținute de instantă deoarece nu a fost dovedită de acesta.

Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Astfel, instanța a reținut că nu a fost răsturnată prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. art. 148 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.5584/06.08.2013, a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că agentul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale.

În opinia apelantului, agentul constatator trebuia să facă o descriere clară a faptei și să menționeze câte persoane se aflau în autovehicul peste numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare.

În drept au fost invocate disp. art. 466-482 C. proc. Civ.

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de apel s-a invocat faptul că sentința civilă pronunțată de către prima instanță este nelegală, întrucât agentul constatator nu a făcut o descriere clar[ a faptei.

Tribunalul constată că acest motiv de apel este neîntemeiat. Astfel, în cuprinsul procesului – verbal de contravenție a fost menționat faptul că la data de 26.03.2010, ora 07,10, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX și a transportat un număr mai mare decât cel prevăzut în certificatul de înmatriculare. În aprecierea tribunalului, această modalitate de descriere a faptei întrunește exigențele art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât permite instanței să verifice dacă aceasta poate fi încadrată în dispozițiile legale ale art. OUG nr. 195/2002, precum și să aprecieze asupra existenței tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, astfel cum prevede textul de lege menționat. În același timp, chiar dacă fapta concretă, astfel cum este descrisă de către agentul constatator, coincide cu conținutul normei juridice, aceasta nu înseamnă că erau necesare alte mențiuni din partea reprezentanților intimatului pentru ca procesul – verbal să fie legal întocmit.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul M__ C_________ T____ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în București, ______________________, ____________. 2, ap. 18, _______________ împotriva sentinței civile nr.5584/06.08.2013, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, _______________________ nr. 7, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014.

Președinte Judecător

M_____ E_____ A____ D_________

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-

.Red. Jud: M.E./4ex

Jud.fond :B____ M______– Jud Cornetu

Comunicat 2 ex.