R O M Â N I A
JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN
DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4094
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R______ N____
GREFIER: C_____ C_________ T_____
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulată de petentul S_____ S____ C_______, domiciliat în Brînceni, jud. Teleorman, împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 28.07.2015, încheiat de intimata I.P.J Teleorman-cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul personal, martorul N___ C_______ C_____, identificat conform art. 318 Cod procedură civilă cu CNP:xxxxxxxxxxxxx, lipsă fiind intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 321 rap. la art. 319 și 323 Cod procedură civilă, se procedează la audierea martorului N___ C_______ C_____, declarația acestuia fiind consemnată și atașată cauzei după citire și semnare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Petentul, având cuvântul menționează că a plecat din intersecție pe culoarea verde a semaforului iar din sens opus a observat deplasându-se o autospecială de poliție, echipajul de poliție oprindu-l și comunicându-i inițial că s-a deplasat pe culoarea galbenă a semaforului, ulterior, aceștia transmițându-i să aștepte în autovehiculul personal apoi să vină și să semneze procesul verbal. Petentul a precizat că a solicitat echipajului de poliție vizionarea pretinsei sale abateri rutiere iar, ca urmare a acestui aspect, agentul constatator s-a enervat și i-a comunicat că, de fapt, s-a deplasat pe culoarea roșie a semaforului.
Totodată, la interpelarea instanței referitoare la lipsa obiecțiunilor privind aspectele reținute în procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 28.07.2015, petentul menționează că nu a știut ce să mai spună pur și simplu, întrucât nu a mai avut probleme cu poliția, nemaifiind sancționat pentru săvârșirea de abateri la legistlația rutieră și neconstituind un pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, reținând spre soluționare cauza.
I N S T A N Ț A:
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A_________, la data de 05.08.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S_____ S____ C_______ a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 28.07.2015, încheiat de către intimata I____________ de Poliție al Județului Teleorman, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale precum și anularea măsurii de reținere a permisului de conducere, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea acțiunii, petentul a precizat că, în data de 28.07.2015, orele 21:25, în timp ce se deplasa la volanul auto. având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________. A_________, venind din direcția _______________________ ______________________ trecerea de pietoni din dreptul ________________ fost oprit de un echipaj de poliție care l-a sancționat pentru ca nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului.
Petentul menționează că cele reținute în sarcina sa de către agentul constatator nu corespund adevărului, acesta fiind foarte atent la culoarea semaforului și traversând intersecția pe culoarea verde, aspect ce poate fi confirmat și de un martor, care se afla în autoturism la acel moment.
Totodată, petentul a solicitat anularea procesului-verbal, întrucât fapta nu este corect încadrată și descrisă, fiind întemeiat pe o dispoziție legistlativă greșită, și anume art. 52 alin. 1 din OUG 195/2002. A arătat petentul că nu este de acord cu cele reținute în procesul-verbal și că a semnat acest act numai pentru a-i putea fi înmânat și pentru a-l putea contesta.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002 și OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu un martor și a probei cu înscrisuri, atașând acțiunii, următoarele: procesul verbal atacat (fila 7), copia cărții sale de identitate (fila 6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 8), conform art. 19 din O.U.G 80/2013.
Prin întâmpinarea (filele 17-18), depusă la data de 11.09.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, și menținerea procesului-verbal încheiat, considerând că procesul-verbal se bucură de prezumția legală relativă de legalitate și temeinicie.
În fapt, intimata a arătat că, la data de 28.07.2015, orele 21:25, petentul a condus autovehiculul având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind surprins de un echipaj rutier deplasându-se pe culoarea roșie a semaforului electric situat la trecerea pentru pietoni din apropierea ____________________________. Petentul a declarat că nu a văzut semaforul electric și că nu are asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, motiv pentru care a fost sancționat conform art. 52 alin. 1 și art. 147 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile RAOUG 195/2002 și ale OG 2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, depunând, în acest sens, raportul de caz al agentului de poliție (fila 19).
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea intimatei.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorul N___ C_______ C_____, a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei (fila 31).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 28.07.2015 (fila 7) întocmit de către intimata IPJ - Teleorman, petentul S_____ S____ C_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1050 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1 și art. 147 pct. 1 din RAOUG nr. 195/2002, întrucât la data de 28.07.2015, orele 22:20, a condus auto având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________. A_________ din direcția ______________________ ______________________ la trecerea pentru pietoni din dreptul ______________ traversat pe culoarea roșie a semaforului electric și nu a avut asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, precizând că nu are obiecțiuni de făcut.
În drept, conform art. 52 alin. 1 din RAOUG 195/2002 „Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.” iar potrivit art. 100 alin. 3, lit. d) din OUG 195/2002, ”Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;”.
Totodată, potrivit art. 147 pct. 1 din RAOUG 195/2002 „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:1. să aibă asupra să actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;.” iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, ”(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2). [Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.]”
Potrivit art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 ”Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, potrivit art. 34 alin. 1 din același act normativ ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Instanța urmează a verifica, în continuare, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Prin urmare, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute, și se regăsesc doar în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, în toate celelalte situații poate interveni doar nulitatea relativă, și pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul să dovedească că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Față de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, neîncadrarea și descrierea corectă a faptei în procesul verbal, invocată de petent, prevăzută în art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, poate constitui cel mult o cauză de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, deci condiționată de existența unei vătămări procesuale, așa cum a stabilit și ÎCCJ prin decizia pronunțată în Recursul în Interesul Legii nr. XXII/2007. Or, petentul nu a putut dovedi, în concret, în ce constă această vătămare, o eventuală vătămare fiind acoperită prin posibilitatea petentului de a formula plângere contravențională în fața instanței.
Mai mult, instanța consideră că această critică nu este nici măcar întemeiată, având în vedere că articolul 52 respectiv art. 147 la care se face referire în procesul verbal este din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (RAOUG) și nu din însăși OUG nr. 195/2002, iar faptele contravenționale sunt suficient descrise de agentul constatator în procesul verbal.
Or, instanța constată lipsa vreunui caz de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, totodată contravențiile fiind corect încadrate în drept. Prin urmare, procesul-verbal apare ca fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, avându-se în vedere, totodată, particularitățile procedurii contravenționale.
În acest sens, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Totodată, având în vedere că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ, acesta se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție instituită prin art. 249 C.proc.civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Astfel, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Avem așadar de a face cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Având în vedere aceste principii raportate la cauza de față, instanța reține că petentul nu a reușit să prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Astfel, având în vedere că faptele au fost constatate ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator, procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie sub aspectul acestora.
Instanța consideră că neformularea unor obiecțiuni de către petent la momentul întocmirii procesului-verbal, cu toate că acest drept i-a fost adus la cunoștiință de către agentul de poliție, așa cum rezultă și din declarația martorului audiat, este de natură să nască îndoieli cu privire la susținerile petentului din plângere.
Mai mult, așa cum rezultă și din raportul de caz întocmit de agentul de poliție (fila 19), reiese că petentul ”a traversat pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune”.
Potrivit art. 264 C.proc.civ. ”(1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.” iar potrivit art. 324 C.proc.civ. ”În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.”
Deși martorul audiat, N___ C_______ C_____, a declarat (fila 31) faptul că petentul a trecut de semafor când acesta ”se afla pe culoarea verde”, instanța constată că această declarație nu se mai coroborează însă cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În ce privește fapta de a nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, instanța costată că petentul nu a făcut nicio referire la aceasta în plângerea contravențională, precum și faptul că aceasta a fost constatată, de asemenea, ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator, motiv pentru care procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie și sub aspectul acestei fapte.
Cu toate că, prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța reține că sancțiunea amenzii este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea care putea fi produsă, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier și integritatea corporală a participanților la trafic, fiind de notorietate faptul că cele mai multe accidente produse în localități, care au ca urmări vătămări ale integrității fizice ale persoanelor, au ca și cauză încălcarea acestor prevederi legale.
Totodată, în ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe 30 de zile, instanța constată că aceasta a fost aplicată în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 28.07.2015 este legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, va respinge plângerea formulată de către petentul S_____ S____ C_______, menținând actul atacat, precum și sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S_____ S____ C_______, domiciliat în Brînceni, jud. Teleorman, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.07.2015, încheiat de intimata I.P.J Teleorman – Poliția A_________, cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A_________.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2015.
Președinte, Grefier,
R______ N____ T_____ C_____
Red.R.N/06.01.2016
Tehnored.TCC/06.01.2016
____________.07.01.2016
Grefier