Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 23.11.2015

Instanța compusă din:

Președinte - B______ L_____

Judecător - T________ C_______

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 1139

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul R___ I___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva Sentinței civile nr. 4295/4.05.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsesc părțile.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 4295/4.05.2015, Judecătoria B_______ a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul R___ I___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx din data de 18.10.2014 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.10.2014, petentul R___ I___ a fost sancționat contravențional cu 4 puncte- amendă, în cuantum de 360 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3, lit. d din OUG nr. 195/2002 și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că în data de 18.10.2014, ora 11:55, a condus autoutilitara basculantă marca M__, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Națională din municipiul B_______, din direcția ______________________. Armoniei și, ajungând în intersecția cu _______________________ virajul la stânga pe acea stradă pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și destinat autovehiculelor.

Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal de contravenție, fără a avea obiecțiuni, însă, față de cele consemnate în acesta, în termen legal a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a supus analizei instanței motive de nulitate relativă.

În plus, raportând situația de fapt descrisă în actul sancționator la textele de lege reținute de către agentul constatator pentru aplicarea sancțiunii, instanța a învederat că actul de conduită al contravenientului a fost corect încadrat juridic.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.10.2014, respectă condiția legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. art. 52, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002: ” (…)

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…)

d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.”

De asemenea, în cuprinsul art. 52, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, se menționează care este semnificația culorii roșii a semaforului electric: ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.”

În plus, se observă că petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, cu următoarea mențiune: „ Nu am văzut culoarea roșie”.

Instanța a constatat faptul că petentul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, iar la plângerea contravențională a anexat înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei pentru ambele părți.

Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Din materialul probator administrat în cauză (procesul-verbal contestat, raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit pro causa, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, precizările intimatului din care reiese că fapta a fost constatată direct de către agentul de poliție), instanta a retinut că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

În plus, petentul, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin răspunsul la întâmpinare nu a învederat motive de netemeincie, ci a prezentat doar argumente de natură să conducă la reindividualizarea sancțiunii aplicate. De altfel, el nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aspect ce rezultă inclusiv din semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni, însă a arătat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, lipsindu-i vinovăția.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la documentația anexată de către intimat la întâmpinare, formulând în cauză răspuns la întâmpinare și obținând încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat.

Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată.

Astfel, din tot ansamblul materialului probator s-a constatat că în data de 18.10.2014, ora 11:55, petentul a condus autoutilitara basculantă marca M__, , cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Națională din municipiul B_______, din direcția ______________________. Armoniei și, ajungând în intersecția cu _______________________ virajul la stânga pe acea stradă pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și destinat autovehiculelor, instanța apreciind că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 18.10.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, a apreciat că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.

În ceea ce privește amenda aplicată, instanța a constatat că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de faptul că săvârșirea contravenției a avut loc într-o zonă aglomerată din municipiul B_______.

Instanța a considerat că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, dar, mai ales, la consecințe mult mai grave, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.

Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, aceasta fiind oportună în contextul în care petentul nu a învederat motive sau circumstanțe personale care să conducă la înlăturarea sancțiunii, iar sancțiunea principală a amenzii a fost menținută.

Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că dispozițiile art. 21, alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 18.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R___ I___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a menținut procesul-verbal contestat.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și principiul disponibilității, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul-apelant R___ I___, solicitând schimbarea soluție primei instanțe, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție sau, în subsidiar, al înlocuirii sancțiunilor aplicate, cu avertisment.

A arătat apelantul, în esență, că lipsește un element constitutiv al faptei, respectiv vinovăția, nefiind real că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului. A solicitat ca intimata să prezinte proba video a pretinsei fapte.

Totodată, apelantul a învederat că fapta prezintă pericol social minor, impunându-se aplicarea prevederilor art. 5 alin. 5 și art. 21 din OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de apel.

Analizând apelul, prin prisma motivelor formulate, Tribunalul constată că este neîntemeiat și urmează a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce succed:

În sarcina petentului-apelant s-a reținut săvârșirea faptei constând în nerespectarea culorii roșii a semaforului electric în funcțiune, fapta fiind observată în mod direct de către agentul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Observă Tribunalul, în acest context, că dincolo de existența, în sine, a unui act constatator al contravenției - act cu valoare probatorie -, în cauză este verificată și situația perceperii nemijlocite a elementelor de fapt aflate la baza reținerii și sancționării contravenției. Fără a avea o valoare absolută, împrejurarea în discuție ranforsează prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal contestat.

Este de notat că practica CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție a contravenientului și la sarcina probei în materie contravențională are relevanță plenară doar pentru situațiile în care agentul competent nu constată faptele prin propriile simțuri. În cazul contrar însă, care se verifică și în speța de față, sarcina probei contrare revine contravenientului, iar obligația instanței naționale se rezumă la aceea de a permite, efectiv, producerea unei astfel de probe. O soluție contrară (care ar impune agentului rutier să se abțină de la a sancționa o abatere contravențională constatată personal, dar pe care nu a sesizat-o și o terță persoană, respectiv un martor de regulă neavizat), ar submina autoritatea și credibilitatea agenților constatatori, demontând consistent însăși rațiunea învestirii unor funcționari cu atribuția de a constata și de a sancționa faptele contravenționale.

În speța de față, după cum rezultă din actele dosarului de fond, petentului i s-a oferit posibilitatea reală de a solicita administrarea de probe, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Este de adăugat că, pentru a-și susține plângerea, s-ar fi relevat suficiente și unele indicii ori explicații raționale care să plaseze observațiile agentului constatator sub semnul dubiului. Or, petentul s-a limitat la a preciza că nu a săvârșit abaterea și că sarcina probei revine agentului, fără a arăta de ce constatările personale ale acestuia ar fi eronate. Fără atari clarificări, în speță nu sunt date motive pentru infirmarea respectivelor observații.

Se mai reține că împrejurarea ne-înregistrării video a faptei și absența martorilor oculari nu impun, în mod automat, concluzia că nici agentul constatator nu a avut posibilitatea să observe, în mod real, situația de fapt care a justificat sancționarea petentului.

În ceea ce privește regimul sancționator, Tribunalul reține că, potrivit mențiunilor procesului-verbal înmânat pe loc apelantului, aceasta a beneficiat de oportunitatea achitării a doar jumătate de cuantumul amenzii aplicate, situație în care ar fi limitat, voluntar, efectele pecuniare indezirabile ale abaterii săvârșite. Contrar susținerilor acestei părți, fapta sancționată în speță prezintă, în sine, un grad ridicat de pericol social, date fiind valorile sociale ocrotite prin instituirea și sancționarea contravenției reținute prin procesul-verbal contestat. Prin urmare, amenda aplicată reflectă periculozitatea abaterii, impunându-se menținerea sa.

În privința sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, se reține că înlăturarea sa ar fi putut interveni, de principiu, doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario).

Față de cele expuse, Tribunalul conchide că sentința primei instanțe este legală și temeinică, impunându-se menținerea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul R___ I___, domiciliat în Municipiul B_______, __________________, ____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. 4295/4.05.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. C____ A__-M____

4 ex./ 21.12.2015