Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 731/2015/ACa

Ședința publică din 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_______ T_________

Judecător M_____ S____

Grefier Steluța G_______

Pe rol soluționarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta D_____ M____ domiciliată în loc. C________, ____________________ B, _______________ împotriva sentinței civile nr. 5102/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____ cu sediul în B_____, ________________________. 10-12, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S_____ T_____ pentru intimat, lipsă fiind apelanta.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosar la prim termen, apel în termen, motivat, achitat taxa de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Consilier juridic S_____ T_____, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului contencios administrativ de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 13.10.2015, sub nr. XXXXXXXXX/2015, petenta D_____ M____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.09.2014, emis de intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B_____, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului-verbal.

Prin sentinta civila nr. 5102/24.06.2015 instanta a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulata de petenta D_____ M____

Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanța reținut următoarele:

In fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 28.09.2014 petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 720+540 de lei (13 puncte amenda) și măsura complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținând-se că a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în afara localității Albina, cu viteza de 135 km/h, fiind depistată de aparatul radar. Totodată, agentul constatator a reținut că petenta nu a oprit la semnalele agentului rutier. Faptele au fost încadrate ca reprezentând contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționată potrivit art. 101 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petentă cu obiecțiuni.

Instanța constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Analizând criticile petentei cu privire la dovada de reținere a permisului de conducere, instanța a reținut că acesta nu face obiectul prezentei plângeri contravenționale, petenta având posibilitatea numai de a contesta procesul-verbal de constatare a contravenției, fără a putea extinde controlul de legalitate și temeinicie asupra actelor subsecvente care privesc executarea dispozițiilor din cadrul procesului-verbal. Instanța va analiza legalitatea și temeinicia dispoziției de suspendare a dreptului de a conduce însă nu are competență de a analiza elementele formale ale dovezii de reținere a permisului de conducere.

În ceea ce privește diferența privind orele la care au fost redactate procesul-verbal și dovada de reținere a permisului de conducere, instanța a considerat că întocmirea procesului-verbal după dovada de reținere a permisului nu afectează legalitatea actului constatator ci poate avea consecințe numai asupra dovezii. Având în vedere că dovada de reținere nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, instanța a înlăturat apărarea petentei.

Referitor la articolele din OUG 195/2002 reținute de către agentul constatator, instanța a apreciat că temeiurile sunt precizate în mod corect de către agentul constatator.

În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale

Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).

Sub aspectul condițiilor de fond, instanța avut in vedere dispozițiile art 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora„conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”. Din conținutul procesului-verbal, instanța a reținut că petenta circula in afara localității, cu o viteză de 136km/h. Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. f constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cauza de față, veridicitatea faptei de care este acuzat petenta este confirmată și de înregistrarea depusă de către intimată din care rezultă că autoturismul acestuia, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 136km/h, la data de 23.09.2014. Din înregistrarea video se poate observa clar, numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, existând suficiente elemente care atestă legătura acestora cu procesul-verbal contestat, fiind astfel respectate dispozitiile pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009 conform cărora „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

Totodată, conform atestatului operator Autovision (f. 35), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală necesară în acest scop.

De asemenea, din aceeași înregistrare video instanța a reținut că petenta nu a oprit la semnalul polițistului rutier, continuându-și deplasarea echipajul poliției rutier plecând în urmărirea acesteia timp de aproximativ 5 minute. Susținerea petentei în sensul că echipajul nu avea decât luminile intermitente aprinse nu a fost reținută de către instanță întrucât petenta avea obligația cel puțin să încetinească pentru a observa dacă semnalul polițistului rutier îi sunt adresate. Cunoașterea nesigură a unei anumite împrejurări nu poate fi invocată în favoarea petentei pentru exonerarea de la răspunderea contravențională.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța a apreciat că depășirea limitei legale de viteză cu 46 km/h și nerespectarea semnalelor polițistului rutier reprezintă fapte contravenționale ce aduc atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel M____ D_____ criticând-o pentru netemeinicie respectiv pentru că prima instanță în mod eronat a respins plângerea, în condițiile în care agentul constatator nu a avut in functiune si semnalele sonore conform art. 32 alin.3 si 61 alin.1 din OUG 195/2002. Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și anularea procesului verbal de contravenție.

Intimatul în faza scrisă a procedurii nu a depus întâmpinare .

În faza orală a procedurii nu au fost administrate probe, tribunalul apreciind că toate probele aflate în dosarul cauzei de fond sunt utile, pertinente și concludente.

Examinând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Prima instanță în mod corect a apreciat că plângerea nu este fondată în condițiile în care din inregistrarea video și înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că apelanta a circulat cu auto cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX, fiind surprinsa de aparatul radar cu viteza de 136km/h, la data de 23.09.2014, depășind limita legală.

Prima instanță a analizat și a răspuns în mod corect fiecărei apărări a petentei, arătând că aceasta nu a respectat prevederile art. 100 alin.3 lit. f, constand in nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu; se retine astfel ca potrivit art. 31 alin.1 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, fiind asadar suficient ca agentul constatator sa aiba in functiune semnalele luminoase ale autovehiculelor, pentru ca ceilalti participanti la trafic sa fie obligati sa opreasca;

În consecință, motivul de apel invocat nu este întemeiat.

Așa fiind, tribunalul potrivit art.480 al.1 C.p.civ. considerând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va menține sentința respingând ca nefondat apelul .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta D_____ M____ domiciliată în loc. C________, ____________________ B, _______________ împotriva sentinței civile nr. 5102/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____ cu sediul în B_____, ________________________. 10-12.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 03 Decembrie 2015.

Red TA/22.12.2015

GS/4 ex/22.12.2015

Jud fond C_____________ A.