Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1008/A/2015

Ședința publică din 30 Octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE O_____ M_____ U____

Judecător C______ M____ S______

Grefier D_____ B____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de apelantul-petent M____ A_____ G______, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Tomele S____, cu sediul în Oradea, Calea Republicii, nr. 15/3, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, ______________________. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 4382/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 28.01.2014

La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 29.10.2015, prin serviciul de registratură al instanței, apelantul-petent a depus la dosar concluzii scrise, după care;

Instanța constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 16 Octombrie 2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, amânându-se pronunțarea la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4382/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de reclamantul M____ A_____, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual Avocațial Tomele S____, cu sediul în Oradea, Calea Republicii, nr. 15/3, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T_____, nr. 18, jud. Bihor și, în consecință:

S-a menținut, ca legal și temeinic, procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 28.01.2014 încheiat de agentul principal Ț__ D_____ din cadrul Biroului Rutier Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.01.2014, Serviciul Poliției Rutiere Oradea l-a sancționat contravențional pe petent pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 77, alin. 2 din RAOUG nr. 195/2002 raportat la art. 102, alin. 2 din 195/2002 și art. 36, alin. 1 raportat la art. 99, alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 28.01.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________, iar în dreptul patiseriei „P____” a efectuat viraj și a traversat cele două benzi de circulație peste marcajul longitudinal dublu continuu. Cu acea ocazie, s-a constatat că petentul nu purta centura de siguranță.

Instanța a constatat că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a constatat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.

Raportat la motivele de nulitate ale procesului-verbal invocate de petent, instanța a constatat că, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în M.Of. nr. 833/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Prin prisma dispozițiilor acestei decizii, obligatorie pentru toate instanțele, în temeiul art. 330⁷ Cod procedură civilă, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că motivele de nulitate invocate de petent sunt cauze de nulitate relativă, care pot duce la anularea procesului verbal doar daca se face dovada producerii unei vătămări care nu poate fi altfel înlăturată, dovadă care nu a fost efectuată în cauză de petent.

Petentul a susținut că prima faptă a fost încadrată greșit la art. 77, alin. 2 din OUG nr. 195/2002, ceea ce nu este adevărat, deoarece în procesul-verbal de contravenție apare mențiunea ,,art. 77, alin. 2 din ROUG nr. 195/2002’’, fiind astfel vorba despre Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, iar nicidecum de OUG nr. 195/2002. Prin urmare, instanța a înlăturat această apărare.

Raportat la descrierea faptei, deși scrierea de mână din procesul-verbal de contravenție este greu de citit, aceasta nu este ilizibilă sau indescifrabilă – cum a susținut petentul, starea de fapt putând fi citită.

Petentul a mai susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, contravenția reținută în sarcina sa are caracterul unei acuzații în materie penală, iar sarcina probei cade în sarcina agentului constatator. Raportat la aceasta, instanța a considerat că procesul-verbal contravențional, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, o interpretare contrară fiind de natură a perturba funcționarea autorităților statului, deoarece ar fi extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța a apreciat că o astfel de prezumție relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Hotărârea cauza A_____ c. României invocată de petentă nu lipsește procesul-verbal contravențional de forță probantă, ci critică doar modul de administrare a probelor în astfel de litigii. Astfel, sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar prin aceasta nu se încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă procesului penal, deoarece plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile ce decurg din aceasta.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat procesul-verbal contravențional atacat ca îndeplinind cerințele legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

În drept, instanța a reținut că prima faptă reținută în sarcina petentului îmbracă forma contravenției prevăzută de art. 102, alin. 2 raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002, ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, precum și cu 6 puncte de penalizare, schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separa sensurile de circulație’’.

Pe de altă parte, art. 77, alin. 2 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice prevede că ,,marcajul longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla interzice incalcarea acestuia’’.

Raportat la cea de-a doua contravenție, instanța a reținut că, potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute în regulament. Potrivit art. 99, alin. 1, pct. 8 raportat la art. 98, alin. 4, lit a), nerespectarea acestei obligații legale constituie contravenție și se sancționează cu 2 sau 3 puncte-amenda prevăzute in clasa I de sancțiuni.

Potrivit art. 99 al 2 raportat la art. 108 al 1, lit. a) pct. 3 din același act normativ, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a 2 puncte de penalizare pentru nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.

În dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce a făcut ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Instanța a apreciat că o astfel de prezumție este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentului si prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul ca actul a fost întocmit la momentul constatării faptelor în mod nemijlocit de agentul constatator, reținerea acestor fapte fiind rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator.

De aceea, instanța a dat valoare probatorie procesului-verbal contravențional, întocmit pentru fapte constatate ex propriis sensibus de agentul constatator. În concluzie, instanța a constatat existența faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului și astfel temeinicia procesului-verbal, mai ales că petentul nici nu a probat netemeinicia procesului-verbal.

Cu privire la înlocuirea sancțiunilor amenzii cu avertismentul, instanța a considerat că faptele au fost corect individualizate iar amenzile aplicate au fost în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fiecare contravenție. Instanța a apreciat că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica sancțiuni care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru astfel de fapte ar însemna a minimaliza importanța respectării unei conduite impuse subiectului de drept de către legiuitor, inclusiv a obligației de a circula pe drumurile publice fără a pune în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și propria siguranță.

În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul verbal contestat.

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petentul M____ A_____ solicitând : admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar în urma rejudecării : în principal să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, iar în subsidiar să se dispună anularea acestuia.

În motivarea apelului formulat susține că fapta reținută în sarcina sa nu este descrisă în mod coerent și lizibil , fiind incident motivul de nulitate prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la cererea de anulare susține în esență că prima instanță nu a reținut în favoarea sa de prezumția d nevinovăție și că nu și-a a putut proba nevinovăția deoarece i s-a respins cererea de probațiune testimonială ca urmare a opunerii exprese a intimatei față de singurul martor cu care se afla în autoturism șic are se afla în grad de rudenie prohibit.

În drept a invocat prevederile art. 466 c.pr.civ.

Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe .

Analizând apelul formulat prin prisma disp. art. 476-478 c.pr.civ tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.01.2014, Serviciul Poliției Rutiere Oradea l-a sancționat contravențional pe petent pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 77, alin. 2 din RAOUG nr. 195/2002 raportat la art. 102, alin. 2 din 195/2002 și art. 36, alin. 1 raportat la art. 99, alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 28.01.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________, iar în dreptul patiseriei „P____” a efectuat viraj și a traversat cele două benzi de circulație peste marcajul longitudinal dublu continuu. Cu acea ocazie, s-a constatat că petentul nu purta centura de siguranță.

Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent cu mențiunea că singura contravenție pe care a săvârșit-o este de a circula cu lumina de întâlnire arsă.

Analizând legalitatea formală a procesului verbal de contravenție prin prisma disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu există motive de nulitate sub acest aspect, procesul verbal de contravenție conținând toate mențiunile acolo prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Contrar susținerilor apelantului, temeiul reținut prin actul contestat este dat de HG nr. 1391/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 .

În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție se reține că într-adevăr petentul s–a aflat într-o situație procesuală în care nu a avut posibilitatea de a produce probe contrare, soția sa cu care se afla în autoturism, neputând fi audiată ca martor, în condițiile în care intimatul s-a opus probei, dar această situație nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție contestat.

În speță procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit de agentul constatator care a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptelor contravenționale, iar actul astfel întocmit constituie înscris autentic și face dovada până la înscrierea în fals conform prevederilor art. 269-270 c.pr.civ.

Astfel în mod corect prima instanță a reținut și că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa.

În ce privește sancțiunile aplicate, tribunalul reține că petentului i-au fost aplicate două amenzi în cuantum de 765lei , respectiv 170 lei, în total 933 lei.

Cele două sancțiuni sunt apreciate de tribunal ca fiind excesive depășind salariul minim pe economie la nivelul anului 2014, în care au fost aplicate.

Analizând și pericolul social al faptei în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 al.2 din OG nr. 2/2001 tribunalul va aprecia că fapt prezintă un grad scăzut de pericol social, considerent pe care l-a avut în vedere și agentul constatator alegând să nu aplice sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce . Pornind de la această premisă și reținând că petentul nu a mai fost sancționat pentru alte contravenții rutiere, va aprecia că ____________________ ilicitului civil este accidentală, iar scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului .

Față de considerentele enunțate în temeiul disp. art. 480al. 2 c.pr.civ. rap. la art. 34, art. 5 al. 5 , art. 7 al. 2 și 3 din OG nr. 2/2001 va admite ca fondat apelul formulat împotriva sentinței civile apelate pe care o modifică în parte în sensul că va înlocui sancțiunile amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertisment.

Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat apelul formulat de apelantul M____ A_____ G______, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Tomele S____, cu sediul în Oradea, Calea Republicii, nr. 15/3, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, ______________________. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 4382/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte și în consecință:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M____ A_____ G______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 28.01.2014 și în consecință:

Înlocuiește sancțiunile amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și ale procesului verbal de contravenție cu privire la săvârșirea de către petent a contravențiilor menționate în actul contestat.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi 30.10.2015.

Președinte, O_____ M_____ U____		Judecător, C______ M____ S______
	Grefier, D_____ B____

pt. conf.

Red. fond O.G.C____;

Red. apel jud. O.M.U/ 07.01.2016

Dact. D.B./4 ex. 2 __________________________________ ___________________ A_____ G______ cu dom.proc. ales la Cabinet Avocat Tomele S____, cu sediul în Oradea, Calea Republicii, nr. 15/3, jud. Bihor;

- I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, ______________________. 18, jud. Bihor.