ROMANIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A – II – A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.1506

Ședința publica din data de 15 mai 2014

P_________ – P______ A___ D______

JUDECĂTOR – N______ L______ A______

JUDECĂTOR – G______ M_____

GREFIER - D_________ R______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul IPJ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. Prahova, împotriva sentinței nr.xxxxx/03.12.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu petentul O______ C_________ cu domiciliul în Ploiești, _____________________, ____________________________________.

La apelul nominal făcut în ședința publica au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:

Instanța constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 10.09.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul O______ C_________, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata IPJ Prahova, instanța să dispună anularea procesului – verbal ________ nr. xxxxxxx, întrucât, la data de 31.08.2012, ora 13:30, se deplasa cu auto nr. XXXXXXXXX pe __________________________ de Sud, iar la intersecția cu ________________________ trecut trecerea de pietoni, o persoană se afla la mijlocului drumului, în dreptul scuarului cu flori, petentul trecând de trecerea respectivă, însă a fost oprit la circa 100 m de un echipaj de poliție care l-a sancționat pe motiv că nu a acordat prioritate pietonilor.

Petentul a depus la dosar înscrisuri.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 31.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, față de aceea că, la aceeași dată, conducând microbuzul IVECO cu nr. XXXXXXXXX pe __________________________ de Sud, ajungând la intersecția cu _________________________ trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare de la stânga la dreapta, respectiv din banda nr. 2 în banda nr. 1, faptă constatată în mod nemijlocit de agentul de poliție.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Prin sentința nr. xxxxx pronunțată în data de 03.12.2013 a fost admisă în parte plângerea formulată de petent, a anulat în parte procesul verbal ________ nr. xxxxxxx, întocmit de intimată, cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile. Dispune restituirea către petent a permisului de conducere reținut. Respinge pentru rest plângerea, ca neîntemeiată, și menține sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în procesul – verbal atacat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 31.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx, întrucât, în aceeași dată, la ora 13:28, a condus microbuzul IVECO cu nr. XXXXXXXXX pe ___________________________ de Sud, iar la intersecția cu ____________________________ de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară de la stânga la dreapta, respectiv de pe banda nr. 2 pe banda nr. 1, trecerea fiind marcată și semnalizată corespunzător.

Instanța reține că plângerea este în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând, potrivit art. 34 alin (1) din OG nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține, cu prioritate, că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale incidente, respectiv art. 17 din OG nr. 2/2001, neexistând vicii de legalitate care ar putea fi invocate din oficiu.

Totodată, conform art. 100, alin. (3), lit. b) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Astfel, procesul – verbal atacat a fost încheiat cu respectarea exigențelor privind legalitatea sa.

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța amintește că, deși acesta se bucură de prezumțiile de legalitate și validitate, care conturează împreună prezumția de veridicitate a celor consemnate prin actul sancționator, acestea sunt prezumții legale relative, care pot fi răsturnate prin proba contrară.

Sarcina probei revine petentului, având în vedere că plângerea contravențională este supusă regulilor prevăzute de procedura civilă, regulă care nu contravine dreptului la un proces – echitabil al acestuia, atâta timp cât între prezumțiile aflate în joc se asigură un just echilibru.

Cu alte cuvinte, deși actul sancționator se bucură de prezumțiile legale de legalitate, validitate și veridicitate, acestea sunt doar relative, putând fi răsturnate prin proba contrară sau prin critici întemeiate, de natură să suscite un dubiu rezonabil asupra temeiniciei actului sancționator, având în vedere că in dubio pro reo.

În speță, petentul nu a produs nicio probă în apărarea sa, astfel încât instanța nu va putea reține netemeinicia celor consemnate în cuprinsul procesului – verbal atacat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amenda și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța amintește că, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodată, potrivit art. 95 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), sancțiuni contravenționale complementare care, conform art. 96 alin. (1) din OUG nr. 196/2002, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

În speță, deși petentul nu a produs nicio probă în sensul că cele consemnate în procesul – verbal atacat sunt netemeinice, totuși, a susținut în fața instanței, că fapta imputată a avut loc la o oră de vârf, într-o zonă intens circulată, susțineri care apar verosimile, având în vedere că fapta s-a săvârșit pe ________________________ 13:28.

Totodată, din cuprinsul procesului – verbal atacat nu reiese că pietonul ar fi fost nevoit să se retragă de pe trecerea de pietoni ca să evite o coliziune cu petentul, sau că pietonul a trebuit să se oprească din traversarea carosabilului pentru a permite petentului să treacă, ori alte împrejurări de natură a imprima faptei un caracter grav.

În aceste condiții, instanța apreciază că fapta petentul nu prezintă un grad sporit de pericol social, fiind săvârșită într-o zonă și la o oră de circulație intensă, însă fără a fi creată vreo stare iminentă de pericol sau vreo urmare primejdioasă, orice dovezi în acest sens lipsind de la dosar.

Având în vedere acestea, instanța apreciază că se impune sancționarea petentului cu amenda, însă aplicarea acestuia și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile este disproporționată, având în vedere starea minimă de pericol existentă în cauză.

Împotriva sentinței nr. xxxxx/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, la data de 10.02.2014 intimatul IPJ PRAHOVA a formulat recurs considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului arată că, deși instanța de fond a constatat existenței faptei contravenționale, în mod cu totul greșit și surprinzător instanța a considerat că se impune înlăturarea măsurii complementare privind reținerea permisului de conducere. Or, sancțiunile contravenționale complementare se aplică și în mod evident, se mențin în situația aplicării oricăreia din sancțiunile principale, a amenzii sau avertismentului, împrejurare prevăzută de art. 96 din OUG nr. 195/2002. Singura situație în care ar putea fi înlăturate, în condiții de legalitate, sancțiunile contravenționale complementare ar fi cea a admiterii plângerii contravenționale, a anulării procesului – verbal și a exonerării petentului de plata amenzii. În prezenta cauză instanța a reținut că petentul nu a produs nicio probă în sensul că cele reținute în procesul verbal sunt netemeinice dând eficiență prezumției de temeinicie a actului sancționator.

Mai arată că apare ca profund eronat și excedează cadrului legal înțelesul pe care instanța de fond l-a dat dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar invocarea de către instanța de fond a acestor prevederi ca temei al restituirii permisului de conducere este greșită.

Recurentul intimat solicită admiterea recursului și să se modifice sentința instanței de fond, în sensul menținerii sancțiunii contravenționale complementare, prevăzută de lege și aplicată prin procesul-verbal.

In drept: art.299 si urm. c.pr.civ., OUG 195/2002, OG 2/2001.

Intimatul-petent, desi legal citat, nu a formulat intimpinare si nu s-a prezentat in instanta.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contraventie ________ nr. xxxxxxx/31.02.2012 intocmit de intimat, s-a retinut ca la data de 31.08.2012, petentul, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________ de Sud, iar la intersecția cu ____________________________ de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară de la stânga la dreapta, respectiv de pe banda nr. 2 pe banda nr. 1, trecerea fiind marcată și semnalizată corespunzător, petentul fiind sanctionat cu amenda in cuantum de 280 lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile.

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Deși petentul a contestat situația de fapt reținută, nu a produs nici o dovada de natura sa înlăture ca netemeinice constatările agentului constatator.

In plus, cu toate ca, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, acesta nu a depus la dosarul cauzei inscrisuri cu care ar fi putut sa demonstreze eventual, o alta situatie de fapt decat cea retinuta prin procesul verbal si nici inscrisuri in circumstantiere, care ar fi justificat inlocuirea sanctiunii amenzii cu „avertisment”.

Tribunalul retine ca, fata de locul savarsirii contraventiei, respectiv, pe ______________________________, o ________________________, si probatoriul administrat in cauza, in mod gresit instanta de fond a inlaturat masura complementara a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de 30 zile, apreciind ca fapta savarsita de petent nu prezinta un grad sporit de pericol social.

Tribunalul apreciaza ca, atata timp, cat din probatoriul administrat in cauza, s-a retinut vinovatia petentului in savarsirea contraventiei pentru care a fost sanctionat, nu se putea dispune inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce, doar pe simple prezumtii.

In consecinta, pentru considerentele aratate in cele ce preced, față de normele legale incidente, în baza art. 312 C. pr. civ., tribunalul va admite recursul formulat de intimatul IPJ PRAHOVA împotriva sentinței nr.xxxxx/03.12.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu petentul O______ C_________. Va modifica în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge plângerea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimatul IPJ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. Prahova, împotriva sentinței nr.xxxxx/03.12.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu petentul O______ C_________ cu domiciliul în Ploiești, _____________________, ______________, ____________________.

Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge plângerea, ca neîntemeiată.

Irevocabila.

Pronunțata in ședința publica azi 15.05.2014.

Președinte, Judecători,

P______ A___ D______ N______ L______ A______ G______ M_____

Grefier,

D_________ R______

Red. NLA/2 ex. /2014

j.f. P___ A_____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX- Judecătoria Ploiești

operator date cu caracter personal 5595